ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3640/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 351 din 24 februarie 2004, Tribunalul București a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de M.C.S. constatând că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 97 din 8 mai 2002 și sentința penală nr. 1423 din 9 iulie 2002 a Judecătoriei Buzău sunt concurente. Tribunalul a descontopit și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin cele trei sentințe definitive. A fost menținută revocarea suspendării executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 204 din 14 februarie 1997 a Judecătoriei Buzău și prin sentința penală nr. 1423 din 9 iulie 2002 a Judecătoriei Buzău, precum și prin sentința penală nr. 222 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului Buzău.

A fost menținută pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 97 din 8 mai 2002 a Tribunalului Buzău. În baza art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 C. pen. și a art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin cele trei sentințe penale definitive pentru infracțiunile concurente, condamnatul M.C.S.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 294 din 14 februarie 1997 a Judecătoriei Buzău, astfel cum a fost revocată suspendarea executării conform art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 C. pen., prin sentința penală nr. 1423/2002 a Judecătoriei Buzău și prin sentința penală nr. 222/2002 a Tribunalului, urmând ca în final, condamnatul să execute 26 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen., au fost scăzute perioadele executate de la 28 februarie 1996 la 2 noiembrie 1996 și de la 11 mai 2001 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor pentru punerea în executare a sentinței penale privind pedepsele contopite și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 26 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul M.C.S. a declarat apel în ce privește greșita obligare la executarea pedepsei de un an și 6 luni închisoare. Prin decizia penală nr. 300 din 20 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.C.S., reținând în motivare că dispoziția de revocare a pedepsei de un an și 6 luni a intrat sub puterea lucrului judecat, fiind doar menținută cu ocazia operațiunii de contopire.

În termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând oral același motiv de recurs, vizând greșita revocare și executare a pedepsei de un an și 6 luni închisoare. Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că hotărârile sunt conforme legii. Așa cum s-a reținut de instanțe, prin sentințele penale nr. 1432 din 9 iulie 2002 și nr. 222 din 7 noiembrie 2002 s-a revocat, în conformitate cu art. 86 4 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de un an și 6 luni închisoare, dispoziția de revocare intrând în puterea lucrului judecat.

Pe de altă parte, pedepsele ce au făcut obiectul acestor două hotărâri judecătorești au intrat, prin operațiunea de contopire, în pedeapsa rezultantă, situație în care s-a menținut și măsura definitivă a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, care, însă nu se contopește în pedeapsa rezultantă conform art. 86 4 alin. (1) C. pen. Așa fiind, în mod corect și cu respectarea legii, s-a dispus ca în final, condamnatul să execute pedeapsa de 26 ani și 6 luni închisoare. În aceste condiții, nu se constată motive de casare a hotărârilor recurate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen., recursul condamnatului se va respinge ca nefondat. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 300 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.