ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2005/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 16/C/2000 pe rolul

Tribunalului Dolj, reclamanta SC L.F. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtele

SC I.I. SRL Craiova și I.M. – asociat unic, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la plata sumei de 76.885.000 lei,

reprezentând locație de gestiune restantă, la data de 31 august 1999, să

dispună evacuarea pârâtelor din spațiul T.S.R, să oblige pârâtele la plata

sumei de 2.773.140 lei, reprezentând contravaloare convorbiri telefonice pe

perioada februarie – decembrie 1997, precum și a sumei de 141.577.299 lei,

reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere aferente și la

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 875 din 9 iunie 2000, a

admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC L.F. SA Craiova,

a fost respinsă acțiunea față de pârâta I.M., iar pârâta SC I.I. SRL a fost

obligată la plata următoarelor sume: 76.885.000 lei, reprezentând locație de

gestiune restantă, 2.773.140 lei contravaloare convorbiri telefonice și

141.577.299 lei contravaloare marfă. S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul

situat în spațiul T.S.R.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC I.I.

SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 1303 din 23 octombrie 2000, a anulat, ca

insuficient timbrat, apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC I.I. SRL Craiova.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 567 din 31 ianuarie 2002, a admis recursul pârâtei, a casat decizia

recurată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de

apel.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța supremă a reținut că pârâta-apelantă nu fusese citată cu mențiunea

timbrării, conform prevederilor legale.

În rejudecare, Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 54 din 14 noiembrie 2002, a anulat,

ca netimbrat, apelul pârâtei, reținând, în esență, că pârâta nu a satisfăcut

cerințele fiscale legale, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC I.I. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În susținerea recursului, pârâta

invocă faptul că instanța de apel s-a pronunțat cu neluarea în considerare a

cererii de amânare pe care a formulat-o pentru lipsă de apărare.

Curtea, analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat.

Obligația legală, de timbrare a

cererii, are preeminență în raport cu orice alte cereri formulate în cauză.

Față de împrejurarea că pârâta-apelantă

nu și-a onorat obligația legală de timbrare, care i-a fost comunicată, prin

citația emisă, pentru termenul din 2 septembrie 2002 și, respectiv, 30

septembrie 2002, în mod legal și temeinic, instanța a procedat la soluționarea

cu prioritate a excepției de netimbrare a apelului.

Cum luarea în discuție a cererii de

amânare formulată de pârâtă era condiționată de îndeplinirea obligației de

timbrare a apelului, în mod legal și temeinic, instanța a aplicat sancțiunea

consacrată în termene imperative – de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997.

În considerarea celor ce preced,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I.I. SRL Craiova, împotriva deciziei

nr. 42 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 aprilie 2003.