ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6551/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6551/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 februarie 2004, reclamantul B.G.
a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Piatra Neamț, solicitând
în temeiul art. 480 C. civ., restituirea unei suprafețe de 1185 mp teren
intravilan, evaluată provizoriu la 4.000.000 lei.
Judecătoria Piatra Neamț, prin
sentința civilă nr. 2095 din 27 mai 2004, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea
în revendicare.
Reclamantul a declarat apel, iar
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1512 din 11 noiembrie
2004, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că în
speță sunt operante dispozițiile art. 282
1
C. proc. civ., cu
referire la art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Neamț, secția civilă,
prin decizia nr. 61 din 10 februarie 2005, și-a declinat competența în favoarea
Curții de Apel Bacău, a constatat ivirea conflictului negativ și a înaintat
dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că:
- acțiunea în revendicare se
raportează la valoarea socială protejată, respectiv dreptul de proprietate și
nu la întinderea acestui drept, adică valoarea terenului revendicat;
- din interpretarea logică și
istorică a dispozițiilor cuprinse de art. 282
1
C. proc. civ. rezultă
că intenția legiuitorului a fost de a suprima calea de atac a apelului în
raport de valoarea socială ocrotită prin lege;
- aplicarea criteriului valoric ar
duce la stabilirea unor grade de jurisdicție diferite pentru acțiunile în
revendicare ce au același obiect și aceeași cauză și ar avea consecințe
deosebite pe plan probator, încălcând astfel garanțiile referitoare la liberul
acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,
reține că: acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie prin care
proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de
la posesorul neproprietar.
Prin această acțiune se tinde să se stabilească
direct existența dreptului de proprietate și are ca efect imediat redobândirea
posesiei, readucerea în patrimoniul titularului a dreptului ce i-a fost
încălcat. Prin urmare, o astfel de acțiune este evaluabilă în bani.
De altfel și potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr.
146/1977 acțiunile în revendicare sunt calificate ca evaluabile, pentru că
anumite cereri de restituire a imobilelor sunt scutite de taxe judiciare de
timbru.
Pe de altă parte:
- interpretarea logică și istorică a
art. 282
1
C. proc. civ., text introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, nu
relevă intenția legiuitorului de a crea excepții de la regula inexistenței
apelului în materia litigiilor al căror obiect are o valoare de până la un
miliard de lei inclusiv;
- principial, suprimarea unei căi de
atac în anumite pricini nu îngrădește liberul acces la justiție și nici dreptul
la un proces echitabil.
Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă, califică drept recurs calea de atac exercitată de reclamant și în
consecință va stabili competența în favoarea Tribunalului Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare
a recursului declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr. 2095 din 27 mai 2004
a Judecătoriei Piatra Neamț, în favoarea Tribunalului Neamț.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.