ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1077/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj,

secția comercială, la data de 3 iulie 2007, reclamantul B.G. a chemat în

judecată pe pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce va pronunța, să constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare

intervenită între părți la 4 și 5 martie 2006 privind două apartamente situate

în Craiova, urmând ca hotărârea ce va pronunța să țină loc de act autentic.

La termenul de judecată din

data de 13 septembrie 2007, pârâta SC E.I. SRL Craiova a depus la dosar

întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea

acțiunii, ca nefondată și neîntemeiată, și, pe cale reconvențională, să se

constate că sunt îndeplinite condițiile cerute pentru rezoluțiunea celor două

antecontracte de vânzare - cumpărare și pronunțarea unei hotărâri prin care să

se dispună rezoluțiunea antecontractelor în cauză și repunerea părților în

situația anterioară.

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, la data de 13 iulie 2007,

reclamanta SC E.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtul B.G., solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea

antecontractelor de vânzare - cumpărare din data de 4 martie 2006 și,

respectiv, din data de 5 martie 2006 și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință

din data de 27 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 13380/63/2007,

Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis excepția de conexitate și a dispus

conexarea dosarului nr. 13380/63/2007 la dosarul nr. 12774/63/2007.

Prin sentința nr. 4193,

pronunțată la data de 22 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj, secția comercială, a

respins acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.G.,

împotriva pârâtei SC E.I. SRL Craiova; a admis cererea reconvențională

formulată de pârâta SC E.I. SRL Craiova, împotriva reclamantului B.G. și a

dispus rezoluțiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din 4 martie 2006

și 5 martie 2006 și repunerea părților în situația anterioară; a obligat

reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900

lei.

În motivarea hotărârii,

instanța de fond a reținut, în esență, că, în temeiul art. 1294 și urm. C. civ.

și art. 969 C. civ., între părți s-au încheiat antecontracte de vânzare -

cumpărare privind bunuri imobile viitoare, identificate cu exactitate,

reclamantul având obligația de a achita în tranșe prețul stabilit.

Acțiunea promovată de

reclamant nu este o acțiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C.

proc. civ. așa cum se susține de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie

2007, astfel că excepția inadmisbilității acțiunii este neîntemeiată. Astfel,

reclamantul nu tinde la constatarea pur și simplă a unui drept, ci la

realizarea dreptului său, solicitând să se constate valabilitatea

antecontractului. Prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, se obține de către

reclamant titlu de proprietate, astfel că este evident că acesta urmărește

realizarea dreptului său, iar nu constatarea existenței unui drept.

Instanța constată, însă, că

rezoluțiunea se poate dispune deoarece reclamantul nu și-a executat obligația

de plată a tranșelor din preț la datele stabilite prin convenții și nu a

invocat în sprijinul său intervenirea unei cauze exterioare, asimilabile forței

majore, care să-l fi împiedicat să facă plata.

În atare condiții, având în

vedere voința pârâtului de a se desființa convențiile exprimate prin

notificările adresate reclamantului, precum și reaua credință a reclamantului

care nu a plătit tranșele stabilite din preț, instanța va admite cererea

reconvențională și, potrivit art. 1020, art. 1021 C. civ., va dispune

rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare - cumpărare.

Pentru aceleași motive se va

respinge acțiunea promovată de reclamant, întrucât nu se pot valida convențiile

încheiate cât timp reclamantul nu și-a executat obligația de plată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul B.G., solicitând admiterea apelului și modificarea

sentinței, în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 132 din 8

mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de

reclamantul - pârât Baggetto Giovanni, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D.B.,

Craiova, județul Dolj, împotriva sentinței nr. 4193 din 22 noiembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 12774/63/2007,

în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă SC E.I. SRL Craiova, județul

Dolj.

A schimbat în parte sentința

nr. 4193 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, în

sensul că respinge cererea reconvențională și capătul de cerere privind

cheltuielile de judecată.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A obligat intimata SC E.I.

SRL Craiova către apelantul B.G. la 4,15 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Față de cele reținute

anterior, Curtea apreciază că sancțiunea rezoluțiunii nu își găsește

aplicabilitatea în speță.

Or, în cauză, promitentul -

vânzător SC E.I. SRL Craiova nu și-a executat obligația aumată prin cele două

antecontracte de vânzare - cumpărare în sensul că nu a predat apartamentele la

termenul stabilit anume 31 martie 2007 și nici nu a convenit cu privire la

prelungirea termenului de predare prin actele adiționale la cele două

antecontracte în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din acestea.

