ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4750/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10422 din 8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA cu sediul social în București, împotriva pârâtei A.V.A.S., cu sediul în București și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că F.P.S. – D.T.B. a publicat anunțul de vânzare, acțiuni prin negociere a unui număr de 48.665 acțiuni, reprezentând 62,8 % din capitalul social al SC I. SA și urmare a negocierii, la care s-au prezentat mai mulți ofertanți potențiali cumpărători, Comisia de negociere, analizând ofertele, a calculat punctajul final, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință din 31 ianuarie 2001, reclamanta deținând cel mai mare punctaj.

Comisia a anunțat ofertanții că rezultatul negocierii va fi comunicat după finalizarea acțiunilor în instanță și după aprobarea de către comitetul de direcție al S.R.B.I. a modului de finalizare. Această decizie a fost influențată de hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în soluționarea dosarului nr. 949/2001, având ca obiect suspendarea procedurii organizate de A.P.A.P.S., pentru vânzarea acțiunilor deținute de SC I. SA, până la soluționarea căilor de atac exercitate împotriva ei. Prin decizia comercială nr. 38 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul formulat de A.P.A.P.S., S.R.B.I., împotriva sentinței nr. 639 din 30 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 949/2001 și a schimbat în tot sentința menționată în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Oferta de vânzare, a devenit caducă, termenul de 180 de zile reglementat de lege expirând, așa cum s-a menționat și în adresa din 13 ianuarie 2004, adresată de A.P.A.P.S. societății reclamante, pârâta învederând SC A. SA că de la data publicării ofertei de vânzare a acțiunilor SC I. SA, respectiv anul 2001 și până în prezent, datele economico-financiare care au stat la baza întocmirii ofertei au suferit modificări, impunându-se o nouă evaluare a patrimoniului societății. Nu se poate reține culpa pârâtei în ce privește trecerea termenului de 180 de zile de valabilitate a ofertei atâta timp cât suspendarea procedurii de privatizare a fost dispusă de instanța judecătorească, printr-o hotărâre executorie.

Pe de altă parte s-a mai reținut că termenul de 180 de zile nu este un termen de prescripție și reprezintă conform legii un termen de valabilitate a ofertei, nefiind susceptibil de suspendare. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 218 din 21 martie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC A. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 10422 din 8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1688/2004, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, în esență, că termenul de 180 de zile nu este un termen de prescripție sau decădere ci este un termen extinctiv, prevăzut de art. 1022-1025 C. civ.

și de dispozițiile speciale care reglementează procesul privatizării, a cărei împlinire atrage stingerea exercițiului dreptului subiectiv civil și a obligațiilor corelative. Obligația afectată de un termen extinctiv este susceptibilă de executare imediată până la împlinirea acestuia când atât dreptul cât și obligația se sting. Acestui termen nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind suspendarea, întreruperea și repunerea în termen, proprii numai termenelor de prescripție. Independent de motivele care au împiedicat încheierea contractului, împlinirea termenului are drept consecință pierderea valabilității ofertei de vânzare. Reclamanta nu a fost declarată câștigătoare, ci oferta a înregistrat doar cel mai mare punctaj ca urmare a prețului oferit, însă oferta tehnică nu a întrunit condițiile impuse prin dosarul de prezentare.

Împotriva deciziei comerciale nr. 218 din 21 martie 2005, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC A. SA București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că în mod greșit instanțele judecătorești de fond și apel nu au considerat că termenul de 180 de zile de valabilitate a ofertei a fost suspendat în tot intervalul de timp cât a fost suspendat procesul de privatizare prin hotărâri ale instanțelor de judecată. S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor atacate, iar pe fond admiterea cererii SC A. SA în sensul obligării A.V.A.S.

(ca succesor al A.P.A.P.S.) la continuarea procesului de privatizare al SC I. SA, prin negocierea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni pe baza ofertei finale, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 20.000.000 lei /zi, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA București, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei A.P.A.P.S.

la continuarea procesului de privatizare al SC I. SA București, în sensul negocierii directe a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni de către reclamantă, precum și plata unor daune cominatorii în cuantum de 20.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, cu precizarea cadrului legal aplicabil litigiului de natură comercială. Amplu argumentat și bine documentat s-a apreciat că oferta de vânzare, deși irevocabilă, nu valorează promisiune de vânzare, reclamanta nefiind declarată câștigător al licitației și numai că a întrunit cel mai mare punctaj.

Astfel, potrivit reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare, selectarea ofertei reprezintă numai o etapă în cursul negocierilor. Relevanța juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă și sentința civilă nr. 639, pronunțată la 30 ianuarie 2001 de Tribunalul București, secția comercială, prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială, dispunându-se suspendarea procedurii organizate de pârâtele A.P.A.P.S. și D.T.B. din cadrul acesteia, pentru vânzarea acțiunilor deținute la SC I. SA, până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 613 din 7 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 38 din 19 iunie 2003 a admis apelul formulat de A.P.AP.S., S.R.B.I.

și de A.P.A.P.S., împotriva sentinței civile nr. 639 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta S.L. nu putea și nu este prejudiciată în sensul nerestituirii în natură a imobilului ca urmare a vânzării pachetului de acțiuni al SC I. SA, cu atât mai mult cu cât a fost pusă în posesie. Ulterior Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 4047 din 10 decembrie 2003 a anulat ca netimbrat recursul declarat de moștenitorii defunctei S.L., împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Nu se poate institui o culpă în sarcina pârâtei A.V.A.S., deoarece suspendarea procedurii pentru vânzarea acțiunilor deținute la SC I. SA, a operat în temeiul unei hotărâri judecătorești, care era executorie, fără somație și fără trecerea vreunui termen, în condițiile art. 581 C. proc. civ. În aceste împrejurări nu a fost realizat nici acordul de voință liber exprimat al părților, care este de esența contractului de vânzare cumpărare, caracterul consensual fiind conferit de dispozițiile art. 1295 C. civ., conform cărora „vinderea este perfectă, îndată ce părțile s-au învoit”. Rațiunile juridice expuse anterior fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC A. SA cu sediul social în București să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia comercială nr. 218 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 218 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2005.