ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2914/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 216 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordonanței nr. 663/2008 formulată de reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu C.N.V.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond constatat că prin Ordonanța nr. 66/2008 C.N.V.M. a dispus că reclamantul C.C.C., împreună cu persoanele care acționează în mod concertat în legătură cu emitentul S.I.F. 2 M. SA, are obligația de a se încadra în prevederile art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și instrucțiunile C.N.V.M.

nr. 1/2007. Instanța a reținut că în cauza de față reclamantul nu a dovedit că sunt îndeplinite prevederile legale referitoare la suspendarea actului administrativ atacat, astfel încât cererea de suspendare nu poate fi primită. Astfel, instanța a apreciat că Ordonanța nr. 663/2008 a fost emisă pentru protecția operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive, frauduloase și a afectării egalității de informare și tratament al investitorilor sau al intereselor altora iar prin suspendarea efectelor acestui act nu poate fi satisfăcut interesul reclamantului, fără a se suspenda și efectele actelor subsecvente cu privire la calculul limitei de deținere a acțiunilor, operațiune care excede limitei de control a instanței competente.

Instanța de fond a apreciat că cererile reclamantului cu privire la interpretarea dispozițiilor ordonanței, calificarea actului, a prevederilor referitoare la numărul acțiunilor care depășesc pragul de 1 % și a numărului de acțiuni vândute, a faptului dacă reclamantul a acționat sau nu concertat, cu privire la necesitatea unei investigații sau numai a unui raport de anchetă, sunt împrejurări ce se cer clarificate prin administrarea de probatorii în cadrul unei acțiuni ce vizează legalitatea actului administrativ atacat și nu pot face obiectul cererii de suspendare de față. De asemenea, instanța a reținut că neconstituționalitatea invocată cu privire la art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 vizează tot acțiunea în anulare și nu cererea de suspendare de față.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.C., criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., potrivit cărora recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În esență, recurentul-reclamant, prin motivele de recurs formulate susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv incidența unei pagube și existența unui caz bine justificat, de suspendare a actului administrativ. În cauză, precizează recurentul-reclamant, exista indicii temeinice cu privire la nelegalitatea Ordonanței C.N.V.M.

nr. 663/2008, prevederile din cuprinsul acesteia conducând la ideea că nu servește interesului public, punerea în executare a acesteia urmând a provoca o scădere drastică a valorii acțiunilor deținute de acționari, chiar de aproximativ 30 de ori. Punerea în executare a acestui act administrativ ar conduce chiar și la o anulare a acțiunilor deținute de recurentul-reclamant și celelalte persoane vizate, ceea ce ar constitui o privare de dreptul de proprietate, inadmisibilă din prisma dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1), în final ajungându-se la falimentarea S.I.F. Moldova și a acționarilor săi, cu consecința reducerii la minim a interesului tuturor investitorilor în acțiunile S.I.F.

2. În plus, actul administrativ atacat nu precizează cvorumul și majoritatea cu care a fost adoptat și nu cuprinde nici considerentele de fapt care au condus la emiterea lui. Totodată, susține recurentul-reclamant, Ordonanța C.N.V.M. nr. 663/2008 este contrară dispozițiilor art. 2 lit. b) și h) din Statutul C.N.V.M., afectând egalitatea de tratament a investitorilor și încălcând și prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/1997, cu privire la controlul respectării dispozițiilor legale în domeniul valorilor mobiliare, Regulament care este încă în vigoare și trebuie respectat. Mai precizează recurentul-reclamant că Ordonanța atacată atestă o situație neadevărată, cum că ar acționa în mod concertat cu mai multe persoane fizice și juridice, ceea ce, reprezintă un exces de putere al autorității administrative, C.N.V.M.

neefectuând nemijlocit cercetări pentru a constata existența ori inexistența acțiunii concertate, ci preluând susținerile unor persoane aflate în vădit conflict de interese cu el. Recurentul-reclamant susține și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 286 1 din Legea nr. 297/2004, acest text de lege conținând norme juridice aflate în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 40, 44, 45 din Constituția României. Cât privește iminența producerii unei pagube, susține recurentul-reclamant, această condiție este pe deplin dovedită, pentru că punere în executare a Ordonanței C.N.V.M. - ul nr. 663/2008 ar conduce la anularea acțiunilor sale, în temeiul art. 283 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, sau în cel mai fericit caz la recuperarea unei valori de 30 - 40 ori inferioare valorii de piață din prezent a acestor titluri, efectele dezastruoase extinzându-se și asupra pieței de capital din România.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și pe fond admiterea cererii de suspendare a Ordonanței C.N.V.M. nr. 663/2008. Intimata C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Analizându-se cu prioritate excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., excepție invocată din oficiu de către instanță se constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. În speță reclamantul a primit comunicarea hotărârii la 12 februarie 2003, iar motivarea recursului a înaintat-o împreună cu un alt recurs declarat împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr. 7429/2/2008, astfel cum face dovada cu copie de pe nota de inventar eliberată de O.P.