Ca urmare, pe lângă faptul

că promitentul - vânzător care a solicitat rezoluțiunea nu a executat el însuși

obligația de predare asumată prin contract pentru a putea cere rezoluțiunea, nu

sunt îndeplinite nici condițiile enumerate anterior privind existența unei

neexecutări imputabile promitentului - cumpărător și punerea în întârziere.

În lipsa oricărui pact

comisoriu, se impunea notificarea pentru plata prețului și ulterior în caz de

neexecutare a obligației de plată solicitarea rezoluțiunii pe cale judiciară.

Admisibilitatea acestei din

urmă acțiuni întemeiate pe convenția încheiată între părți, promisiunea

bilaterală de vânzare - cumpărare, este condiționată de îndeplinirea de către

promitentul - cumpărător a obligației asumate prin contract (achitarea primelor

patru rate în cazul celui de-al doilea antecontract urmând ca ultima rată să

fie achitată în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare în

formă autentică la notariat; achitarea integrală a prețului în cazul primului antecontract).

Ca urmare, nu sunt

îndeplinite condițiile pentru obligarea promitentului - vânzător să se prezinte

la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare,

obligația de plată a prețului nefiind îndeplinită.

Susținerea că s-a achitat în

fapt prețul unui apartament nu poate fi reținută, deoarece din interpretarea

antecontractelor și chitanțelor privind plățile efectuate rezultă fără dubiu că

o parte din plăți s-au efectuat în temeiul primului antecontract, iar o parte

în temeiul celui de-al doilea antecontract.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și

menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a

invocat, în esență, următoarele motive:

cuprinsul considerentelor motive contradictorii, cauză de nelegalitate

reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

greșitei interpretări a actelor juridice deduse judecății, schimbând natura și

înțelesul vădit neîndoielnic al acestora motiv de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, motiv de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din

data de 18 februarie 2009, intimatul - reclamant B.G. a depus la dosar

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând recursul pârâtei,

prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

1) Primul motiv de recurs nu

este fondat, întrucât decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii.

Într-adevăr, judecătorii

sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în

temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților, căci fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate

exercita controlul judiciar.

În cauza de față, se

constată, însă, că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină,

fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au

dus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., iar aceste motive nu sunt contradictorii, o astfel de hotărâre face

posibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe

fond, motivarea acestei hotărâri echivalând, în fapt, cu o cercetare a fondului

pricinii.

Susținerea recurentei -

pârâte, în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii apare

drept nefondată.

Astfel, este de observat,

din cuprinsul deciziei recurate, că instanța de apel a analizat expres,

punctual și detaliat argumentele avute în vedere în ce privește neexecutarea

culpabilă a contractului sinalagmatic, fără a se aprecia că ar fi reținute, că

ambele părți sunt în culpă, iar motivele privind culpa părților ar fi

contradictorii.

de-al doilea motiv de recurs invocat, privind greșita interpretare de către

instanța de apel a actului juridic dedus judecății, sens în care recurenta -

pârâtă face trimitere la specificul actelor juridice ce au dat naștere

raportului juridic litigios, acte care dau naștere numai unei obligații de a

face, și nu de a da.

Deși, recurenta invocă

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se

circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea

greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la „natura juridică specifică

a actelor juridice deduse judecății”, care nu constituie motiv de casare ori de

modificare a deciziei.

Astfel, instanța de apel a

reținut că sancțiunea rezoluțiunii nu își găsește aplicabilitatea în speță,

însă, faptul că a considerat că o interpretare contrară a dispozițiilor art. 1021

C. civ. ar constitui o încălcare a principiului obligativității contractelor,

prevăzut de art. 969 C. civ., nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului

sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor

administrate în cauză, reiese că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

obligarea promitentului - vânzător să se prezinte la notariat în vedere

încheierii contractului de vânzare - cumpărare obligația de plată a prețului

nefiind îndeplinită.

3) Nici cel de-al treilea

motiv de recurs formulat nu poate fi primit, motivat, pe de o parte, deși

recurenta - pârâtă susține că decizia instanței de apel este rezultatul

greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, aceasta nu arată în

mod expres care anume dispoziții legale ar fi fost greșit aplicate sau

interpretate, iar, pe de altă parte, criticile formulate nu sunt critici de

nelegalitate a deciziei, ci critici de netemeinicie, referitoare la aspectele

reținute de instanță în motivarea soluției sale.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează, ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul pârâtei, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ. va obliga recurenta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant B.G. suma

de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 132 din 8 mai 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă să

plătească intimatului - reclamant B.G. suma de 1.190 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.