ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Moinești la 1 septembrie 2003, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtul

C.A., cerând ca, în procedura ordonanței președințiale, să fie obligat să-și

desființeze un gard și să lase liber accesul pe drumul sătesc.

Prin sentința civilă nr. 2372 din 24

septembrie 2003 Judecătoria Moinești a admis acțiunea și a obligat pârâtul să

lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de

166,57 mp teren intravilan, identificat prin dispozitiv și să-și desființeze

lucrările efectuate pe această suprafață de teren.

Împotriva acestei sentințe a

declarat o primă cale de atac calificată a fi apel, pârâtul C.A., criticând

sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 20 din 21

ianuarie 2004 Curtea de Apel Bacău admite apelul declarat de pârât, anulează

sentința judecătoriei și reține cauza spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 181/2004

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, rejudecând în fond cauza, a admis cererea

reclamantului și a obligat pârâtul să lase liber circulației publice drumul

comunal situat în satul Strugari, între proprietățile locuitorilor N.C., C.T.

și moștenitorii defunctei C.A., drumul având configurația stabilită prin schița

anexă la expertiza tehnică efectuată de ing. L.D. în dosarul nr. 6246/2002 al

Judecătoriei Bacău, fila 18 a dosarului de primă instanță.

Totodată s-a făcut mențiunea că

decizia este vremelnică și executorie fără somație și fără trecerea vreunui

termen.

Împotriva acestei decizii a declarat

o a doua cale de atac, intitulată recurs, pârâtul C.A. criticând decizia

menționată ca fiind nelegală și netemeinică.

Analizând recursul, Înalta Curte constată

că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Una din regulile generale privitoare

la instituirea și exercitarea căilor de atac constă în aceea că dreptul de a

promova calea de atac prevăzută de lege este, în principiu, unic și se

epuizează odată cu exercitarea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i

este îngăduit de a uza, de două ori, de una și aceeași cale de atac, în caz

contrar, excepția puterii lucrului judecat putând fi invocată atât de cel

interesat, cât și de instanță, din oficiu, spre a putea anihila calea de atac

inadmisibilă.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul

cererii de chemare în judecată precum, și din conținutul hotărârilor

judecătorești mai sus menționate, reclamantul N.I. a investit instanțele cu

soluționarea unei cereri în procedura ordonanței președințiale.

Potrivit art. 582 C. proc. civ. hotărârile

pronunțate în primă instanță în această procedură sunt supuse unei singure căi

de atac, anume recursul.

Or, împotriva sentinței nr. 2372 din

24 septembrie 2003 a Judecătoriei Moinești, hotărâre dată în primă instanță,

pârâtul a exercitat o cale de atac, calificată eronat și soluționată ca apel de

către Curtea de Apel Bacău.

Prin această cale de atac a fost

realizat controlul legalității și temeiniciei sentinței primei instanțe și,

totodată s-a epuizat dreptul pârâtului de a exercita calea de atac prevăzută de

lege într-o atare procedură, acestuia nemaifiindu-i îngăduit să exercite și o a

doua cale de atac în condițiile în care legea nu îi recunoaște o asemenea

posibilitate.

Așa fiind, pentru considerentele de

fapt și de drept arătate, Înalta Curte, din oficiu, urmează a constata că

recursul dedus judecății este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâtul C.A. împotriva deciziei nr. 181 din 1 martie 2004 a Curții

de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.