ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 23 decembrie 1999, L.D. a chemat în judecată C.N.V.M.
și pe președintele acesteia, Ș.B., solicitând obligarea primei pârâte să emită
o ordonanță de suspendare a tranzacțiilor acțiunilor SC C. SA, pe piața de
capital, până la soluționarea litigiului dintre părți.
De asemenea, a cerut anularea
deciziei pârâtei, privind sesizarea nr. 23.641 din 22 noiembrie 1999, recunoașterea
dreptului său la un tratament egal și echitabil, identic cu cel aplicat tuturor
celorlalți acționari, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la
repararea pagubei cauzate acționarilor, alții decât cei indicați în finalul
acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 749 din 27
iunie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
respins acțiunea, ca inadmisibilă. Această hotărâre a rămas irevocabilă ca
urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 2208
din 6 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ.
La data de 25 aprilie 2003, L.D. a
formulat o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 749/2000.
Revizuienta a susținut că instanța
de judecată s-a pronunțat asupra acțiunii, fără a ține seama de înscrisurile
anexate în dosar și din care rezultă fără echivoc justețea apărărilor sale.
Prin sentința civilă nr. 1057 din 26
iunie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, reținând că înscrisurile depuse
de L.D. nu îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a
justifica măsura retractării sentinței civile atacate.
Mai precis, înscrisurile respective
nu au existat la data pronunțării hotărârii, nu infirmă temeinicia acesteia și
nici nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Împotriva sentinței, revizuienta a
declarat recurs.
Ea a susținut că hotărârea recurată
este nelegală și netemeinică, deoarece curtea de apel i-a refuzat cererea de
completare a probelor și nu a luat în considerare actele existente în dosare
(fond și recurs).
Totodată, instanța nu a examinat
fondul litigiului și o serie de probe administrate, pronunțând o hotărâre
lipsită de temei legal, care o prejudiciază.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.
civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când
evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit
înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi
înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a
desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, aceste condiții de
admisibilitate a căii extraordinare de atac nu sunt întrunite, pentru că notele
și înscrisurile depuse de L.D. nu sunt înscrisuri noi cu o valoare probatorie
determinantă pentru corecta soluționare a cauzei.
Nu s-a făcut nici dovada că, deși au
existat la data primei judecăți, înscrisurile respective, nu au putut fi
înfățișate datorită reținerii lor de către partea adversă sau a unei
împrejurări mai presus de voința revizuientei.
În legătură cu ele s-a pronunțat, de
altfel, și Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care
prin decizia nr. 3707 din 3 decembrie 2002, a respins contestația în anulare
formulată de L.D., împotriva unei hotărâri judecătorești anterioare, ca
nefondată.
Având în vedere considerentele
expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de casare, de
ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin.
(2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinței civile
nr. 1057 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 februarie 2005.