ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1653/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2002 pe rolul Judecătoriei

Bacău, reclamanta R.M. a chemat în judecată pe pârâta M.I., solicitând

obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate 10 prăjini teren fâneață,

situat în comuna Solonț.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că deține contractul de vânzare-cumpărare nr. 159 din 8 noiembrie 1995

pentru suprafața de teren în litigiu, însă pârâta îl ocupă fără drept.

În temeiul art. 57 C. proc. civ.,

reclamanta a chemat în judecată pe M.A., în calitate de intervenientă în

interes propriu și alăturată ei.

Prin sentința civilă nr. 2525 din 13

octombrie 2003, Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acțiunea și cererea de

intervenție.

S-a reținut că pentru aceiași

suprafață de teren pârâta M.I., a posedat titlul de proprietate nr. 117717 din

28 aprilie 1995, anulat prin sentința civilă nr. 687 din 19 martie 2003 a

Judecătoriei Moinești, rămasă irevocabilă, astfel că până la anularea titlului

pârâta a ocupat în mod legal terenul revendicat.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a declarat apel, solicitând repunerea în termenul de apel și pe fond

admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de repunere în

termenul de apel a invocat faptul că nu a fost citată fiind plecată la Ineu

județul Sălaj.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 472 din 7 aprilie 2004, a respins cererea de repunere în termenul de

apel ca netimbrată și ca tardiv formulat apelul declarat de reclamanta Roman

Maria.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea a reținut că apelanta a fost citată la adresa indicată de către aceasta

în declarația de apel, adică în Dărmănești str. B. nr. 15 A, precum și la cea

indicată la prima instanță, Dărmănești, str. B. nr. 151 A, pentru a timbra

legal cu 34.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar.

A mai constatat că hotărârea a fost

comunicată reclamantei la data de 10 noiembrie 2003, iar apelul a fost declarat

la data de 28 noiembrie 2003, conform ștampilei de pe plicul poștal aflat la

fila 6 dosar apel.

Împotriva acestei soluții reclamanta

a declarat recurs.

Critica hotărârii, deși nu este formulată potrivit cerințelor art. 303

alin. (3) C. proc. civ., cu arătarea motivelor cuprinse în art. 304 C. proc.

civ., se referă în esență, la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității, la greșita apreciere că terenul este același, fapt ce

rezultă din titlul de proprietate nr. 202232 din 23 octombrie 1995.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru considerentele următoare:

Din examinarea cuprinsului cererii

de declarare a apelului, formulat de reclamantă, rezultă că aceasta a invocat

faptul că nu a primit nici o comunicare sau citație, fiind plecată la Ineu,

județul Sălaj, împrejurare față de care a solicitat să se constate că apelul a

fost declarat în termen.

Din modul în care agentul procedural

a înscris mențiunile pe dovada de comunicare nu rezultă cu certitudine că

hotărârea a fost comunicată reclamantei.

Pe dovada de comunicare există

mențiunea că aceasta s-a făcut prin afișare, întrucât poarta era încuiată (fila

104 dosar fond).

Ca atare, actul procedural al

instanței prin care a fost comunicată reclamantei hotărârea este lovit de

nulitate, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru termenul din data de 7

aprilie 2004, când s-a judecat apelul declarat de reclamantă, aceasta a fost

citată în Dărmănești, str. B. nr. 151 cât și pe str. B. nr. 15 A, din aceiași

localitate.

Pe dovezile de îndeplinire a

procedurii de citare în apel (filele 17-18) există mențiunea că aceasta s-a

făcut prin afișare întrucât poarta era încuiată.

În aceste condiții instanța avea

obligația să verifice modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și în

funcție de constatări, să dispună măsurile necesare pentru ca reclamanta

apelantă să ia cunoștință de existența litigiului și să îi respecte dreptul la

apărare, și a principiului contradictorialității.

Necitarea recurentei reclamante, în

apel ceea ce a produs recurentei o vătămare constând în respingerea apelului ca

tardiv formulat, vătămare care, așa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.

În consecință, se impune admiterea

recursului în baza art. 304 pct. 5 în ref. la art. 312 pct. (5) C. proc. civ.,

casarea deciziei recurate, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și trimiterea

pentru rejudecarea apelului în sensul respectării dispozițiilor privind citarea

reclamantei, prilej cu care va lua în examinare și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta

R.M. împotriva deciziei nr. 472 din 7 aprilie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.