ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1077/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, la data de 3 iulie 2007, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare intervenită între părți la 4 și 5 martie 2006 privind două apartamente situate în Craiova, urmând ca hotărârea ce va pronunța să țină loc de act autentic. La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2007, pârâta SC E.I.

SRL Craiova a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și neîntemeiată, și, pe cale reconvențională, să se constate că sunt îndeplinite condițiile cerute pentru rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare - cumpărare și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună rezoluțiunea antecontractelor în cauză și repunerea părților în situația anterioară. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, la data de 13 iulie 2007, reclamanta SC E.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtul B.G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din data de 4 martie 2006 și, respectiv, din data de 5 martie 2006 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 13380/63/2007, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr. 13380/63/2007 la dosarul nr. 12774/63/2007. Prin sentința nr. 4193, pronunțată la data de 22 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.G., împotriva pârâtei SC E.I. SRL Craiova; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC E.I. SRL Craiova, împotriva reclamantului B.G. și a dispus rezoluțiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din 4 martie 2006 și 5 martie 2006 și repunerea părților în situația anterioară; a obligat reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900 lei.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că, în temeiul art. 1294 și urm. C. civ. și art. 969 C. civ., între părți s-au încheiat antecontracte de vânzare - cumpărare privind bunuri imobile viitoare, identificate cu exactitate, reclamantul având obligația de a achita în tranșe prețul stabilit. Acțiunea promovată de reclamant nu este o acțiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. așa cum se susține de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2007, astfel că excepția inadmisbilității acțiunii este neîntemeiată. Astfel, reclamantul nu tinde la constatarea pur și simplă a unui drept, ci la realizarea dreptului său, solicitând să se constate valabilitatea antecontractului.

Prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, se obține de către reclamant titlu de proprietate, astfel că este evident că acesta urmărește realizarea dreptului său, iar nu constatarea existenței unui drept. Instanța constată, însă, că rezoluțiunea se poate dispune deoarece reclamantul nu și-a executat obligația de plată a tranșelor din preț la datele stabilite prin convenții și nu a invocat în sprijinul său intervenirea unei cauze exterioare, asimilabile forței majore, care să-l fi împiedicat să facă plata. În atare condiții, având în vedere voința pârâtului de a se desființa convențiile exprimate prin notificările adresate reclamantului, precum și reaua credință a reclamantului care nu a plătit tranșele stabilite din preț, instanța va admite cererea reconvențională și, potrivit art. 1020, art. 1021 C. civ., va dispune rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare - cumpărare.

Pentru aceleași motive se va respinge acțiunea promovată de reclamant, întrucât nu se pot valida convențiile încheiate cât timp reclamantul nu și-a executat obligația de plată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.G., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale. Prin decizia nr. 132 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de reclamantul - pârât Baggetto Giovanni, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D.B., Craiova, județul Dolj, împotriva sentinței nr. 4193 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 12774/63/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă SC E.I.

SRL Craiova, județul Dolj. A schimbat în parte sentința nr. 4193 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, în sensul că respinge cererea reconvențională și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat intimata SC E.I. SRL Craiova către apelantul B.G. la 4,15 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Față de cele reținute anterior, Curtea apreciază că sancțiunea rezoluțiunii nu își găsește aplicabilitatea în speță. Or, în cauză, promitentul - vânzător SC E.I.

SRL Craiova nu și-a executat obligația aumată prin cele două antecontracte de vânzare - cumpărare în sensul că nu a predat apartamentele la termenul stabilit anume 31 martie 2007 și nici nu a convenit cu privire la prelungirea termenului de predare prin actele adiționale la cele două antecontracte în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din acestea. Ca urmare, pe lângă faptul că promitentul - vânzător care a solicitat rezoluțiunea nu a executat el însuși obligația de predare asumată prin contract pentru a putea cere rezoluțiunea, nu sunt îndeplinite nici condițiile enumerate anterior privind existența unei neexecutări imputabile promitentului - cumpărător și punerea în întârziere. În lipsa oricărui pact comisoriu, se impunea notificarea pentru plata prețului și ulterior în caz de neexecutare a obligației de plată solicitarea rezoluțiunii pe cale judiciară.

Admisibilitatea acestei din urmă acțiuni întemeiate pe convenția încheiată între părți, promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, este condiționată de îndeplinirea de către promitentul - cumpărător a obligației asumate prin contract (achitarea primelor patru rate în cazul celui de-al doilea antecontract urmând ca ultima rată să fie achitată în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică la notariat; achitarea integrală a prețului în cazul primului antecontract). Ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea promitentului - vânzător să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare, obligația de plată a prețului nefiind îndeplinită.

Susținerea că s-a achitat în fapt prețul unui apartament nu poate fi reținută, deoarece din interpretarea antecontractelor și chitanțelor privind plățile efectuate rezultă fără dubiu că o parte din plăți s-au efectuat în temeiul primului antecontract, iar o parte în temeiul celui de-al doilea antecontract. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a invocat, în esență, următoarele motive: 1. Decizia conține în cuprinsul considerentelor motive contradictorii, cauză de nelegalitate reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. 2. Decizia este rezultatul greșitei interpretări a actelor juridice deduse judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestora motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 3. Decizia este rezultatul greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 18 februarie 2009, intimatul - reclamant B.G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1) Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii.

Într-adevăr, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, căci fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar. În cauza de față, se constată, însă, că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar aceste motive nu sunt contradictorii, o astfel de hotărâre face posibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, motivarea acestei hotărâri echivalând, în fapt, cu o cercetare a fondului pricinii.

Susținerea recurentei - pârâte, în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii apare drept nefondată. Astfel, este de observat, din cuprinsul deciziei recurate, că instanța de apel a analizat expres, punctual și detaliat argumentele avute în vedere în ce privește neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic, fără a se aprecia că ar fi reținute, că ambele părți sunt în culpă, iar motivele privind culpa părților ar fi contradictorii. 2. Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs invocat, privind greșita interpretare de către instanța de apel a actului juridic dedus judecății, sens în care recurenta - pârâtă face trimitere la specificul actelor juridice ce au dat naștere raportului juridic litigios, acte care dau naștere numai unei obligații de a face, și nu de a da.

Deși, recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la „natura juridică specifică a actelor juridice deduse judecății”, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei. Astfel, instanța de apel a reținut că sancțiunea rezoluțiunii nu își găsește aplicabilitatea în speță, însă, faptul că a considerat că o interpretare contrară a dispozițiilor art. 1021 C. civ.

ar constitui o încălcare a principiului obligativității contractelor, prevăzut de art. 969 C. civ., nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea promitentului - vânzător să se prezinte la notariat în vedere încheierii contractului de vânzare - cumpărare obligația de plată a prețului nefiind îndeplinită.

3) Nici cel de-al treilea motiv de recurs formulat nu poate fi primit, motivat, pe de o parte, deși recurenta - pârâtă susține că decizia instanței de apel este rezultatul greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, aceasta nu arată în mod expres care anume dispoziții legale ar fi fost greșit aplicate sau interpretate, iar, pe de altă parte, criticile formulate nu sunt critici de nelegalitate a deciziei, ci critici de netemeinicie, referitoare la aspectele reținute de instanță în motivarea soluției sale. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează, ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant B.G.

suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 132 din 8 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant B.G. suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.