ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 472/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 19

mai 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă ca neîntemeiată

contestația la executare formulată de condamnatul L.S.V., aflat în executarea

pedepsei de 20 de ani închisoare în baza mandatului de executare 1635/2000.

A reținut instanța că cererea

condamnatului de reducere a pedepsei nu poate face obiectul contestației la

executare.

Apelul declarat de contestator

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.

262 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestor hotărâri

contestatorul a declarat recurs cu motivarea că nu este vinovat iar pedeapsa

aplicată este prea mare.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Contestația contra executării hotărârii penale se

poate face numai pentru cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 461

lit. a) și d) C. proc. pen.

Motivele invocate de condamnat care

vizează reținerea greșită a vinovăției și reducerea pedepsei aplicate printr-o

hotărâre judecătorească, rămasă definitivă nu se încadrează în cazurile

contestației la executare.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt

legale și temeinice, astfel că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul L.S.V. împotriva deciziei penale nr. 262 din 9 iulie

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2004.