ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 472/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 368 din 19 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul L.S.V., aflat în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare în baza mandatului de executare 1635/2000. A reținut instanța că cererea condamnatului de reducere a pedepsei nu poate face obiectul contestației la executare. Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 262 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Împotriva acestor hotărâri contestatorul a declarat recurs cu motivarea că nu este vinovat iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Contestația contra executării hotărârii penale se poate face numai pentru cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 461 lit. a) și d) C. proc. pen. Motivele invocate de condamnat care vizează reținerea greșită a vinovăției și reducerea pedepsei aplicate printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă nu se încadrează în cazurile contestației la executare. Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, astfel că, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.S.V. împotriva deciziei penale nr. 262 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.