ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3998/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3901 din 2 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta A.P.A.P.S. București, prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților A.L. Cluj Napoca la reînregistrarea sa ca acționar al societății pârâte și obligarea la plata sumei de 18.042.472.047 lei, reprezentând garanție, dobânzi și penalități, ca urmare a desființării de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 7 din 29 octombrie 1998, ca neîntemeiată.

Instanța de fond și-a motivat soluția de mai sus pe următoarele considerente: - neînregistrarea reclamantei ca acționar al societății pârâte, urmare a redobândirii acestei calități prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în cadrul procesului de privatizare, nu cade în sarcina societății pârâte, instituția abilitată fiind Registrul independent privat R.C.O. SA București; - reclamanta a mai formulat o acțiune pentru obligarea pârâtei la plata primei rate din contract, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente acesteia, în sumă de 15.489.197.617 lei, acțiune ce a fost respinsă prin sentința nr. 370 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Cluj, hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat, iar conform art. 163 C. proc.

civ., reclamanta nu mai poate formula aceleași pretenții, respectiv, dobânda și penalitățile pentru rata I și, cu atât mai mult, pârâta nu datorează rata a 2-a din preț și penalitățile aferente acestei rate; - cererea de restituire a garanției nu este nici ea întemeiată, deoarece, potrivit recunoașterii reclamantei, suma constituită cu acest titlu se află în posesia sa; - cât privește cererea de anulare a sentinței civile nr. 8161 din 7 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, irevocabilă, prin care, în calitate de creditor gajist, s-au atribuit 1.576.264 acțiuni SC M. SA București, nici ea nu poate fi primită, nu acesta fiind mijlocul de anulare a unei hotărâri irevocabile.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în baza art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 18.042.472.047 lei și al repunerii părților în situația anterioară rezoluțiunii convenționale a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.

Criticile invocate vizează, în esență, următoarele aspecte: - greșita reținere a autorității de lucru judecat de către instanță pentru întreaga sumă, cel mult aceasta se restrânge cu suma reprezentând rata nr. 1, dobânda și penalitățile aferente acestei rate; - ca efect al rezoluțiunii, părțile trebuiau puse în situația anterioară, iar desființarea contractului conduce și la desființarea titlului prin care terții au dobândit acțiuni, respectiv a sentinței nr. 8161 din 7 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a dispus atribuirea creditorului gajist SC M. SA a unui număr de 1.576.264 acțiuni; - prin plata avansului de către intimată nu s-a achitat un anumit număr de acțiuni, ci o cotă parte din valoarea fiecărei acțiuni, acestea fiind indivizibile, conform art. 102 din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat arătând că: - recurenta-reclamantă a redevenit acționar la SC A.L. SA în baza cererii pe care aceasta a adresat-o Registrului independent privat REGISCO SA București; - stabilindu-se prin hotărâre irevocabilă că nu datorează prima rată și penalitățile aferente, corect s-a apreciat, ca neîntemeiată, cererea de acordare a celei de a 2-a rate, cu penalități aferente. Recursul nu este fondat. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu o cerere de chemare în judecată, solicitând expres: - obligarea pârâtei la reînregistrarea A.P.A.P.S. ca acționar la SC A.L.

SA; cu un număr de 7.881.320 acțiuni, ca urmare a desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. 7 din 29 octombrie 1998, la 23 februarie 2001; - obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând dobânda și penalitățile aferente ratei nr. 1 din contract; dobânda și penalități aferente ratei nr. 2 din contract și garanția constituită. Fără a mai constitui un capăt de cerere separat, reclamanta, la finalul motivării în fapt, mai solicită anularea sentinței nr. 8161 din 7 decembrie 2000. În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 1020 și 1021 C. civ., precum și ale contractului de vânzare-cumpărare. Cu respectarea principiului disponibilității, în mod corect instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată sub toate aceste aspecte.

Într-adevăr, Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea procesului de privatizare, stabilind prin art. 41 alin. (2) procedura de reînregistrare ca acționar a instituției publice implicate la societatea de registru independent, nu instituie pentru societatea deprivatizată nici o obligație în acest sens, critica recurentei sub acest aspect fiind, deci neîntemeiată. Dobânda și penalitățile aferente primei rate din contract, fiind solicitate pentru a doua oară în cererea de față, în mod corect instanța de fond a constatat că hotărârea care a soluționat prima cerere, irevocabilă, are autoritate de lucru judecat nu numai cu privire la plăți aferente primei rate, dar și la plățile cu același titlu, aferente ratei a 2-a, deoarece relevant în speță nu este cuantumul sumei, ci cauza și obiectul cererilor și care se reduc la restituiri în baza desființării de drept a contractului de privatizare.

O hotărâre judecătorească poate fi anulată, modificată sau casată ca urmare a exercitării căilor de atac, soluția instanței de fond de a respinge și această cerere, fiind deci corectă. Prin urmare, față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva sentinței nr. 389 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.