ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6543/2005

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

La 25 februarie 2003, reclamanții G.I.,

G.E. și G.M. au chemat în judecată pe pârâtul G.C. solicitând:

- obligarea acestuia din urmă la

lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a două suprafețe de teren

arabil intravilan, de 300 mp și 200 mp, evaluate provizoriu la 5.000.000 lei,

demolarea, pe cheltuiala sa, a gardului edificat pe proprietatea lor, ce separă

parțial terenul ocupat fără drept de restul proprietății și plata unor daune

cominatorii de 250.00 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea

definitivă a hotărârii până la demolarea gardului și eliberarea terenului

revendicat;

- stabilirea liniei de hotar;

Judecătoria Roman, prin sentința civilă

nr.1572 din 6 septembrie 2004, a admis acțiunea și drept consecință:

- l-a obligat pe pârât să lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie două suprafețe, de

160 mp și 230 mp teren arabil, situate în intravilanul satului Poienița, comuna

Poienari, județul Neamț, să ridice gardul edificat pe terenul proprietatea reclamanților

și să plătească 50.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere,

cu începere de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii;

- a stabilit linia de hotar dintre

proprietățile pârâtului și reclamanților;

Pârâtul a declarat apel iar Curtea de

Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1630 din 6 decembrie 2004, și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că, după adoptarea

Legii nr. 195/2004, în raport de valoarea obiectului acțiunii indicate de

reclamanți, hotărârea pronunțată în cauză este supusă doar recursului, care se

soluționează de instanța ierarhic, imediat superioară.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin decizia nr. 136 din 15 martie 2005, și-a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Bacău, a constatat că s-a ivit un conflict negativ de

competență, a suspendat din oficiu orice procedură și a înaintat dosarul

Înaltei Curții de Casație și Justiție, cu motivarea că:

- acțiunea în revendicare, fiind o

acțiune petitorie reală prin care se apără dreptul de proprietate, este

neevaluabilă în bani;

- de asemenea, este neevaluabilă în

bani și acțiunea în grănițuire, celălalt capăt de cerere;

- drept consecință, în speță nu sunt

operante dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., iar calea de atac

exercitată de pârât nu poate fi decât apelul, a cărui soluționare este de

competența Curții de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, reține că, potrivit Legii nr. 146/1997, acțiunile în revendicare

(cu excepția celor prevăzute de art. 15 lit.

r) se timbrează la valoare, deci

sunt echivalente în bani.

Așa fiind, conform art. 282

1

alin. (1) și art. 2 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, va stabili competența soluționării căii de atac exercitate de

pârât în favoarea Tribunalului Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a căii de atac declarate de G.C. împotriva sentinței civile nr. 1572 din 6

septembrie 2004 a Judecătoriei Roman, în favoarea Tribunalului Neamț.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie

2005.