ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2001, reclamanta SC P. SA (în prezent SC C.D. SRL) București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței nr. 169 din 20 iunie 2001 emisă de pârâtă, prin care au fost restricționate la vânzare un număr de 138926 acțiuni deținute de reclamantă la SC S. SA București și suspendarea efectelor acestei ordonanțe. În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a arătat că măsura dispusă prin actul contestat este nelegală, abuzivă, discriminatorie și de natură a prejudicia interesele economice ale societății, nu are temei legal și nu a fost motivată în fapt, autoritatea pârâtă nejustificând gravitatea situației care să determine luarea acestei măsuri.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1591 din 22 mai 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 1, art. 6 lit. a) și b), art. 13 și art. 15 din Legea nr. 52/1994 și cu necesitatea interzicerii la vânzare a unor acțiuni pentru protejarea intereselor investitorilor, pe parcursul efectuării unor cercetări efectuate de Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petițiilor din Senatul României și de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. S-a mai reținut că reclamantei nu i-a fost vătămat, prin această măsură, nici un drept protejat de lege, având în vedere că aceasta deține în continuare acțiunile respective, însă nu le poate înstrăina pentru motivul de interes general al protecției investitorilor.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC P. SA (în ale cărei drepturi s-a subrogat SC C.D. SA) București, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate: 1. Instanța de fond nu a verificat dispozițiile Legii nr. 52/1994 și ale Regulamentelor C.N.V.M. nr. 11/1997 și 7/1998 privind cazurile și condițiile în care se poate dispune sancțiunea restricționării la vânzare a unor acțiuni, mulțumindu-se să afirme că „ordonanța nu este lipsită de temei legal”, deși aceasta a fost dată cu nesocotirea art. 1 și art. 6 lit. a) și b) din lege și, respectiv, art. 11, art. 15 și urm. din Regulamentul nr. 11/1997.

Altfel, susține recurenta, ordonanța contestată a fost emisă fără o audiere prealabilă a conducerii societății, fără a se face cercetări preliminare, fără să se motiveze un astfel de act cu implicații grave și, mai mult, nu a fost comunicată, aceasta luând cunoștință de conținutul ei din presă. De asemenea, din conținutul ordonanței și al actelor depuse la dosar de C.N.V.M. nu rezultă care a fost motivul restricționării la vânzare a acțiunilor cumpărate de reclamantă și nici respectarea procedurii obligatorii instituită pentru luarea unei astfel de măsuri, în speță procedându-se direct la aplicarea ei. Prin urmare, se impunea a se constata că ordonanța contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale privind piața de capital, neindicând nici faptele săvârșite, nici dispozițiile legale încălcate prin faptele comise și nici temeiul legal al aplicării măsurii.

2. Instanța de fond nu a analizat motivele de netemeinicie a actului contestat, reținând în mod greșit că măsura ar fi fost justificată de adresa trimisă C.N.V.M. de către Comisia pentru cercetare abuzuri și petiții din Senatul României, adresă prin care a fost transmis doar memoriul adresat de 3 societăți comerciale care își exprimau temerea că aceste acțiuni ar putea fi tranzacționate, fără a se solicita luarea unei astfel de măsuri. 3. În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta-recurentă nu este vătămată într-un drept recunoscut de lege, pe motiv că ar deține în continuare acțiunile, în condițiile în care acestea nu pot fi înstrăinate.

Prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar, recurenta a învederat și faptul că în ceea ce privește restricționarea de la vânzare a acțiunilor deținute de alte societăți evidențiate la art. 1 din ordonanța contestată aceasta a fost anulată prin Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002 pronunțată de fosta Curte Supremă de Justiție în dosarul nr. 219/2002, motivat de faptul că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente fără a se parcurge etapa cercetării preliminare și fără a se indica temeiul legal al măsurii dispuse și caracterul temporar sau definitiv al acesteia. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, susținerile recurentei circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, pentru considerentele în continuare arătate. Prin Ordonanța nr. 169 din 20 iunie 2001, C.N.V.M. a dispus, în temeiul art. 6, art. 13 și art. 15 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, restricționarea de la vânzare a unor dețineri de acțiuni ale unor societăți comerciale, între care și a celor 138929 acțiuni deținute de SC P. SA la SC S. SA București. Această ordonanță a fost anulată, în ceea ce privește restricționarea deținerilor de acțiuni ale SC R. SA Pucioasa la alte patru societăți comerciale, prin Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 219/2002.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut, în esență, că actul atacat a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor actelor normative incidente în domeniul valorilor imobiliare, întrucât nu cuprinde motivele de fapt avute în vedere la aplicarea respectivei măsuri, temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă, pârâta rezumându-se să indice prevederi generice ale Legii nr. 52/1994, ca de altfel nici dacă restricționare este definitivă sau are un caracter temporar, aspecte invocate și în prezenta cauză. S-a constatat, de asemenea, că ordonanța a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor art. 16 din Regulamentul nr. 11/1997, întrucât nu au fost parcurse etapele cercetării preliminare și audierii organelor de conducere ale societății în legătură cu temeinicia aspectelor sesizate prin memoriul transmis de Senatul României, indicat în preambulul acesteia.

În considerarea prezumției lucrului judecat care se aplică atunci când există identitate de chestiuni, cum este cazul în speță, constituind un mijloc de apărare în fond, de natură a simplifica dovada celor invocate, întrucât constatarea făcută în procesul anterior trebuie acceptată și în cel ulterior pentru realizarea imperativului evitării contradicțiilor dintre hotărârile pronunțate asupra acelorași chestiuni litigioase, se impune a se reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i-au fost circumscrise toate criticile recurentei, constatându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în materia valorilor mobiliare.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu consecința anulării Ordonanței nr. 169/2001 și în ceea ce privește restricționarea de la vânzare a acțiunilor deținute de aceasta la SC S. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA (în prezent SC C.D. SRL) București împotriva sentinței civile nr. 1591 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei. Anulează Ordonanța nr. 169 din 20 iunie 2001 emisă de C.N.V.M. în ceea ce o privește pe reclamantă [art. 1 alin. (10), referitor la deținerea de către reclamantă a unui număr de 138.929 acțiuni la SC S. SA București]. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.