ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2005/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 16/C/2000 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC L.F. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtele SC I.I. SRL Craiova și I.M. – asociat unic, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la plata sumei de 76.885.000 lei, reprezentând locație de gestiune restantă, la data de 31 august 1999, să dispună evacuarea pârâtelor din spațiul T.S.R, să oblige pârâtele la plata sumei de 2.773.140 lei, reprezentând contravaloare convorbiri telefonice pe perioada februarie – decembrie 1997, precum și a sumei de 141.577.299 lei, reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere aferente și la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 875 din 9 iunie 2000, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC L.F. SA Craiova, a fost respinsă acțiunea față de pârâta I.M., iar pârâta SC I.I. SRL a fost obligată la plata următoarelor sume: 76.885.000 lei, reprezentând locație de gestiune restantă, 2.773.140 lei contravaloare convorbiri telefonice și 141.577.299 lei contravaloare marfă. S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în spațiul T.S.R. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC I.I. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 1303 din 23 octombrie 2000, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.I. SRL Craiova. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 567 din 31 ianuarie 2002, a admis recursul pârâtei, a casat decizia recurată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. În pronunțarea acestei soluții, instanța supremă a reținut că pârâta-apelantă nu fusese citată cu mențiunea timbrării, conform prevederilor legale. În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 54 din 14 noiembrie 2002, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei, reținând, în esență, că pârâta nu a satisfăcut cerințele fiscale legale, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.I. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, pârâta invocă faptul că instanța de apel s-a pronunțat cu neluarea în considerare a cererii de amânare pe care a formulat-o pentru lipsă de apărare. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat. Obligația legală, de timbrare a cererii, are preeminență în raport cu orice alte cereri formulate în cauză. Față de împrejurarea că pârâta-apelantă nu și-a onorat obligația legală de timbrare, care i-a fost comunicată, prin citația emisă, pentru termenul din 2 septembrie 2002 și, respectiv, 30 septembrie 2002, în mod legal și temeinic, instanța a procedat la soluționarea cu prioritate a excepției de netimbrare a apelului.

Cum luarea în discuție a cererii de amânare formulată de pârâtă era condiționată de îndeplinirea obligației de timbrare a apelului, în mod legal și temeinic, instanța a aplicat sancțiunea consacrată în termene imperative – de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În considerarea celor ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I.I. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 42 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2003.