ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10
iunie 1998, reclamanta S.C. C. S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.C.
L. S.R.L. S.R.L. Craiova pentru a fi rezoluționat contractul încheiat între
părți având ca obiect construirea și vânzarea unui apartament situat în
Craiova.
Concomitent, reclamanta s-a adresat
instanței pentru a se dispune rezoluțiunea contractului încheiat pentru un alt
apartament din același bloc cu pârâta S.C. I.I. S.R.L. Craiova.
În motivarea acțiunilor (ce au fost
conexate după un prim ciclu procesual la dosarul aflat la Tribunalului Dolj),
reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâtele antecontracte de
vânzare–cumpărare, potrivit cărora S.C. C. S.A. Craiova s-a obligat să încheie
contracte de vânzare–cumpărare pentru cele două apartamente după ce pârâtele
vor achita în totalitate contravaloarea locuințelor dar, întrucât cele două
beneficiare nu și-au îndeplinit obligațiile de plată, a solicitat rezoluțiunea
antecontractelor.
Prin sentințele civile nr. 340 și
341 din 7 aprilie 1999 ale Tribunalului Dolj , secția comercială și de
contencios administrativ, au fost admise acțiunile formulate de reclamanta S.C.
C. S.A. Craiova împotriva celor două pârâte și s-a dispus rezilierea
antecontractelor de vânzare – cumpărare intervenite între părți cu consecința
repunerii lor în situația anterioară.
Împotriva acestor sentințe au
formulat apel cele două pârâte, iar prin deciziile nr. 1193 și 1194 din 30
noiembrie 1999 ale Curții de Apel Craiova, secția comercială, au fost admise
apelurile pârâtelor, au fost desființate, în parte, hotărârile instanței de
fond și s-a trimis cauza pentru rejudecarea cererii privind repunerea părților
în situația anterioară, menținând celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie,
Curtea a reținut că, deși instanța de fond a dispus rezilierea convenției cu
consecința repunerii părților în situația anterioară, nu s-a stabilit în mod
corect ce prestații urmează a fi restituite.
În fond, după apel, cauzele au fost
înregistrate sub nr. 318/2000 (litigiul cu pârâta S.C. L. S.R.L. Craiova) și
nr. 322/2000 (cel cu S.C. I.I. S.R.L. Craiova) ale Tribunalului Dolj, secția
comercială și de contencios administrativ, iar la termenul din 14 martie 2000,
s–a dispus conexarea celor două dosare la dosarul având ca obiect acțiunea S.C.
C. S.A. Craiova și cererile reconvenționale formulate de cele două pârâte
pentru restituirea sumelor achitate în contul apartamentelor, actualizate în
raport de indicele de inflație.
Soluționând pricinile conexate, prin
sentința civilă nr. 1062 din 15 august 2000, Tribunalul Dolj, secția comercială
și de contencios administrativ, a admis cererile formulate de pârâtele S.C. L.
S.R.L. S.R.L. Craiova și S.C. I.I. S.R.L. Craiova și a dispus repunerea
părților în situația anterioară, în sensul că reclamanta pârâtă va restitui
către S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova suma de 299.189.896 lei, iar către S.C.
I.I. S.R.L. Craiova suma de 275.248.608 lei, reprezentând valorile actualizate
ale sumelor plătite de cele două pârâte.
Totodată, reclamanta a fost obligată
la plata sumei de 15.612.595 lei către S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova și la
14.654.944 lei către S.C. I.I. S.R.L. Craiova.
Împotriva acestei sentințe a
formulat apel reclamanta – pârâtă, iar prin decizia nr. 1581 din 27 noiembrie
2000, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul S.C. C. S.A.
Craiova și a schimbat sentința tribunalului, în sensul că s-au admis, în parte,
cererile celor două pârâte, iar reclamanta S.C. C. S.R.L. Craiova a fost
obligată să restituie pârâtei S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova sumele de
21.563.000 lei plus 138.813.448 lei daune din devalorizare și 8.973.807 lei
cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamanta a fost
obligată către SC. I.I. S.R.L. Craiova la restituirea sumei de 21.563.000 lei
plus 126.842.804 lei daune din devalorizare și 8.255.568 lei cheltuieli de
judecată.
