ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5281/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sighetu-Marmației la data de 14 aprilie 2003, reclamantul

M.G. a chemat în judecată pe pârâții SC O. SRL și SC R.E. SA solicitând

următoarele:

- constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 305 din 10 februarie

2003;

- anularea încheierii de întabulare

nr. 454 din 12 februarie 2003;

- radierea dreptului de proprietate

a pârâtei SC O. SRL, cu repunerea în situația anterioară de C.F.;

- obligarea pârâtei SC R.E. SA să

încheie actul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la imobilul situat în

Sighetu-Marmației, jud. Maramureș sau, în caz de refuz, hotărârea să țină loc

de act autentic de vânzare-cumpărare și întabulare în C.F.

Prin sentința civilă nr. 2903 din 1

octombrie 2003, Judecătoria Sighetu-Marmației a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului M.G., precum și cererea reconvențională formulată de pârâta SC

R.E. SA pentru acordarea de despăgubiri.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 27 septembrie 2002 reclamantul i-a

înaintat pârâtei SC R.E. SA o ofertă de cumpărare a unui imobil situat în

Sighetu-Marmației, aceasta stabilind un preț de vânzare de 6.000 dolari SUA

plus TVA și fiind de acord cu plata prețului în 3 rate, ultima rată urmând a fi

plătită în februarie 2003.

Primele două rate au fost achitate

la datele stabilite, iar cea dea treia la data de 7 martie 2003. plățile au

fost făcute prin A.F.M.M., dar nu s-au adus la cunoștința vânzătoarei că sunt

făcute pentru reclamant astfel încât, prin contractul autentic de

vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003, pârâta a vândut imobilul în

litigiu pârâtei SC O. Sighetu-Marmației.

Reținând inexistența vreunui motiv

de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele

două pârâte, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Cu privire la cererea

reconvențională, s-a apreciat că nu există vreo culpă în sarcina reclamantului

pentru obținerea unui preț mai mic la a doua vânzare a imobilului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, criticând hotărârea pentru faptul că aceasta a fost

pronunțată fără ase intra în cercetarea fondului și fără a se administra

probele necesare stabilirii adevărului în cauză.

Prin decizia civilă nr. 472/A/27

februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul reclamantului

reținând, în esență, că nu s-a făcut dovada nici unui temei ce ar determina

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003.

S-a mai reținut că între părți,

intervenind o promisiune de vânzare, cumpărătorul avea obligația de a plăti

prețul la termenele stabilite, obligația pe care reclamantul nu și-a

îndeplinit-o și, prin urmare, acțiunea sa nu putea fi admisă.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamantul M.G., invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de apel sub două aspecte:

- motivele invocate în

considerentele deciziei nr. 472 din 27 februarie 2004 sunt străine de natura

pricinii întrucât, apreciază recurentul, trebuiau analizate motivele de

nulitate absolută invocate și dovedite de reclamant;

- instanța a făcut o aplicare

greșită a prevederilor legale în materia probațiunii, pentru că nu a

administrat probe concludente pentru a stabili adevăratele raporturi între

părți și scopul urmărit de pârâtele prin încheierea actului de

vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003.

Pârâta SC R.E. SA a formulat o

întâmpinare, solicitând respingerea recursului și mențiunea deciziei pronunțate

în apel.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma:

Convenția încheiată între

reclamantul M.G. și pârâta SC R.E. SA privind cumpărarea unui imobil

proprietatea pârâtei nu are caracter translativ de proprietate, fiind doar o

promisiune de vânzare-cumpărare în care părțile contractante au totuși anumite

drepturi și obligații.

Astfel, cumpărătorul avea obligația

de a plăti prețul la termenele și în modalitatea stabilită de comun acord cu

vânzătorul. Reclamantul însă nu și-a îndeplinit obligația asumată de a achita

ratele convenite cu pârâta, virând banii în contul acesteia printr-o terță

persoană (A.F.M.M.), fără a avea acordul SC R.E. SA în acest sens.

Pârâta SC R.E. SA, fiind convinsă că

reclamantul a renunțat la oferta de cumpărare, a încheiat cu SC O. SRL

contractul de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003, contract perfect

valabil.

Recurentul nu a făcut dovada

existenței vreunui caz de nulitate absolută a contractului de

vânzare-cumpărare, respectiv fraudarea legii ori cauza ilicită, iar în ceea ce

privește cazurile de nulitate relativă, reclamantul nu le poate invoca fiind

terț, față de contractul încheiat între SC R.E. SA și SC O. SRL.

Prin urmare, primul motiv de recurs

invocat de recurent ( „instanța nu a analizat motivele de nulitate absolută

invocate și dovedite de reclamant” ) nu poate fi reținut, fiind nefondat.

În ce privește cel de-al doilea

motiv de recurs, respectiv faptul că instanța de apel nu ar fi administrat

probe concludente pentru lămurirea situației juridice a raporturilor dintre

părți, și acesta apare ca neîntemeiat.

Dimpotrivă, instanța de apel a admis

prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2004 cererea de probatorii

formulată de reclamantul M.G., încuviințând atât interogatoriul pârâtelor, cât

și proba testimonială și proba cu înscrisuri.

Având în vedere toate aceste

considerente, recursul declarat de reclamant nu vizează motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de M.G. împotriva deciziei nr. 472/A din 27 februarie 2004 a Curții de

apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.