ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5907/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4363/ C din 13 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj. secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta SC C.C.M. SRL cu sediul în Turda județul Cluj, împotriva pârâtului C.L.M.T. județul Cluj, în sensul că a constatat rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare din 5 din 11 martie 1999, încheiat între părți. De asemenea a mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 62.785.600 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 7.510.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 încheiat la 11 martie 1999, pârâtul a vândut reclamantei contra sumei de 178.200.000 lei spațiul comercial situat în Turda.

S-a mai convenit de părți ca în situația în care plata integrală a prețului imobilului nu se va face până la 30 septembrie 1999, contractul se consideră rezolvit de drept, cumpărătorul fiind obligat la plata către vânzător a unei sume echivalente cu 10 % din prețul contractului, cu titlu de despăgubiri. La data de 11 martie 1999 a fost încheiat un act adițional la contractul menționat prin care prețul stabilit urma să fie majorat cu un procent de 22 % reprezentând T.V.A. Pârâtul nu a fost de acord cu reeșalonarea ratelor așa cum a cerut reclamanta, iar la data de 19 noiembrie 2002 a fost încheiat un proces verbal de predare-primire a imobilului. În aceste condiții, în temeiul art. 1021 C. civ., s-a constatat rezoluțiunea convenției cu plata corespunzătoare a despăgubirilor.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 522 din 4 noiembrie 2004 a respins apelul declarat de pârâtul C.L.M.T., împotriva sentinței civile nr. 4363 din 13 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj. În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că prima instanță nu a procedat la rezoluțiunea contractului intervenit între părți ci, dimpotrivă a constatat că în cauză a operat rezoluțiunea convențională a acestuia, conform art. 1021 coroborat cu art. 969 C. civ. și a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Cum însă între părți s-a procedat la restituirea parțială a prestațiilor executate în baza contractului rezolvit, reclamanta a predat pârâtei posesia imobilului ce forma obiectul contractului, iar pârâta a restituit parțial suma datorată conform înțelegerii, în sensul că a scăzut cele 10 procente la care s-a obligat să le suporte reclamanta, însă a fost de acord conform actului din 22 octombrie 2002, să restituie diferența recalculată la rata inflației. În aceste împrejurări, cu toate că s-a obligat să plătească suma în condițiile arătate, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată, ci abia la data de 19 mai 2003 s-a restituit numai suma de 41.580.000 lei, care reprezintă rata achitată minus despăgubirile de 10 %, suma ne mai fiind reactualizată conform înțelegerii părților.

Împotriva deciziei civile nr. 522 din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâtul C.L.M.T., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța a interpretat în mod greșit actul dedus judecății în sensul în care, prin actul din 22 octombrie 2002, pârâta a fost obligată la plata sumei de bani în cauză actualizate cu rata inflației. Intimata reclamantă SC C.C.M. SRL Turda a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente.

Corect instanțele judecătorești anterioare au stabilit situația de fapt și de drept, respectiv raporturile juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și sancțiunile care decurg din nerespectarea clauzelor contractuale, așa cum au fost ele prevăzute prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 1999. Este de necontestat că prin procesul verbal din data de 31 octombrie 2002, reclamanta, în mod expres a precizat că, prin reprezentanții săi, este de acord cu restituirea sumei depuse de SC C.C.M. SRL, actualizată la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., dar numai după eliberarea spațiului, împrejurare care s-a realizat la 19 noiembrie 2002 (dosar nr. 5791/2003 al Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ).

Amplu documentat și bine argumentat, au fost analizate, pe bază de probe, toate apărările pârâtei, astfel încât pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, ca o consecință a efectelor rezoluțiunii și repunerii părților în situația anterioară suma de 62.785.800 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea actualizată a sumei de 41.580.000 lei avans restituit reclamantei, potrivit indicelui de inflație. Rațiunile juridice expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâtul C.L.M.T. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M.T., împotriva deciziei nr. 522 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.