ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2280/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11777 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL Cluj și pârâta SC E.C. SRL Cluj a fost obligată la plata sumei de 392.913.008 lei, reprezentând diferență de preț neachitat și la 218.410.879 lei penalități de întârziere în plată calculate până la 28 octombrie 2003. Pârâta a fost obligată la dobânzi comerciale calculate la suma de 392.913.008 lei, cu începe de la data introducerii acțiunii, 13 noiembrie 2003 și până la plata prețului și la 43.271.480 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 121 din 3 martie 2004, în urma respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în considerentele deciziei că în mod corect pârâta a fost obligată la plata diferenței de preț neachitată pentru combustibilul livrat de reclamantă la penalități de întârziere și dobânzi comerciale. Că aceasta nu a administrat probe din care să rezultă că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns calitativ pentru a justifica achitarea parțială a prețului. Împotriva acestei decizii pârâta SC E.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că în raport de prevederile art. IX din contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți la 26 mai 2003, soluționarea litigiului dedus judecății este de competența C.A.C.

de pe lângă C.C.I.A. Cluj. S-a invocat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât procedura de citare pentru termenul din 3 martie 2004, când apelul declarat de aceasta a fost soluționat în fond nu s-a îndeplinit conform dispozițiilor legale. Astfel, a fost citată la data de 1 martie 2004 prin afișare pentru a se prezenta la termenul de judecată din 3 martie 2004 deci cu încălcarea dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul litigiului, recurenta – pârâtă a arătat că a contestat pretențiile intimatei – reclamante și a invocat calitatea necorespunzătoare a combustibilului livrat de aceasta, conform procesului verbal din 6 iulie 2003. Că prin înscrisurile depuse în anexă la cererea de recurs a făcut dovada că în perioada emiterii facturilor în litigiu 20 iunie – 11 iulie 2003, nu a aprovizionat cu combustibil camioanele firmei, decât de la reclamantă potrivit foilor de parcurs depuse la dosar.

Întrucât produsele livrate potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 26 mai 2003, nu au fost corespunzătoare calitativ, nu datorează nici penalități de întârziere, culpa fiind a reclamantei. Recurenta a solicitat în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în totalitate a hotărârii admiterea apelului și rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru toate instanțele. Prin întâmpinare, intimata a arătat că instanța a fost competentă să soluționeze cauza întrucât pentru prima dată în fața instanței de recurs a invocat necompetența acesteia în soluționarea litigiului de față.

A precizat intimata că aceasta a promovat la rândul său o acțiune în pretenții întemeiată pe clauzele aceluiași contract înregistrată la C.A.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, care a admis excepția de necompetență invocată de aceasta și s-a desesizat cu privire la soluționarea litigiului, nefiind legal investită. S-a susținut că instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale privind procedura de citare. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a făcut dovada că produsele livrate au fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Recursul este fondat în sensul celor ce urmează: Critica recurentei invocată în cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegala procedură de citare pentru termenul din 3 martie 2004, este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ., citația sub pedeapsa nulității va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În speță, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că citația pentru termenul din 3 martie 2004 a fost afișată pe ușa principală a locuinței la data de 1 martie 2004, deci cu nerespectarea prevederilor art. 89 C. proc. civ. Art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Art. 107 C. proc. civ., dispune că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că recurentei – pârâte i s-a produs o vătămare întrucât nu a fost legal citată, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Așa fiind urmează ca potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel, pe care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte apărării invocate de pârâtă în cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E.C. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 121 din 3 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 aprilie 2005.