ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 decembrie 1999, L.D. a chemat în judecată C.N.V.M. și pe președintele acesteia, Ș.B., solicitând obligarea primei pârâte să emită o ordonanță de suspendare a tranzacțiilor acțiunilor SC C. SA, pe piața de capital, până la soluționarea litigiului dintre părți. De asemenea, a cerut anularea deciziei pârâtei, privind sesizarea nr. 23.641 din 22 noiembrie 1999, recunoașterea dreptului său la un tratament egal și echitabil, identic cu cel aplicat tuturor celorlalți acționari, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la repararea pagubei cauzate acționarilor, alții decât cei indicați în finalul acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 749 din 27 iunie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Această hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 2208 din 6 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ. La data de 25 aprilie 2003, L.D. a formulat o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 749/2000. Revizuienta a susținut că instanța de judecată s-a pronunțat asupra acțiunii, fără a ține seama de înscrisurile anexate în dosar și din care rezultă fără echivoc justețea apărărilor sale. Prin sentința civilă nr. 1057 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, reținând că înscrisurile depuse de L.D.

nu îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a justifica măsura retractării sentinței civile atacate. Mai precis, înscrisurile respective nu au existat la data pronunțării hotărârii, nu infirmă temeinicia acesteia și nici nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Împotriva sentinței, revizuienta a declarat recurs. Ea a susținut că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, deoarece curtea de apel i-a refuzat cererea de completare a probelor și nu a luat în considerare actele existente în dosare (fond și recurs). Totodată, instanța nu a examinat fondul litigiului și o serie de probe administrate, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, care o prejudiciază. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. În speță, aceste condiții de admisibilitate a căii extraordinare de atac nu sunt întrunite, pentru că notele și înscrisurile depuse de L.D. nu sunt înscrisuri noi cu o valoare probatorie determinantă pentru corecta soluționare a cauzei.

Nu s-a făcut nici dovada că, deși au existat la data primei judecăți, înscrisurile respective, nu au putut fi înfățișate datorită reținerii lor de către partea adversă sau a unei împrejurări mai presus de voința revizuientei. În legătură cu ele s-a pronunțat, de altfel, și Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care prin decizia nr. 3707 din 3 decembrie 2002, a respins contestația în anulare formulată de L.D., împotriva unei hotărâri judecătorești anterioare, ca nefondată. Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinței civile nr. 1057 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.