ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4208/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 martie 2003 la Judecătoria Craiova, reclamantul A.G. a chemat în judecată

pe pârâta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Craiova, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 29 noiembrie 1996

pârâta i-a vândut o locuință situată în Craiova, județul Dolj, în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 221 din 29 noiembrie 1996, reclamantul

devenind proprietar.

În drept a invocat dispozițiile art.

111 C. proc. civ. Reclamantul a arătat că prețul apartamentului a fost achitat

integral.

Pârâta a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională, arătând că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 85/1992.

La data de 3 iunie 2003, A.V. a

formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se

constate dreptul său de proprietate alături de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 9296 din 30

iunie 2003, Judecătoria Craiova a respins acțiunea, cererea reconvențională și

cererea de intervenție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

în esență că, în ce privește calculul eronat al sumelor datorate făcut de

pârâtă culpa îi revine exclusiv și nu își poate invoca propria culpă privind

actul juridic încheiat.

Acțiunea și cererea de intervenție

au fost respinse cu motivarea că reclamantul și intervenienta au la îndemână

acțiunea în realizare.

Împotriva acestei sentințe pârâta a

formulat apel arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 7 alin. (4) și art.

19 din Legea nr. 85/1992, așa încât contractul nu este o convenție legală potrivit

dispozițiilor art. 969 C. civ.

Prin decizia nr. 286 din 26

februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 948 C. civ. De

asemenea, însuși contractul încheiat prevede modalitățile de rezolvare pentru

eventualele erori în stabilirea sau calcularea prețului, parțial având

posibilitatea de a intra în legalitate.

Împotriva acestei decizii pârâta a

formulat recurs. Deși nu și-a încadrat motivele de recurs conform dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ., totuși enumerarea criticilor permite încadrarea lor în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta reia criticile formulate în

apel și arată că la stabilirea prețului nu au fost respectate dispozițiile art.

7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992. Apartamentul nu a fost evaluat, prețul

trebuia să fie indexat.

Potrivit art. 19 alin. (1) din

aceeași lege, „contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea

dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și prezentei legi sunt lovite de

nulitate absolută”.

Recursul nu este fondat, urmând ca

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. să fie respins pentru

considerentele ce vor urma.

La dosarul Judecătoriei Craiova se

află contractul de vânzare-cumpărare dintre R.A. P. și A.G. și A.V.

La pct. 1 din acest contract se

prevede că vânzarea-cumpărarea are loc în baza art. 7 alin. (7) din Legea nr. 85/1992.

La pct. 4 al aceluiași contract se

prevede că „Transmiterea proprietății are loc astăzi data autentificării”.

La pct. 7 al contractului se prevede

că „În situația constatării unor diferențe de preț înregistrată în

contabilitatea S.P. Craiova cumpărătorul va achita la casieria vânzătoarei în

termenul stabilit de aceasta suma restantă prin recalcularea avansului și a

ratelor”.

Așa cum rezultă din conținutul

aceluiași dosar, prețul apartamentului a fost achitat integral la data de 14

mai 1998.

În raport de cele expuse, transferul

dreptului de proprietate a avut loc, așa cum se dispune chiar în contract la

data autentificării și în conformitate cu dispozițiile art. 971 C. civ. „În

contractele ce au de obiect translația proprietății sau a unui alt drept real,

proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimțământului părților”.

Conform dispozițiilor art. 969 C.

civ., „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractuale”.

Condițiile esențiale pentru

validitatea unei convenții prevăzute de art. 948 C. civ. sunt îndeplinite de

contract.

În raport de această situație,

invocarea propriei culpe în ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 7

alin. (4) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, la stabilirea prețului nu

poate conduce la concluzia că acest contract nu este o convenție legal făcută

având în vedere și clauza conținută la pct. 1 din contract, care se referă

tocmai la dispozițiile Legii nr. 85/1992.

În plus de aceasta la pct. 7 din

contract sunt prevăzute modalități de rezolvare între părți în situația

„constatării unor diferențe de preț”.

Așa fiind, criticile vor fi

înlăturate, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P. Craiova împotriva deciziei civile

nr. 286 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 mai 2005.