ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3633/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC L.F. SA Cluj, a

solicitat obligarea pârâtei SC B.P. SRL la plata sumei de 1.512.912.533 lei,

din care 579.616.842 lei rată scadentă neachitată, 315.267.015 lei dobândă

neachitată și 618.028.676 lei penalități de întârziere.

Acțiunea a fost înregistrată la

Tribunalul Cluj la 28 aprilie 1999 și a fost soluționată prin sentința

comercială nr. 1187 din 30 iulie 1999.

S-a admis în parte acțiunea

reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 209.627.842 lei rest de

preț, 315.267.015 lei dobândă, 618.028.676 lei penalități de întârziere și

33.559.124 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în baza contractului încheiat între părți pârâta

mai datorează 209.627.842 lei rest de preț, că există clauze și de penalități

și de dobânzi și aceste dispoziții trebuie respectate în virtutea principiului

libertății contractuale.

Astfel art. 4 alin. (4) stabilește

că dobânda curge doar pentru ratele viitoare, iar penalitățile prevăzute de art.

5 alin. (2) se datorează doar dacă pârâta nu-și îndeplinește obligațiile.

S-a mai apreciat că art. 64 și art.

66 din H.G. 457/1997 se aplică doar vânzării de acțiuni.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a reținut că nu se justifică a se constata nule clauzele din art.

4 alin. (3) și art. 5 alin. (2) din contract.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând că, în mod greșit s-a reținut că există în

contract o clauză de adaptare și potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) din

H.G. 457/1997 nu se poate renegocia prețul contractului în funcție de rata

inflației sau de cursul valutar, constituind chiar fraudă la lege determinarea

prețului în valută și stabilirea calculului dobânzilor la nivelul celor

practicate de B.

Este criticată sentința și pentru faptul

că au fost înlăturate actele de reeșalonare a plăților din 9 decembrie 1997 și

553/1998 și că a fost acceptat cumulul penalităților cu dobânzile, iar

expertiza contabilă solicitată a fost respinsă.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.

70 din 22 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei reținând că

litigiul dintre părți nu poate fi stins prin tranzacția depusă întrucât aceasta

este încheiată anterior declanșării litigiului.

În ceea ce privește cumulul

penalităților cu dobânzile s-a apreciat că aceasta este de natură a asigura o

protecție în plus a creditorului.

Referitor la proba cu expertiză s-a

considerat că aceasta nu se mai justifică față de consensul părților privind

restul de preț neachitat.

Astfel, convenția nouă asupra

acelorași imobile, la un alt preț a fost considerată ca nereprezentând un temei

pentru modificarea soluției instanței de fond.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Se susține că tranzacția

îndeplinește condițiile art. 271 și art. 273 C. proc. civ., referitoare la

calitatea părților, voința liber exprimată și neîncălcarea vreunei dispoziții

imperative a legii.

Se mai arată că decizia are o

motivare contradictorie  precizându-se că dacă părțile au stabilit în

antecontract o diferență de preț de 3.200.000.000 lei, atunci soluția corectă

este cea pronunțată de Tribunal cu privire la diferența de preț neachitat de

209.627.842 lei.

În recurs a fost depus înscrisul din

data de 28 ianuarie 2005, prin care reclamanta declară că renunță la dreptul

pretins prin acțiune, părțile stingând litigiul dintre ele ca urmare a achitării

integrale a prețului.

Potrivit dispozițiilor art. 247 C.

proc. civ., în caz de renunțare la însuși dreptul pretins se va respinge

acțiunea în fond.

Pentru a da relevanță acestor

dispoziții și a lua act de voința reclamantei, urmează a fi admis recursul

pârâtei și casate ambele hotărâri pronunțate, iar pe fond se va respinge

acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC B.P. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 70 din 22 decembrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează hotărârea atacată și

sentința nr. 1187 din 30 iulie 1999 a Tribunalului Cluj și pe fond respinge

acțiunea reclamantei, luând act de renunțarea la drept.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2005.