ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3819/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta S.C. L.F.

S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.I. SRL pentru a fi obligată

la plata sumei de 145.769.220 lei reprezentând contravaloarea a 23 rate

scadente, la 272.580 lei reprezentând contravaloare folosință teren, rezilierea

contractului de vânzare cumpărare ce are ca obiect spațiul comercial situat în

Craiova, Complex Parângul precum și evacuarea sa, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

pârâta a cumpărat magazinul situat în Complex Parângul Craiova, la prețul de

433.000.000 lei, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 449 din 16 mai

1997, însă, pârâta nu a achitat ratele lunare prevăzute de contract, rămânând

un debit restant de 23 rate, împrejurare, față de care, reclamanta a solicitat

rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a spațiului din litigiu, cu

consecința evacuării pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 1583 din 27 noiembrie

2000, Tribunalul Dolj, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de

reclamantă, și, în consecință:

- s-a dispus rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare nr.449 din 16 mai 1997, încheiat de părți;

- s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul

comercial situat în Complexul Parângul Craiova și a fost obligată pârâta la

9.621.153 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a

reținut că prin contract s-a vândut spațiul comercial magazin în Complex

Parângul cu suma de 433.000.000 lei din care s-a achitat în avans 42.000.000

lei iar prin sentința nr. 1554 din 14 octombrie 1999 a fost diminuat prețul cu

113.033.000 lei.

Că până la rămânerea definitivă a sentinței

trebuia achitate 195.207.864 lei (inclusiv avansul) iar conform art. 4 din

contract s-a prevăzut rezoluțiunea contractului în cazul în care nu se achită 3

rate consecutive și dobânda.

Că, așa cum a recunoscut pârâta, s-a achitat

110.706.000 lei din care 42.000.000 lei avans și deci restanța este de

84.501.864 lei depășind cele 3 rate prevăzute de art. 4 din contract.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie întrucât instanța a apreciat greșit probele cauzei din care

rezultă că în raport de faptul diminuării prețului trebuia să se reeșaloneze

ratele situație în care se constată că nu se află în întârziere, că deși s-a

solicitat în final rezoluțiunea instanța a pronunțat rezilierea contractului.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 1022 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința

atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, obligând intimata

reclamantă la plata sumei de 6.570.500 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut:

- urmare diminuării prețului prin sentința nr.

1554/1999, reclamanta avea obligația să întocmească un nou desfășurător pentru

întreaga perioadă de 95 de rate, situație, în care restanța contractată la data

acționării numai exista;

- s-a constatat că perioada derulării litigiului

a fost generat de reclamantă ce a pretins un preț nereal și nici nu a

reeșalonat corect ratele;

- pârâta a achitat 330.000.000 lei din

contravaloarea spațiului vândut, și față de împrejurarea că eșalonarea s-a

prevăzut până în anul 2005, nu există motiv pentru desființarea contractului de

vânzare cumpărare și evacuarea pârâtei.

În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a

declarat recurs, criticând hotărârea pronunțată în apel pentru nelegalitate

susținând în esență că:

- instanța de apel nu menționează raportul de

expertiză efectuat în cauză, și nici nu analizează concluziile expertului, ce

au determinat unele inadvertențe privind suma achitată de pârâtă și suma rămasă

de plată, la care nu a fost inclusă dobânda de 10%/an și TVA aferent fiecărei

rate;

- nu s-a avut în vedere că reclamanta a depus

desfășurătorul cu cuantumul ratelor, întocmai după data pronunțării hotărârii

nr. 1554/1999, cu ratele diminuate corespunzător prețului stabilit;

- nu s-a analizat dacă pârâta și-a respectat

obligațiile asumate, privind achitarea integrală a ratelor în condițiile în

care art. 4 din contract prevede rezoluțiunea contractului în cazul neachitării

a 3 rate succesive. În acest sens, mai susține recurenta că până la diminuarea

prețului contractului pârâta avea 16 rate restante iar la data introducerii

acțiunii 23 rate scadente, situație în care trebuia avută în vedere sancțiunea

rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare;

- și, în sfârșit, recurenta arată că instanța de

apel a analizat centralizatorul depus de pârâtă, o dată cu concluziile scrise,

care conține calcule arbitrale și documente de plată ce nu fac obiectul

prezentului litigiu, și, nu s-a reținut culpa exclusivă a pârâtei, care,

permanent a avut rate restante, fapt ce a determinat acționarea în judecată a

acesteia.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului

așa cum a fost formulat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Examinând global criticile recurentei în raport

de actele aflate la dosar, Curtea:

Prin contractul nr. 449 din 16 mai 1997, S.C.

I.I. SRL Craiova a cumpărat magazinul situat în Craiova, Complex „Parângul” de

la reclamanta S.C. L.F. S.A. Craiova, la prețul de 433.000.000 lei, iar pârâta

a achitat la data încheierii contractului suma de 420.000.000 lei.

Prețul de vânzare a magazinului a fost diminuat

cu suma de 13.033.000 lei, prin sentința 1554 din 14 octombrie 1999 pronunțată

de Tribunalul Dolj, adică prețul magazinului vândut a rămas la 319.370.000 lei

la care s-au adăugat dobânda aferentă și TVA-ul.

De asemenea, corect a reținut instanța de apel,

că pârâta a achitat pe perioada derulării litigiului suma de 220.000.000 lei

iar eșalonarea era prevăzută în anul 2005, situație, în care, nu exista motiv

de desființare a contractului.

În atare situație, motivarea deciziei recurate

s-a bazat în principal pe împrejurarea că pârâta a achitat suma de 230.000.000

lei (pe parcursul procesului) și că eșalonarea era prevăzută până în anul 2005,

așa încât, instanța de apel nu a mai făcut referire la raportul de expertiză,

întrucât acesta a fost efectuat anterior depunerii actelor justificative

(ordinele de plată și centralizatorul, depus prin registratura Curții de Apel

Craiova la 6 noiembrie 2001) pentru termenul când s-a judecat, în fond apelul,

1 noiembrie 2001.

Ori, acest lucru nu înseamnă că instanța de apel

a omis să se pronunțe cu privire la raportul de expertiză, care, în raport de

faptul că pârâta a achitat suma de 220.000.000 lei (6 septembrie 2000 – 26

octombrie 2001), nu mai era necesar a se invoca expertiza.

Referitor la criticile formulate de recurentă

împotriva deciziei atacate, Curtea reține că nu poate fi modificată sau casată,

întrucât recursul nu întrunește nici unul din condițiile prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În consecință, Curtea în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.C. L.F. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1022 din

15 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7

octombrie 2003.