la care a depus plicul conținând cele două recursuri. Motivele de recurs deși formulate în termenul legal, au ajuns astfel să fie înregistrate la 20 februarie 2009 în loc de 18 februarie 2009. Trecându-se la analizarea pe fond a motivelor de recurs se constată că acestea sunt neîntemeiate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a se dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să dovedească îndeplinirea celor două condiții, „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”. Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 definește „cazul bine justificat” ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, în funcție de conținutul acestui text de lege, recurentul-reclamant susținând că în speță există îndoieli temeinice cu privire la nelegalitatea Ordonanței C.N.V.M. nr. 663/2008. Dar, așa cum corect a reținut și instanța de fond, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Măsura dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanța nr. 663/2008, în sensul că „recurentul-reclamant împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat în legătură cu emitentul S.I.F. M. SA au obligația de a se încadra în prevederile art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital cu modificările și completările ulterioare, precum și ale instrucțiunii C.N.V.M. nr. 1/2007”, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1), (4) și (10) și art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobate prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare și a avut în vedere și atestatul C.N.V.M.

nr. 341/2008 prin care s-a luat act de rezultatele și concluziile analizei efectuate de conducerea S.I.F. M. SA cu privire la acțiunea concertată a recurentului-reclamant cu persoanele menționate în preambulul ordonanței în legătură cu acest emitent. Au fost avute în vedere prevederile legale ale art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, potrivit căruia „orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 1 % din capitalul social a societăților de investiții financiare”.

Deci actul administrativ atacat a fost emis în concordanță cu prevederile legale în domeniu din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Susținerile recurentului-reclamant în sprijinul nelegalității Ordonanței nr. 663/2008 emisă de C.N.V.M., referitoare la faptul că aceasta nu servește interesului public, iar prin punerea sa în executare ar provoca o scădere drastică a valorii acțiunilor deținute de acționari, ajungându-se chiar la anularea acestora și l-ar priva de dreptul de proprietate consfințit de Constituția României, nu sunt probate și în plus, așa cum corect reține instanța de fond, ele pot face obiectul verificării în cadrul unei acțiuni în anularea actului administrativ atacat și nu în cadrul unei cereri de suspendare a actului în care instanța se limitează numai la cercetarea unei aparențe de nelegalitate a actului administrativ.

Conform practicii judiciare în materie, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de însăși legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. La fel și criticile recurentului-reclamant referitoare la faptul că actul administrativ atacat ar încălca dispoziții cuprinse în Statutul C.N.V.M. privind modul de desfășurare a investigației care a stat la baza emiterii ordonanței, tratamentul discriminatoriu al unor acționari ai emitentului S.I.F. M. bănuiți de a avea opinii contrare conducerii acestui emitent, precum și cele referitoare la faptul că, în conținutul său nu este menționat cvorumul și majoritatea cu care a fost adoptat și nu este motivată, acestea vizează temeinicia actului administrativ și ele pot fi analizate de instanța investită cu soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ.

Cât privește critica recurentului-reclamant privind încălcarea Regulamentului C.N.V.M. nr. 11/1997 la momentul emiterii Ordonanței nr. 663/2008 este de precizat faptul că, aplicarea acestui Regulament privind controlul respectării dispozițiilor legale în domeniul pieței de capital nu a fost avut în vedere la emiterea actului administrativ a cărei suspendare se solicită. De asemenea, în mod just a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada de către recurentul-reclamant a pagubei iminente, așa, cum această noțiune este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Singurul argument în susținerea îndeplinirii acestor condiții este cel referitor la „prejudiciul considerabil care ar fi produs în ipoteza în care ar fi vândute o parte dintre acțiunile S.I.F. M. pe care le deține acesta în proprietate”, fără a se arăta în concret prejudiciul iminent pe care îl poate suferi ca urmare a aplicării prevederilor Ordonanței C.N.V.M. nr. 663/2008. Afirmațiile sale cu privire la „lichiditatea scăzută în această perioadă pentru toate titlurile tranzacționale la B.V.M.”, sunt supoziții și nu au relevanță în cauză, obiectul actului administrativ atacat fiind obligarea conducerii S.I.F. M. de a adopta măsurile legale ce se impun în raport de analiza acțiunii concertate dintre reclamant cu celelalte persoane menționate în preambulul actului, respectiv de a se încadra în dispozițiile legale menționate mai sus.

Potrivit jurisprudenței în materie, paguba iminentă, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Așadar, constatând că în cauză nu este afectată prezumția de legalitate a Ordonanței C.N.V.M. nr. 663/2008 emisă de C.N.V.M., nefiind îndeplinite astfel condiția cazului bine justificat și nici cea a prevenirii unei pagube iminente, în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant în contradictoriu cu C.N.V.M., sentința pronunțată fiind legală și temeinică, astfel că urmează a fi menținută.

Recursul formulat este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.C. împotriva sentinței civile nr. 216 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.