ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2104/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantă D.A.E.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea

Ordonanței nr. 169 din 20 iunie 2001 prin care au fost restricționate la

vânzare acțiunile deținute de aceasta la SC F. SA București, respectiv

1.765.024 acțiuni, la SC R. SA București un număr de 133.014 și 107.005 acțiuni

deținute la SC S. SA Salonta.

de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii

î

n motivarea acțiunii,

întemeiată pe prevederile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a

arătat că măsura dispusă de autoritatea pârâtă este nelegală, discriminatorie

și abuzivă, de natură a prejudicia interesele economice ale societății.

S-a mai susținut că măsura

administrativă contestată nu are temei legal și nu a fost motivată în fapt,

autoritatea pârâtă nejustificând gravitatea situației care să impună în fapt

această măsură.

4.

Apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare

Pârâta C.N.V.M. a depus

întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat să se constate că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile obligatorii prevăzute de art. 9 din Legea nr.

29/1990.

Pe fondul cauzei, pârâta a

arătat că a răspuns în termenul legal de 30 de zile la contestația formulată de

reclamantă împotriva ordonanței, iar că măsura dispusă nu a urmărit în niciun

fel lezarea unor drepturi ale acționarilor, ci dimpotrivă, protejarea intereselor

acestora.

A apreciat pârâta că prin

emiterea ordonanței atacate nu s-a produs niciun prejudiciu reclamantei,

deoarece aceasta deține în continuare acțiunile, se bucură de „usus" și

„fructus" asupra acestora.

În temeiul art. 244 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ. s-a solicitat suspendarea judecării cauzei, motivat de

faptul că soluționarea cauzei depinde de soluționarea unui alt dosar privind

societatea C.

Prin încheierea din 7

ianuarie 2002 s-a dispus, în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea,

cauza fiind repusă pe rol la data 8 mai 2008.

fond

Prin sentința civilă nr.

1590 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de D.A.E.I. în

contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

drept care au format convingerea instanței de fond

Instanța a apreciat că

ordonanța atacată nu este lipsită de temei legal, fiind emisă de autoritatea

competentă cu atribuții în domeniul reglementării și supravegherii pieței de

capital, conform art. 1 și art. 6 lit. a) și b) din Legea nr. 52/1994.

Totodată s-a reținut că

ordonanța prin care s-a dispus măsura interzicerii la vânzare a unor acțiuni a

fost luată pentru protejarea intereselor investitorilor, măsura fiind

justificată în fapt de adresa trimisă pârâtei sub nr. 967 din 14 martie 2001 de

către Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petițiilor, precum și de

cercetările penale în curs la acea dată.

reclamanta D.A.E.I.

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

5.1. Instanța de fond nu a

verificat dispozițiile Legii nr. 52/1994 și ale Regulamentelor C.N.V.M. nr. 11/1997

și nr. 7/1998 privind cazurile și condițiile în care se poate dispune

sancțiunea restricționării la vânzare a unor acțiuni.

Nu s-a verificat dacă

prevederile art. 1 din Legea nr. 52/1994 au fost respectate.

Ordonanța a fost emisă fără

o audiere prealabilă a conducerii societății , fără a se face cercetări preliminare,

fără a se motiva actul și fără a se comunica.

Nu au fost respectate

prevederile art. 6 lit. a) și b) din Legea nr. 52/1994, din cuprinsul

Ordonanței nu rezultă care a fost motivul restricționării la vânzare a

acțiunilor. S-a procedat la aplicarea sancțiunii doar pe baza unui memoriu

făcut de trei societăți comerciale și adresat Senatului României în anul 2001.

Nu a fost respectată

procedura specială și prealabilă prevăzută de art. 11, art. 15 și urm. din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997 cu privire la controlul respectării

dispozițiilor legale în domeniul valorilor imobiliare.

5.2.Instanța de fond nu

analizat motivele de netemeinicie a actului, invocate de recurenta-reclamantă,

în principal faptul că s-a achiziționat legal pachetul de acțiunii în discuție,

dovada că reclamanta nu a fost niciodată sancționată contravențional sau

administrativ de C.N.V.M., conform art. 103, art. 104 și urm. din Legea nr. 52/1994,

dar nici de alte organe de stat.

5.3 În mod greșit a reținut

instanța de fond că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege, vătămat, pe

motiv că societatea ar deține în continuare acțiunile.

Din motivele invocate la

pct. 1 și 2 rezultă, în mod concret, vătămarea drepturilor recurentei, ca

investitor pe piața de capital, dreptul de a fi protejată contra practicilor

neloiale și abuzive, dreptul de a fi informată cu privire la măsurile care se

iau împotriva sa, dreptul de a beneficia de o cercetare prealabilă luării

măsurii, dreptul de a cunoaște ce dispoziții legale au fost încălcate, precum

și protecția constituțională a drepturilor de proprietate.

intimata-pârâtă C.N.V.M.

