ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

ianuarie 2003 reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat obligarea pârâtei SC I.S.

SA la plata sumei de 18.761.699.750 lei, reprezentând penalități de întârziere

în plata creditelor acordate pentru achitarea energiei electrice și a gazelor

naturale.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 293 din 23

februarie 2004 a constatat perimată acțiunea reclamantei.

S-a reținut în cuprinsul hotărârii

că prin încheierea din 5 iunie 2003 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în

raport de dispozițiile art. 16 alin. (1

2

) din Legea nr. 137/2002,

potrivit cărora pe perioada 28 decembrie 2002 – 28 iunie 2003 erau suspendate

de drept prin efectul legii toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

pornite împotriva societății pârâte.

Că de la 28 iunie 2003 a început să

curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., care s-a

împlinit la 28 decembrie 2003, astfel că cererea de repunere pe rol a cauzei

înregistrată la 12 ianuarie 2004 este formulată în afara termenului de 6 luni,

de decădere.

S-a reținut că, deși reclamanta a

învederat că la 14 martie 2003 s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare

de acțiuni și cauza nu se putea suspenda, părțile nu au adus la cunoștință

această împrejurare și nu au atacat cu recurs încheierea de suspendare.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. (5) C.

proc. civ. și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării

judecății.

A susținut recurenta că în mod

greșit s-a reținut de instanță culpa acesteia în suspendarea cauzei dispusă de

instanță la cererea pârâtei care s-a prevalat cu rea credință de dispozițiile art.

16 alin. (1

2

) din Legea nr. 137/2002, fără a învedera instanței

încheierea contractului de vânzare cumpărare acțiuni.

S-a invocat că în speță nu este

îndeplinită una din condițiile cerute de art. 248 C. proc. civ., pentru a opera

perimarea, respectiv existența culpei, deoarece cauza a fost suspendată din

motive prevăzute de lege, și nu pentru lipsa de stăruință a părților.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, întrucât încheierea din 5 iunie 2003 a Curții

de Apel Cluj prin care s-a dispus suspendarea cauzei a rămas irevocabilă,

deoarece nu a fost atacată de nici una din părți, iar potrivit art. 245 alin.

(2) C. proc. civ. partea trebuia să formuleze cerere de „redeschidere” a

cauzei, respectiv reclamanta.

A precizat intimata că acțiunea în

pretenții a rămas fără obiect, întrucât prin art. 37 din O.U.G. nr. 26 din 30

aprilie 2004 și actul adițional la O.C. A.P.A.P.S. nr. 190/2003 a fost scutită

de dobânzi și penalități de întârziere calculate la creditele bugetare

gestionate de A.V.A.S., acordate conform O.G. nr. 13/1995.

Recursul nu este fondat.

În ședința publică de la 5 iunie

2003 reprezentanta pârâtei a depus la dosar o cerere de suspendare a cauzei în

temeiul art. 16 alin. (1

1

) din Legea nr. 137/2002, modificată prin O.U.G.

nr. 208/2002 la care a anexat și Ordinul nr. 5/2002.

Potrivit art. 1 din acest Ordin „se

instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la

societățile comerciale printre care intimata – pârâtă.

Conform art. 16 alin. (1

1

)

și (1

2

) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru

accelerarea privatizării modificată și completată prin O.U.G. nr. 208/2002, pe

perioada administrării speciale se instituie și procedura de supraveghere

financiară a societății comerciale de către instituția publică implicată urmând

ca toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societății

comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare să se suspende

pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii și data încheierii

contractului de vânzare – cumpărare a pachetului de acțiuni, însă nu mai mult

de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.

În raport de aceste prevederi legale

s-a dispus suspendarea acțiunii formulată de reclamantă prin încheierea din 5

iunie 2003.

În mod corect instanța de fond a

reținut că pe perioada 28 decembrie 2002 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

208/2002) – 28 iunie 2003 acțiunea a fost suspendată prin efectul legii, că de

la 28 iunie 2003 a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin.

(3) C. proc. civ. și în aceste condiții cererea de repunere pe rol a cauzei

depusă de recurenta – reclamantă la 12 ianuarie 2004 a fost formulată peste

termenul prevăzut de lege.

Argumentul invocat de recurentă că

nu se putea suspenda cauza la 5 iunie 2003 întrucât la termenul anterior,

respectiv la 14 martie 2003, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de

acțiuni nu poate fi reținut pe de o parte pentru că nici una din părți nu a

învederat instanței această împrejurare, iar pe de altă parte că reclamanta

avea posibilitatea să atace cu recurs încheierea de suspendare a cauzei.

Chiar dacă s-ar avea ca dată de

referință data încheierii contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, 14 martie

2003, cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată la 12 ianuarie 2004

(dosar fond) a fost depusă peste termenul de 6 luni prevăzut pentru perimare în

materie comercială de dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele reținute

se constată că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu este întemeiat și urmează a se respinge potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinței nr. 293 din 23 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2006.