ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5672/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2145 din 13 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de A.P.A.P.S. cu sediul social în București, în contradictoriu cu pârât SC F. SA cu sediul social în București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în baza convențiilor, pârâtei i-au fost acordate credite fără dobândă, din fondul de redresare financiară, în scopul plății energiei electrice și a gazelor naturale, în valoare totală de 3.103.000.000 lei, cu condiția restituiri lor, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o.

Prin sentința civilă nr. 7713 din 23 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială în dosarul nr. 3585/2000, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și pârâta a fost obligată să plătească acesteia suma de 1.099.450.000 lei, reprezentând credite pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale și suma de 1.446.468.550 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata creditelor acordate. Deși această hotărâre judecătorească a devenit definitivă și irevocabilă, reclamanta nu a solicitat executarea ei pe cale silită, având o atitudine pasivă până la momentul promovării prezentei acțiuni. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 472 din 24 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S.

(fostă A.P.A.P.S.), împotriva sentinței comerciale nr. 2145 din 13 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC F. SA. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că nu poate considera întemeiate pretențiile reclamantei pentru penalizări, pentru că la baza lor trebuie să existe elementul culpă al pârâtei. Ori de la data când hotărârea a devenit executorie, reclamanta își putea obține creditul pe calea executării silite, aspect pe care singură îl recunoaște în apel că este un drept exclusiv al creditorului însă nu a depus diligențe, iar instanța nu poate reține culpa pârâtei, când întârzierea în plată s-a datorat pasivității reclamantei.

Pentru plata penalităților trebuie să se constate culpa exclusivă a uneia din părți, aspect care nu se regăsește în cauză, față de pasivitatea totală a apelantei. Mai mult, trebuie reținută culpa exclusivă a reclamantei care nu a înțeles să-și exercite dreptul conferit de un titlu executor, conform art. 720 9 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 472 din 24 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs A.V.A.S., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că debitoarea trebuia în mod voluntar să achite suma prevăzută în titlu executoriu, creditorul se poate manifesta în orice moment în interiorul termenului de prescripție fără a putea fi acuzat de pasivitate, temeiul juridic al penalităților dă dreptul reclamantei de a solicita în continuare penalizări aferente debitului inițial neachitat, a fost interpretat greșit actul dedus judecății cererea supusă judecății nefiind o dublă penalizare, fiind invocate ca bază legală a cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând actele și lucrările cauzei, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, pentru următoarele considerente. Instanțele judecătorești anterioare, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul celor 6 convenții prin care i-au fost acordate pârâtei credite fără dobândă, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.

Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei SC F. SA București la plata sumei totale de 1.928.842.100 lei cu titlu de majorări și penalități datorate pentru plata cu întârziere a ratelor scadente, în baza unor convenții în baza cărora s-a beneficiat de credite fără dobândă pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale, cu specificarea că suma de 1.796.908.100 lei are titlul de majorări de întârziere și suma de 131.934.000 lei are titlul de penalități de întârziere. Relevanța juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept revine și sentinței civile nr. 7713 din 23 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, conform căreia a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F.P.S.

București în contradictoriu cu pârâta SC F. SA București și obligată pârâta la plata sumelor de 1.099.450.000 lei, reprezentând credite pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale și 1.446.468.550 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata creditelor acordate. În mod constant, prin întâmpinările depuse de pârâtă în faza procesuală a fondului și a apelului, aceasta a recunoscut că a beneficiat de credite în circumstanțele expuse anterior, însă rambursarea nu s-a putut face la termenele stabilite prin graficele anexă la convențiile existente, ca urmare a blocajului financiar între societățile cu capital majoritar de stat.

Apare ca nejustificată critica formulată de recurentă în sensul că debitoarea trebuia să achite în mod voluntar suma prevăzută în titlul executor, fără a fi necesară solicitarea creditului sau punerea în executare a hotărârii judecătorești, deoarece, în materia executării silite există, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 371 1 alin. (2) C. proc. civ., situația că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Era interesul legitim al reclamantei să depună toate diligențele și să-și valorifice juridic creanța sa, conform prevederilor legale permise și numai după epuizarea lor se putea trece la promovarea unei acțiuni de natura prezentei cauze.

Se instituie o culpă în sarcina reclamantei, așa cum bine argumentat și amplu motivat, s-a reținut prin hotărârile judecătorești prezentate. Rațiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în București să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 472 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.