ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4143/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 637/C din 26

martie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta A.P.A.P.S

București, cu sediul în București, împotriva pârâtei S.C.P. cu sediul în Cluj Napoca,

și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 21.780.000

lei cu titlu de debit.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat

între reclamantă și pârâtă, reclamanta a vândut un număr de 4.979 acțiuni

nominative, pârâta asumându-și obligația de a achita prețul acestora în termen

de 60 de zile de la data semnării lui, nerespectarea termenului de plată făcând

ca pârâta, în calitate de cumpărător, să suporte o penalitate de 0,25% pe zi de

întârziere.

Din procesul verbal depus la dosar

reiese că părțile din litigiu vor conveni desființarea contractului, fără a

preciza data când se va produce acest fapt.

Întrucât din fișele de calcul,

depuse de reclamantă, reiese că pârâta nu a respectat obligația de plată, la

scadență, a ratelor aferente prețului nici după reeșalonarea acestora, în

temeiul art. 969 și 970 C. civ., a fost admisă acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 593 din 5

iulie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva

sentinței civile nr. 637 din 26 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, pe

care a casat-o și a păstrat cauza pentru judecată în primă instanță la Curtea

de Apel Cluj, stabilind în continuare termen de judecată la 13 septembrie 2001.

Pentru a decide astfel, Curtea, din

oficiu, a invocat greșita calificare a căii de atac, respectiv, apel în loc de

recurs, având în vedere dispozițiile Legii nr. 99/1999 și, pe cale de

consecință, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.

Apreciind calea de atac ca fiind recurs, Curtea a reținut că, potrivit art. 4 alin.

(3) din actul normativ mai sus indicat, litigiile, privind contractele,

convențiile, protocoalele și orice acte sau înțelegeri încheiate de

instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, sunt de competența

secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești, iar prin H.G. nr. 450/1999,

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, s-a

stabilit că aceste litigii se soluționează de către curtea de apel competentă,

cu excepția cazului în care părțile au încheiat o convenție arbitrală.

Prin urmare, rezultă că, în temeiul art.

32 și 32 alin. (1) și (4) din Legea nr. 99/1999, cererile prin care se atacă o

operațiune sau un act, ori se valorifică un drept conferit de lege, sunt de

competența în primă instanță a curții de apel.

Pe cale de consecință, recalificând

calea de atac, Curtea a considerat apelul formulat ca fiind recurs și, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (7) C. proc. civ., l-a admis, a casat hotărârea

tribunalului și a păstrat cauza pentru soluționarea în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 2098 din 13

septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.,

cu sediul în București, împotriva pârâtei SC S.P. cu sediul în Cluj Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 71 din 12

martie 1996, urmat de actele modificatoare între părți, pârâta a achiziționat

un număr de acțiuni reprezentând 22,83% din capitalul social al SC S.S. SA,

urmând ca prețul să fie achitat conform clauzelor stabilite la art. 3 și 4 din

contract.

Pârâta și-a respectat obligația

achitării ratelor la scadență, însă, în urma corespondențelor purtate între

părți, s-a convenit desființarea pe cale amiabilă a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni, astfel cum rezultă din înscrisul numit

proces-verbal, înregistrat de reclamantă sub nr. 604/352 din 8 februarie 2001.

Împotriva sentinței civile nr. 298

din 13 septembrie 2001, pronunțată de Curea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.P.A.P.S., care a

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectul că, în mod greșit, Curtea de Apel Cluj a soluționat cauza ca instanță

de fond, fiind încălcate dispozițiile legale care reglementează competența

materială, solicitând casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei,

spre rejudecare, Curții de Apel Cluj ca instanță competentă a soluționa apelul,

invocându-se, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 312 alin. (3)

și (6) C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu critica formulată în cererea de

recurs, constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Greșit a apreciat Curtea de Apel Cluj

că este competentă material pentru a soluționa cauza în primă instanței, deoarece

cadrul juridic în materie reglementează imperativ criteriile pe baza cărora

este stabilită competența materială a acestei instanțe. Astfel, curtea de apel

este competentă de a soluționa ca instanță de fond, conform dispozițiilor art. 32

31

din Legea nr. 99/1999, numai cererile prevăzute la art. 32

13

alin.

(13), la art. 32

28

și la art. 32

20

, judecată care se face

de urgență și cu precădere. Mai mult, reglementările art. 32

31

sunt

de strictă interpretare, ele referindu-se cu maximă precizie la cererile prin care

se atacă actele prevăzute în O.G. nr. 88/1997, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999, precum și la cele prin care se valorifică un drept conferit

de acestea.

Raportat la obiectul litigiului

comercial dedus judecății, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la 21 noiembrie 2000 la Tribunalul Cluj, obligarea

pârâtei la plata unei sume de bani cu titlu de debite, în baza unui contract de

vânzare-cumpărare de acțiuni și a unor acte adiționale, subsecvente încheierii

contractului, toate aceste aspecte juridice fiind exceptate de reglementările art.

32

28

din Legea nr. 99/1999, competența materială, ca instanță de

fond, revenind tribunalelor.

În acest sens, relevanța juridică

maximă este conferită de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care

instituie o plenitudine de competență materială tribunalelor, acestea judecând

în primă instanță acele procese și cereri, în materie comercială, al căror

obiect au o valoare de peste la 1 miliard lei, precum și procesele și cererile,

în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.

Astfel, greșit Curtea de Apel Cluj a

calificat calea de atac a reclamantei A.P.A.P.S. ca fiind recurs, întrucât,

față de normele imperative care guvernează materia competenței, cererea

reclamantei, prin care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie sentința

civilă nr. 637/C din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, reprezintă calea de atac a apelului.

Dându-se eficiență juridică

aspectelor invocate anterior, urmează a admite recursul promovat de reclamanta

A.P.A.P.S. București împotriva sentinței civile nr. 298 din 13 septembrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., raportat la art.

312 alin. (3) și (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite

cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței nr. 298 din 13 septembrie 2001

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe

care o casează și trimite cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.