ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2280/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

11777 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC D.C. SRL Cluj și pârâta SC E.C. SRL Cluj a fost

obligată la plata sumei de 392.913.008 lei, reprezentând diferență de preț

neachitat și la 218.410.879 lei penalități de întârziere în plată calculate

până la 28 octombrie 2003.

Pârâta a fost obligată la

dobânzi comerciale calculate la suma de 392.913.008 lei, cu începe de la data

introducerii acțiunii, 13 noiembrie 2003 și până la plata prețului și la 43.271.480

lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost confirmată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr. 121 din 3 martie 2004, în urma respingerii ca nefondat a apelului

declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în mod corect pârâta a fost obligată la plata

diferenței de preț neachitată pentru combustibilul livrat de reclamantă la

penalități de întârziere și dobânzi comerciale. Că aceasta nu a administrat

probe din care să rezultă că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns

calitativ pentru a justifica achitarea parțială a prețului.

Împotriva acestei decizii

pârâta SC E.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 și 10 C.

proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în

raport de prevederile art. IX din contractul de vânzare – cumpărare încheiat

între părți la 26 mai 2003, soluționarea litigiului dedus judecății este de

competența C.A.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj.

S-a invocat că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât procedura de citare pentru

termenul din 3 martie 2004, când apelul declarat de aceasta a fost soluționat

în fond nu s-a îndeplinit conform dispozițiilor legale.

Astfel, a fost citată la

data de 1 martie 2004 prin afișare pentru a se prezenta la termenul de judecată

din 3 martie 2004 deci cu încălcarea dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc.

civ.

Pe fondul litigiului,

recurenta – pârâtă a arătat că a contestat pretențiile intimatei – reclamante

și a invocat calitatea necorespunzătoare a combustibilului livrat de aceasta,

conform procesului verbal din 6 iulie 2003.

Că prin înscrisurile depuse

în anexă la cererea de recurs a făcut dovada că în perioada emiterii facturilor

în litigiu 20 iunie – 11 iulie 2003, nu a aprovizionat cu combustibil

camioanele firmei, decât de la reclamantă potrivit foilor de parcurs depuse la

dosar.

Întrucât produsele livrate

potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 26 mai 2003, nu au fost corespunzătoare

calitativ, nu datorează nici penalități de întârziere, culpa fiind a

reclamantei.

Recurenta a solicitat în

principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în

subsidiar modificarea în totalitate a hotărârii admiterea apelului și

rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea reclamantei, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru toate instanțele.

Prin întâmpinare, intimata a

arătat că instanța a fost competentă să soluționeze cauza întrucât pentru prima

dată în fața instanței de recurs a invocat necompetența acesteia în

soluționarea litigiului de față.

A precizat intimata că

aceasta a promovat la rândul său o acțiune în pretenții întemeiată pe clauzele

aceluiași contract înregistrată la C.A.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, care a

admis excepția de necompetență invocată de aceasta și s-a desesizat cu privire

la soluționarea litigiului, nefiind legal investită.

S-a susținut că instanța de

apel a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale privind procedura

de citare.

Pe fond, intimata a

solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a făcut dovada că

produsele livrate au fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Recursul este fondat în

sensul celor ce urmează:

Critica recurentei invocată

în cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegala procedură de citare pentru

termenul din 3 martie 2004, este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 89

alin. (1) C. proc. civ., citația sub pedeapsa nulității va fi înmânată părții

cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

În speță, din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că citația pentru termenul din 3

martie 2004 a fost afișată pe ușa principală a locuinței la data de 1 martie

2004, deci cu nerespectarea prevederilor art. 89 C. proc. civ.

Art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor

declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se

poate înlătura decât prin anularea lor.

Art. 107 C. proc. civ.,

dispune că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că

partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de

lege sub pedeapsa nulității.

Din coroborarea acestor

dispoziții legale, rezultă că recurentei – pârâte i s-a produs o vătămare

întrucât nu a fost legal citată, care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea hotărârii.

Așa fiind urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să

se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel, pe

care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Cu ocazia rejudecării se vor

avea în vedere și celelalte apărării invocate de pârâtă în cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC E.C. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 121 din 3 martie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care

o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 1 aprilie 2005.