ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 1998, reclamanta S.C. C. S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova pentru a fi rezoluționat contractul încheiat între părți având ca obiect construirea și vânzarea unui apartament situat în Craiova. Concomitent, reclamanta s-a adresat instanței pentru a se dispune rezoluțiunea contractului încheiat pentru un alt apartament din același bloc cu pârâta S.C. I.I. S.R.L. Craiova. În motivarea acțiunilor (ce au fost conexate după un prim ciclu procesual la dosarul aflat la Tribunalului Dolj), reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâtele antecontracte de vânzare–cumpărare, potrivit cărora S.C.

C. S.A. Craiova s-a obligat să încheie contracte de vânzare–cumpărare pentru cele două apartamente după ce pârâtele vor achita în totalitate contravaloarea locuințelor dar, întrucât cele două beneficiare nu și-au îndeplinit obligațiile de plată, a solicitat rezoluțiunea antecontractelor. Prin sentințele civile nr. 340 și 341 din 7 aprilie 1999 ale Tribunalului Dolj , secția comercială și de contencios administrativ, au fost admise acțiunile formulate de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva celor două pârâte și s-a dispus rezilierea antecontractelor de vânzare – cumpărare intervenite între părți cu consecința repunerii lor în situația anterioară.

Împotriva acestor sentințe au formulat apel cele două pârâte, iar prin deciziile nr. 1193 și 1194 din 30 noiembrie 1999 ale Curții de Apel Craiova, secția comercială, au fost admise apelurile pârâtelor, au fost desființate, în parte, hotărârile instanței de fond și s-a trimis cauza pentru rejudecarea cererii privind repunerea părților în situația anterioară, menținând celelalte dispoziții. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, deși instanța de fond a dispus rezilierea convenției cu consecința repunerii părților în situația anterioară, nu s-a stabilit în mod corect ce prestații urmează a fi restituite. În fond, după apel, cauzele au fost înregistrate sub nr. 318/2000 (litigiul cu pârâta S.C.

L. S.R.L. Craiova) și nr. 322/2000 (cel cu S.C. I.I. S.R.L. Craiova) ale Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, iar la termenul din 14 martie 2000, s–a dispus conexarea celor două dosare la dosarul având ca obiect acțiunea S.C. C. S.A. Craiova și cererile reconvenționale formulate de cele două pârâte pentru restituirea sumelor achitate în contul apartamentelor, actualizate în raport de indicele de inflație. Soluționând pricinile conexate, prin sentința civilă nr. 1062 din 15 august 2000, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererile formulate de pârâtele S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova și S.C. I.I. S.R.L. Craiova și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că reclamanta pârâtă va restitui către S.C.

L. S.R.L. S.R.L. Craiova suma de 299.189.896 lei, iar către S.C. I.I. S.R.L. Craiova suma de 275.248.608 lei, reprezentând valorile actualizate ale sumelor plătite de cele două pârâte. Totodată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 15.612.595 lei către S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova și la 14.654.944 lei către S.C. I.I. S.R.L. Craiova. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta – pârâtă, iar prin decizia nr. 1581 din 27 noiembrie 2000, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul S.C. C. S.A. Craiova și a schimbat sentința tribunalului, în sensul că s-au admis, în parte, cererile celor două pârâte, iar reclamanta S.C. C. S.R.L. Craiova a fost obligată să restituie pârâtei S.C.

L. S.R.L. S.R.L. Craiova sumele de 21.563.000 lei plus 138.813.448 lei daune din devalorizare și 8.973.807 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, reclamanta a fost obligată către SC. I.I. S.R.L. Craiova la restituirea sumei de 21.563.000 lei plus 126.842.804 lei daune din devalorizare și 8.255.568 lei cheltuieli de judecată. Totodată, intimatele pârâte au fost obligate să plătească reclamantei cheltuielile de judecată din apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că deprecierea valorică a sumelor avansate de pârâte trebuie suportate, în părți egale, de părțile contractante. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și cele două pârâte, cauza fiind înregistrată pe rolul secției comerciale a Curții Supreme de Justiție și fiind soluționată prin decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 prin care s-a respins, ca nefondat, recursul reclamantei S.C.

C. S.A. Craiova și s-au constatat nule recursurile declarate de cele două pârâte. Împotriva acestei decizii au formulat contestații în anulare ambele pârâte, contestații conexate la dosarul întocmit de secția comercială a Curții Supreme de Justiție și soluționate în baza deciziei nr. 353 din 24 ianuarie 2003 prin care s-au admis contestațiile pârâtelor, s-a anulat în parte decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială și s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor declarate de cele două societăți comerciale pârâte. Criticile formulate de pârâte s-au referit, în esență, la cuantumul despăgubirilor acordate de curtea de apel, ambele susținând că nu există elemente care să justifice ideea culpei comune adoptată de instanță în acordarea despăgubirilor, culpa aparținând în exclusivitate reclamantei.

Recursul pârâtelor este fondat. Din actele dosarului rezultă că cele două pârâte au achitat reclamantei câte 21.563.000 lei începând cu anul 1993 când s-a plătit avansul, ceea ce înseamnă că prețul celor două apartamente a fost deținut de S.C. C. S.R.L. Craiova pe parcursul a aproximativ 10 ani, timp în care a avut loc o continuă devalorizare a monedei naționale, ceea ce a determinat instanțele să rețină, în mod justificat, că repunerea în situația anterioară a părților trebuie să țină seama de această împrejurare. Într-adevăr, conform art. 998 și următoarele din C. civ., orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

În speță, prejudiciul a fost cauzat printr-o inacțiune, respectiv prin nerestituirea sumelor încasate ca preț al celor două apartamente în condițiile în care, încă din anul 1999, părțile au fost de acord cu rezoluțiunea celor două contracte și, ca atare, cu repunerea părților în situația anterioară. Este adevărat că reclamanta a solicitat să se constate că rezoluțiunea are loc din culpa pârâtelor, dar nu s-au depus dovezi în acest sens. Singurul act invocat de reclamantă este adresa aflată la dosarul aflat la Tribunalul Dolj prin care S.C. C. S.A. Craiova a solicitat pârâtelor să se prezinte la sediul său pentru comunicarea băncii și contului în care să se facă plata sumelor dar, din examinarea conținutului acestui act, rezultă că scopul acestei corespondențe a fost tergiversarea restituirii sumelor datorate.

Într-adevăr, așa cum s-a arătat, între părți existau raporturi contractuale din anul 1993, iar pârâtele au făcut plăți succesive în costul celor două apartamente, ceea ce înseamnă că reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât banca, cât și contul pârâtelor, iar corespondența invocată în apărare nu este de natură să conducă la concluzia că nerestituirea sumelor s-a datorat celor două pârâte. De altfel, curtea de apel, care a considerat că rezoluțiunea contractului a operat din culpa ambelor părți, face o motivare de ordin general, fără să facă trimitere la probele care au condus la schimbarea soluției tribunalului și, sub acest aspect, a pronunțat o hotărâre netemeinică, iar recursul va fi admis în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc.

civ. și decizia atacată va fi modificată, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva sentinței nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj ce urmează a fi menținută în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile pârâtelor S.C. L. S.R.L. Craiova și S.C. I.I. S.R.L. Craiova împotriva deciziei nr. 1581 din 27 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva sentinței nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj pe care o menține în totalitate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2003.