ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5281/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu-Marmației la data de 14 aprilie 2003, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâții SC O. SRL și SC R.E. SA solicitând următoarele: - constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 305 din 10 februarie 2003; - anularea încheierii de întabulare nr. 454 din 12 februarie 2003; - radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC O. SRL, cu repunerea în situația anterioară de C.F.; - obligarea pârâtei SC R.E. SA să încheie actul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la imobilul situat în Sighetu-Marmației, jud. Maramureș sau, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabulare în C.F.

Prin sentința civilă nr. 2903 din 1 octombrie 2003, Judecătoria Sighetu-Marmației a respins ca nefondată acțiunea reclamantului M.G., precum și cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.E. SA pentru acordarea de despăgubiri. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 27 septembrie 2002 reclamantul i-a înaintat pârâtei SC R.E. SA o ofertă de cumpărare a unui imobil situat în Sighetu-Marmației, aceasta stabilind un preț de vânzare de 6.000 dolari SUA plus TVA și fiind de acord cu plata prețului în 3 rate, ultima rată urmând a fi plătită în februarie 2003. Primele două rate au fost achitate la datele stabilite, iar cea dea treia la data de 7 martie 2003. plățile au fost făcute prin A.F.M.M., dar nu s-au adus la cunoștința vânzătoarei că sunt făcute pentru reclamant astfel încât, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003, pârâta a vândut imobilul în litigiu pârâtei SC O. Sighetu-Marmației.

Reținând inexistența vreunui motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Cu privire la cererea reconvențională, s-a apreciat că nu există vreo culpă în sarcina reclamantului pentru obținerea unui preț mai mic la a doua vânzare a imobilului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea pentru faptul că aceasta a fost pronunțată fără ase intra în cercetarea fondului și fără a se administra probele necesare stabilirii adevărului în cauză.

Prin decizia civilă nr. 472/A/27 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul reclamantului reținând, în esență, că nu s-a făcut dovada nici unui temei ce ar determina nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003. S-a mai reținut că între părți, intervenind o promisiune de vânzare, cumpărătorul avea obligația de a plăti prețul la termenele stabilite, obligația pe care reclamantul nu și-a îndeplinit-o și, prin urmare, acțiunea sa nu putea fi admisă. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul M.G., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de apel sub două aspecte: - motivele invocate în considerentele deciziei nr. 472 din 27 februarie 2004 sunt străine de natura pricinii întrucât, apreciază recurentul, trebuiau analizate motivele de nulitate absolută invocate și dovedite de reclamant; - instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale în materia probațiunii, pentru că nu a administrat probe concludente pentru a stabili adevăratele raporturi între părți și scopul urmărit de pârâtele prin încheierea actului de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003. Pârâta SC R.E. SA a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului și mențiunea deciziei pronunțate în apel. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma: Convenția încheiată între reclamantul M.G.

și pârâta SC R.E. SA privind cumpărarea unui imobil proprietatea pârâtei nu are caracter translativ de proprietate, fiind doar o promisiune de vânzare-cumpărare în care părțile contractante au totuși anumite drepturi și obligații. Astfel, cumpărătorul avea obligația de a plăti prețul la termenele și în modalitatea stabilită de comun acord cu vânzătorul. Reclamantul însă nu și-a îndeplinit obligația asumată de a achita ratele convenite cu pârâta, virând banii în contul acesteia printr-o terță persoană (A.F.M.M.), fără a avea acordul SC R.E. SA în acest sens. Pârâta SC R.E. SA, fiind convinsă că reclamantul a renunțat la oferta de cumpărare, a încheiat cu SC O. SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 305 din 10 februarie 2003, contract perfect valabil.

Recurentul nu a făcut dovada existenței vreunui caz de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv fraudarea legii ori cauza ilicită, iar în ceea ce privește cazurile de nulitate relativă, reclamantul nu le poate invoca fiind terț, față de contractul încheiat între SC R.E. SA și SC O. SRL. Prin urmare, primul motiv de recurs invocat de recurent ( „instanța nu a analizat motivele de nulitate absolută invocate și dovedite de reclamant” ) nu poate fi reținut, fiind nefondat. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv faptul că instanța de apel nu ar fi administrat probe concludente pentru lămurirea situației juridice a raporturilor dintre părți, și acesta apare ca neîntemeiat.

Dimpotrivă, instanța de apel a admis prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2004 cererea de probatorii formulată de reclamantul M.G., încuviințând atât interogatoriul pârâtelor, cât și proba testimonială și proba cu înscrisuri. Având în vedere toate aceste considerente, recursul declarat de reclamant nu vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.G. împotriva deciziei nr. 472/A din 27 februarie 2004 a Curții de apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.