ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2001, reclamanta SC P. SA (în prezent SC C.D. SRL) București a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței nr. 169 din 20 iunie

2001 emisă de pârâtă, prin care au fost restricționate la vânzare un număr de 138926

acțiuni deținute de reclamantă la SC S. SA București și suspendarea efectelor

acestei ordonanțe.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a arătat că

măsura dispusă prin actul contestat este nelegală, abuzivă, discriminatorie și

de natură a prejudicia interesele economice ale societății, nu are temei legal

și nu a fost motivată în fapt, autoritatea pârâtă nejustificând gravitatea

situației care să determine luarea acestei măsuri.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1591 din 22 mai 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune,

în raport cu prevederile art. 1, art. 6 lit. a) și b), art. 13 și art. 15 din

Legea nr. 52/1994 și cu necesitatea interzicerii la vânzare a unor acțiuni

pentru protejarea intereselor investitorilor, pe parcursul efectuării unor

cercetări efectuate de Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petițiilor din

Senatul României și de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

S-a mai reținut că reclamantei nu i-a fost

vătămat, prin această măsură, nici un drept protejat de lege, având în vedere

că aceasta deține în continuare acțiunile respective, însă nu le poate

înstrăina pentru motivul de interes general al protecției investitorilor.

Împotriva sus menționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC P. SA (în ale cărei drepturi

s-a subrogat SC C.D. SA) București, solicitând modificarea ei în sensul

admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului au fost invocate următoarele

aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate:

Legii nr. 52/1994 și ale Regulamentelor C.N.V.M. nr. 11/1997 și 7/1998 privind

cazurile și condițiile în care se poate dispune sancțiunea restricționării la

vânzare a unor acțiuni, mulțumindu-se să afirme că „ordonanța nu este lipsită

de temei legal”, deși aceasta a fost dată cu nesocotirea art. 1 și art. 6 lit. a)

și b) din lege și, respectiv, art. 11, art. 15 și urm. din Regulamentul nr.

11/1997.

Altfel, susține recurenta, ordonanța

contestată a fost emisă fără o audiere prealabilă a conducerii societății, fără

a se face cercetări preliminare, fără să se motiveze un astfel de act cu

implicații grave și, mai mult, nu a fost comunicată, aceasta luând cunoștință

de conținutul ei din presă.

De asemenea, din conținutul ordonanței și

al actelor depuse la dosar de C.N.V.M. nu rezultă care a fost motivul

restricționării la vânzare a acțiunilor cumpărate de reclamantă și nici

respectarea procedurii obligatorii instituită pentru luarea unei astfel de

măsuri, în speță procedându-se direct la aplicarea ei.

Prin urmare, se impunea a se constata că

ordonanța contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale privind

piața de capital, neindicând nici faptele săvârșite, nici dispozițiile legale

încălcate prin faptele comise și nici temeiul legal al aplicării măsurii.

motivele de netemeinicie a actului contestat, reținând în mod greșit că măsura

ar fi fost justificată de adresa trimisă C.N.V.M. de către Comisia pentru

cercetare abuzuri și petiții din Senatul României, adresă prin care a fost

transmis doar memoriul adresat de 3 societăți comerciale care își exprimau

temerea că aceste acțiuni ar putea fi tranzacționate, fără a se solicita luarea

unei astfel de măsuri.

fond că reclamanta-recurentă nu este vătămată într-un drept recunoscut de lege,

pe motiv că ar deține în continuare acțiunile, în condițiile în care acestea nu

pot fi înstrăinate.

Prin concluziile scrise depuse ulterior

la dosar, recurenta a învederat și faptul că în ceea ce privește

restricționarea de la vânzare a acțiunilor deținute de alte societăți

evidențiate la art. 1 din ordonanța contestată aceasta a fost anulată prin

Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002 pronunțată de fosta Curte Supremă de

Justiție în dosarul nr. 219/2002, motivat de faptul că a fost emisă cu

nerespectarea dispozițiilor legale incidente fără a se parcurge etapa

cercetării preliminare și fără a se indica temeiul legal al măsurii dispuse și

caracterul temporar sau definitiv al acesteia.

Recursul este fondat.

Analizând actele dosarului, susținerile

recurentei circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, pentru

considerentele în continuare arătate.

Prin Ordonanța nr. 169 din 20 iunie 2001,

C.N.V.M. a dispus, în temeiul art. 6, art. 13 și art. 15 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare și bursele de valori, restricționarea de la vânzare

a unor dețineri de acțiuni ale unor societăți comerciale, între care și a celor

138929 acțiuni deținute de SC P. SA la SC S. SA București.

Această ordonanță a fost anulată, în ceea

ce privește restricționarea deținerilor de acțiuni ale SC R. SA Pucioasa la

alte patru societăți comerciale, prin Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

în dosarul nr. 219/2002.

Pentru a decide astfel, instanța supremă

a reținut, în esență, că actul atacat a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor

actelor normative incidente în domeniul valorilor imobiliare, întrucât nu

cuprinde motivele de fapt avute în vedere la aplicarea respectivei măsuri,

temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă, pârâta rezumându-se să indice

prevederi generice ale Legii nr. 52/1994, ca de altfel nici dacă restricționare

este definitivă sau are un caracter temporar, aspecte invocate și în prezenta

cauză.

S-a constatat, de asemenea, că ordonanța

a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor art. 16 din Regulamentul nr. 11/1997,

întrucât nu au fost parcurse etapele cercetării preliminare și audierii

organelor de conducere ale societății în legătură cu temeinicia aspectelor

sesizate prin memoriul transmis de Senatul României, indicat în preambulul acesteia.

În considerarea prezumției lucrului

judecat care se aplică atunci când există identitate de chestiuni, cum este

cazul în speță, constituind un mijloc de apărare în fond, de natură a

simplifica dovada celor invocate, întrucât constatarea făcută în procesul

anterior trebuie acceptată și în cel ulterior pentru realizarea imperativului

evitării contradicțiilor dintre hotărârile pronunțate asupra acelorași

chestiuni litigioase, se impune a se reține incidența motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i-au fost circumscrise toate

criticile recurentei, constatându-se că hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în materia valorilor

mobiliare.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va

fi admis, modificându-se în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii

reclamantei, cu consecința anulării Ordonanței nr. 169/2001 și în ceea ce

privește restricționarea de la vânzare a acțiunilor deținute de aceasta la SC

S. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

P. SA (în prezent SC C.D. SRL) București împotriva sentinței civile nr. 1591

din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată, în

sensul că admite acțiunea reclamantei.

Anulează Ordonanța nr. 169 din 20 iunie

2001 emisă de C.N.V.M. în ceea ce o privește pe reclamantă [art. 1 alin. (10),

referitor la deținerea de către reclamantă a unui număr de 138.929 acțiuni la SC

S. SA București].

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.