Totodată, intimatele pârâte au fost
obligate să plătească reclamantei cheltuielile de judecată din apel.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a reținut că deprecierea valorică a sumelor avansate de pârâte
trebuie suportate, în părți egale, de părțile contractante.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs atât reclamanta, cât și cele două pârâte, cauza fiind
înregistrată pe rolul secției comerciale a Curții Supreme de Justiție și fiind
soluționată prin decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 prin care s-a respins, ca
nefondat, recursul reclamantei S.C. C. S.A. Craiova și s-au constatat nule
recursurile declarate de cele două pârâte.
Împotriva acestei decizii au
formulat contestații în anulare ambele pârâte, contestații conexate la dosarul
întocmit de secția comercială a Curții Supreme de Justiție și soluționate în
baza deciziei nr. 353 din 24 ianuarie 2003 prin care s-au admis contestațiile
pârâtelor, s-a anulat în parte decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 a Curții Supreme
de Justiție, secția comercială și s-a fixat termen pentru judecarea
recursurilor declarate de cele două societăți comerciale pârâte.
Criticile formulate de pârâte s-au
referit, în esență, la cuantumul despăgubirilor acordate de curtea de apel,
ambele susținând că nu există elemente care să justifice ideea culpei comune
adoptată de instanță în acordarea despăgubirilor, culpa aparținând în
exclusivitate reclamantei.
Recursul pârâtelor este fondat.
Din actele dosarului rezultă că cele
două pârâte au achitat reclamantei câte 21.563.000 lei începând cu anul 1993
când s-a plătit avansul, ceea ce înseamnă că prețul celor două apartamente a
fost deținut de S.C. C. S.R.L. Craiova pe parcursul a aproximativ 10 ani, timp
în care a avut loc o continuă devalorizare a monedei naționale, ceea ce a
determinat instanțele să rețină, în mod justificat, că repunerea în situația
anterioară a părților trebuie să țină seama de această împrejurare.
Într-adevăr, conform art. 998 și
următoarele din C. civ., orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă
pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În speță, prejudiciul a fost cauzat
printr-o inacțiune, respectiv prin nerestituirea sumelor încasate ca preț al
celor două apartamente în condițiile în care, încă din anul 1999, părțile au
fost de acord cu rezoluțiunea celor două contracte și, ca atare, cu repunerea
părților în situația anterioară.
Este adevărat că reclamanta a
solicitat să se constate că rezoluțiunea are loc din culpa pârâtelor, dar nu
s-au depus dovezi în acest sens.
Singurul act invocat de reclamantă
este adresa aflată la dosarul aflat la Tribunalul Dolj prin care S.C. C. S.A.
Craiova a solicitat pârâtelor să se prezinte la sediul său pentru comunicarea
băncii și contului în care să se facă plata sumelor dar, din examinarea
conținutului acestui act, rezultă că scopul acestei corespondențe a fost
tergiversarea restituirii sumelor datorate.
Într-adevăr, așa cum s-a arătat,
între părți existau raporturi contractuale din anul 1993, iar pârâtele au făcut
plăți succesive în costul celor două apartamente, ceea ce înseamnă că
reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât banca, cât și contul
pârâtelor, iar corespondența invocată în apărare nu este de natură să conducă
la concluzia că nerestituirea sumelor s-a datorat celor două pârâte.
De altfel, curtea de apel, care a
considerat că rezoluțiunea contractului a operat din culpa ambelor părți, face
o motivare de ordin general, fără să facă trimitere la probele care au condus
la schimbarea soluției tribunalului și, sub acest aspect, a pronunțat o
hotărâre netemeinică, iar recursul va fi admis în conformitate cu prevederile
art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ. și decizia atacată va fi modificată, în
sensul respingerii apelului formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova
împotriva sentinței nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj ce urmează
a fi menținută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile pârâtelor S.C. L.
S.R.L. Craiova și S.C. I.I. S.R.L. Craiova împotriva deciziei nr. 1581 din 27
noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică,
în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova
împotriva sentinței nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj pe care o
menține în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 iulie 2003.