ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5858/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 178 din 15 decembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București a admis, în parte, cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul I.F., privind pedepsele aplicate prin sentințele aceleiași instanțe, nr. 181 din 26 noiembrie 2002, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, nr. 201 din 10 decembrie 2002, modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 29 din 24 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel și nr. 129 din 23 iulie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București, nedefinitivă.

Instanța a dispus descontopirea pedepselor aplicate petentului prin sentințele nr. 181 din 26 noiembrie 2002 și nr. 201 din 10 decembrie 2002 și repunerea lor în individualitate, astfel: - 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; - 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) din același cod; - 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 291 din același cod; - 6 ani închisoare, pentru complicitate prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) din același cod; - 3 ani închisoare, pentru complicitate la tentativa, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) din același cod; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen.

și - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen.; - 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 291 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 5 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la tentativa, prevăzută de art. 20 din același cod, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și - 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 și art. 35 din același cod, s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a mai dispus anularea mandatelor de executare nr. 359 din 12 februarie 2002 și nr. 413 din 22 mai 2003 ale Tribunalului Militar Teritorial București și emiterea unui nou mandat de executare, în sensul celor de mai sus. Prin hotărâre, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnat în baza dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., privind reducerea pedepselor în conformitate cu art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 privind P.N.A. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut, în esență, că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin cele două sentințe deja menționate sunt concurente, fiind săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din ele. Potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., dispozițiilor art. 34 și ale art. 35 din același cod, se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Împotriva sentinței, a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, motivele invocate fiind neaplicarea, în cauză, a unui spor de pedeapsă, greșita contopire a două pedepse care au fost grațiate și nelegala constituire a completului de judecată.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 14 din 24 februarie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a descontopit pedepsele de executat în pedepsele componente, a constatat că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele descontopite, sunt concurente, a înlăturat de la contopire pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., grațiate, astfel cum s-a constatat prin decizia nr. 29 din 24 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel.

Conform art. 36 alin. (2), cu referire la art. 34 lit. b) și la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin sentința nr. 201 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București și sentința nr. 181 din 26 noiembrie 2002 a aceleiași instanțe, executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, condamnatul urmând să execute 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a dispus anularea vechilor mandate de executare a pedepselor și emiterea unui nou mandat de executare, corespunzător celor decise. Și împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și condamnatul I.F.

Motivele de recurs invocate de parchet sunt cele prevăzute de art. 385 9 pct. 3, 17 1 și 14 C. proc. pen., respectiv instanța nu a fost compusă potrivit legii, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., cu referire la sporul de concurs aplicat, considerat a fi prea mic. Recursul declarat de intimatul condamnat a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în sensul netemeiniciei sporului de pedeapsă aplicat. Recursurile declarate nu sunt fondate. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că I.F. și-a întemeiat cererea de contopire pe incidența dispozițiilor art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Conform art. sus-indicat, pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii, în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența, printre altele, și a concursului de infracțiuni. Alin. (2) al art. 449 stabilește că este competentă să soluționeze cererea de contopire, instanța care a pronunțat ultima hotărâre. Referitor la compunerea completului de judecată, se reține că acesta este prevăzut de legea de organizare judecătorească, art. 29 din Legea nr. 78/2000 dispunând constituirea de complet specializat (deci alcătuit din doi judecători), numai pentru judecata în primă instanță a infracțiunilor de corupție. Din redactarea textului art. 29 rezultă că specializarea completului de judecată, în sensul precizat de lege are loc numai pentru judecarea acestor infracțiuni, deci când se hotărăște cu privire la vinovăție, la gradul de pericol social, la aplicarea pedepselor.

Instanța de apel, corect, a reținut că soluționându-se o cerere de contopire a pedepselor, nu se face o judecată cu privire la infracțiunile de corupție, ci una de constatare a existenței a două sau mai multor hotărâri rămase definitive privind infracțiuni în concurs, contopirea făcându-se pentru pedepse, urmând a fi executată cea mai grea, la care se poate adăuga un spor, acesta fiind o instituție juridică menită, alături de pedeapsă, a releva scopul acesteia, acela al prevenției generale și speciale, un an închisoare fiind îndestulător pentru reeducarea condamnatului. Pentru motivele arătate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de condamnat, nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de condamnatul I.F. împotriva deciziei nr. 14 din 24 februarie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.