ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3569/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 7512, pronunțată la 17 noiembrie 2000, în dosarul nr. 9590/2000,

a admis acțiunea reclamantei SC S.A. SA Constanța împotriva pârâtului F.P.S.

București și a dispus suspendarea licitației organizate de pârât la 21

noiembrie 2000, privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de acesta la SC

G.S.C. SA Constanța, prin negociere, până la data soluționării definitive a

dosarului nr. 4857/2000, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Sentința a fost pronunțată cu

execuție vremelnică fără somație și fără trecerea vreunui termen.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că pârâtul, prin

mandatarul F.P.S. - Direcția Teritorială Constanța, a scos la vânzare, prin

negociere, un număr de 1.323.538 acțiuni, reprezentând întregul capital social

al SC G.S.C. SA Constanța, urmând ca potențialii cumpărători să depună ofertele

finale până la 20 noiembrie 2000, dată la care urmau să fie deschise

documentele de participare.

La 25 februarie 1999, a fost scos la

licitație de către SC G.S.C. SA activul S.C.

Desfășurarea licitației din 25

februarie 1999 a făcut obiectul unei acțiuni în justiție, formulate de

reclamantă, acțiunea în curs de judecată pe rolul Curții de Apel Constanța.

Cum activul în cauză și acțiunile

aparțin aceleiași societăți și exista riscul apariției altor licitații,

instanța a apreciat că suspendarea licitației din 21 noiembrie 2000, se impune.

Apelul declarat de pârât, împotriva

sentinței, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia civilă nr. 347, pronunțată, la 5 martie 200, în

dosarul nr. 393/2001.

Decizia pronunțată de instanța de

apel a fost atacată cu recurs de pârât.

În motivarea recursului, decizia

atacată este criticată, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11, precum

și art. 581 C. proc. civ. și Legea nr. 99/1995, susținându-se că, între cele

două cauze, nu există legătură, deoarece recurentul nu este parte în acțiunea

privind activul S.C., iar condițiile de admisibilitate a cererii, prevăzute de art.

581 C. proc. civ., nu au fost îndeplinite, reclamanta nefăcând dovada urgenței,

iar existența litigiului invocat de reclamantă nu este de natură să suspende

negocierile din 21 noiembrie 2000, deoarece obiectul vânzării îl constituiau

acțiunile deținute de recurent, iar sentința Tribunalului Constanța, invocată

de reclamantă, privea un activ – imobil.

Recursul nu este fondat. Motivele de

recurs invocate de pârâtă, care au constituit și motive de apel, au fost

judicios înlăturate, reținându-se că soluția primei instanțe este justificată,

iar cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ.,

avându-se în vedere faptul că, în ipoteza în care soluția irevocabilă, ce urma

să fie pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ar fi stabilit că societatea

reclamantă nu-și poate adjudeca activul S.C., alt câștigător al licitației, în

calitate de proprietar, ar putea reveni asupra intenției de vânzare a activului

cu efecte imediate asupra licitației din 21 noiembrie 2000.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat de pârâta, Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, fostul Fondul Proprietății de Stat,

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului

București, împotriva deciziei nr. 347 din 5 martie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 septembrie 2003.