ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2003

Decizia nr.764

Dosar nr.3722/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul

S.Ș. împotriva deciziei penale nr.293/A  din 26 august 2002 a Curții de Apel

Timișoara

.

S-a prezentat, recurentul condamnat, aflat în stare

de arest, asistat de avocat G.S. apărătorul desemnat din oficiu.

La întrebarea instanței recurentul inculpat a declarat

că a fost arestat, pentru executarea pedepsei, la 25 octombrie 2002.

Apărătorul a susținut că din moment ce recurentul este

arestat, cererea de amânare a executării pedepsei a rămas fără obiect.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului

declarat de condamnat, ca nefondat.

In ultimul cuvânt, recurentul condamnat a lăsat la aprecierea

instanței modul de soluționare a  cauzei.

C  U  R  T  E  A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.566 din 22 iulie 2002, Tribunalul

Timiș  a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul

S.Ș.

pentru amânarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.32 din 15 ianuarie 1999 a

Tribunalului Timiș, pentru  infracțiunea de falsificare de valori străine,

prevăzută de art.284 raportat la art.282 alin.2 din Codul penal.

Pentru

pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că petentul nu se află într-o

situație specială care să justifice amânarea executării  pedepsei.

Impotriva

sentinței, condamnatul a declarat apel, susținând că are o situație familială

grea, având în îngrijire părinții săi care sunt învârstă și bolnavi.

Prin

decizia penală nr.293/A din 26 august 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins,

ca nefondat apelul condamnatului, cu motivarea că pentru motivele invocate, nu s-ar

afla în situația unor împrejurări speciale, care prin executarea imediată  a

pedepsei, ar avea consecințe grave asupra familiei sale.

Impotriva

deciziei, condamnatul  a declarat recurs considerând că această hotărâre este

netemeinică și nelegală, fără nici o motivare.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

prevederilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, amânarea executării

pedepsei închisorii este posibilă când din cauza unor împrejurări  speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familia sa.

Din

ancheta socială rezultă că familia recurentului are asigurată  locuință

corespunzătoare și un venit minim pentru întreținere, tatăl condamnatului fiind

nevăzător, iar mama bolnavă de Parkinson, situația sănătății sau financiare  a

acestora neputând fi rezolvată în cele 3 luni de amânare de  care eventual ar

putea să beneficieze condamnatul.

Față

de cele menționate, se reține că în cauză nu sunt întrunite  cerințele

prevăzute de art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.

Pentru

aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul  declarat de

condamnat.

In

conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală

recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

S.Ș. împotriva  deciziei  penale  nr.293/A  din 26 august 2002 a Curții de Apel

Timișoara

.

Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de

650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea  din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie

2003.