În opinia intimatei,

recurenta nu poate susține că nu s-a îndeplinit obligația legală prevăzută de

art. 1 din Legea nr. 52/1994, deoarece scopul Ordonanței nr. 169/2001 a fost de

a proteja investitorii împotriva practicilor neloiale și abuzive venite din

partea oricăror persoane.

Prin emiterea Ordonanței nr.

169/2001 nu s-a produs niciun prejudiciu recurentei, aceasta deține în

continuare acțiunile, se bucură de

usus

și

fructus.

Măsura dispusă de intimată

nu constituie o sancțiune administrativă, ci o măsură asiguratorie pentru

conservarea valorilor mobiliare și pentru protecția investitorilor.

Ordonanța a fost motivată

prin existența memoriului unor societăți comerciale transmis Comisiei pentru

cercetarea abuzurilor din Senatul României.

Ordonanța a fost emisă

exclusiv în baza dispozițiilor art. 6, art. 13 și art. 15 din Legea nr. 52/1994.

II. Considerentele instanței

de recurs

1.Recursul este fondat.

2.Este adevărat că Ordonanța

nr. 169 din 29 iunie 2001 a fost emisă în baza dispozițiilor art. 6, art. 3 și

art. 15 din Legea nr. 52/1994, dar aceasta nu justifică încălcarea prevederilor

legale care reglementează condițiile de emitere a actelor C.N.V.M. și procedura

de urmat.

3.Conform art. 15 alin. (2) din

Legea nr. 52/1994, „ordonanțele sunt acte prin care C.N.V.M. dă dispoziții

privind prezentarea de documente, situații și informații, audieri, impune

interdicții sau suspendări de autorizații sau activități, dispune anchete sau

alte investigații, dispune măsuri conservatorii, precum ridicarea și depunerea de

documente sau titluri, indisponibilizarea unor bunuri sau fonduri, aplică

sancțiuni disciplinare și administrative”.

Prin simpla indicare a

prevederilor art. 15 din Legea nr. 52/1994 nu a rezultat în mod cert ce măsură

a fost luată de către intimată: măsura asiguratorie sau sancțiunea

administrativă.

Intimata a arătat că este

vorba despre o măsură asiguratorie, dar nu precizează perioada pentru care s-a

luat această măsură și ce anume cercetări s-au efectuat și care să determine

luarea măsurii.

Regulamentului C.N.V.M. nr. 11/1997, orice măsură se ia numai după ce se

realizează o investigație care presupune: cercetare preliminară; solicitare de

informații; documente; investigația propriu-zisă; consultarea terților;

raportul asupra investigației; audierea; luarea de măsuri.

Ordonanța nr. 169/2001, așa

cum rezultă din chiar cuprinsul său, a fost emisă drept urmare a unui memoriu

adresat de anumite societăți Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și petiții

și înregistrat sub nr. 5486 din 20 martie 2001.

Intimata nu a realizat

niciun fel de investigație, preluând automat cele scrise în petiție, deși avea

obligația, potrivit art. 16 din Regulamentul nr. 11/1997, să efectueze

cercetări proprii.

în mod cert vătămarea recurentei-reclamante în drepturile sale de proprietate

asupra acțiunilor restricționate la vânzare, prin aceea că nu a mai avut

dreptul de a dispune de acestea, în limitele legii.

drept misiune favorizarea bunei funcționări a pieței valorilor mobiliare și de

a asigura protecția investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive și

frauduloase, putând dispune luarea de măsuri conservatorii.

Aceste măsuri însă trebuie

luate în condițiile impuse de Legea nr. 52/1994 și de

r

egulamentele pe care însăși intimata le emite.

Adoptarea unui act

administrativ fără ca acesta să fie în concordanță cu prevederile legale în

baza căruia este emis, este sancționată cu anularea acelui act.

Intimata a încălcat, prin

emiterea Ordonanței nr. 169/2001, prevederile art. 1, art. 6 și art. 15 din

Legea nr. 52/1994, dar și pe cele ale art. 11, art. 15 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 11/1997, a luat o măsură fără a desfășura o investigație proprie, nu a

motivat-o și nu a precizat expres ce fel de măsură este și durata acesteia.

7.Instanța de recurs va ține

seama și de practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

materie, reprezentată de Deciziile nr. 3908 din 16 decembrie 2002 și nr. 1437

din 17 martie 2009, prin care s-a dispus anularea aceluiași act în ceea ce

privește pe reclamanta SC R. SA și SC P. SA (în prezent SC C.D. SRL) și nu

găsește niciun motiv de a se îndepărta de la această practică.

8.Față de acestea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., urmează a se

admite recursul formulat, a se admite acțiunea, cu consecința anulării

Ordonanței nr.169 din 20 iunie 2001 în ceea ce o privește pe

reclamanta-recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de D.A.M.E.I. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată în sensul că

admite acțiunea reclamantei.

Anulează Ordonanța nr. 169 din 20 iunie

2001 emisă de pârâtă în ceea ce o privește pe reclamanta D.A.M.E.I.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2009 .