ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2157/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 540, pronunțată la

data de 26 martie 2001, în dosarul nr. 295/COM/2001, secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Dolj a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanta, SC R.C.P. SRL, împotriva pârâților R.A. A.D.P.F.L.

Craiova și Consiliul Local Craiova, prin care a solicitat instanței, în temeiul

art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 133/1999, obligarea acestora să încheie

contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial situat în Craiova, sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru o zi de

întârziere, iar, în caz de refuz al acestora, să pronunțe o hotărâre care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, stabilind și prețul vânzării,

precum și condițiile efectuării plății în rate eșalonate pe termen de 3 - 5

ani, cu avansul legal de 5 - 20%, cu cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de Legea nr. 133/1999, invocată ca temei legal al cererii

introductive, menținut prin precizările aduse acesteia la data de 19 martie

2001, cu ocazia rejudecării cauzei în fond de către instanța competentă și nici

a celei prevăzute de H.G. nr. 505/1998, la care a făcut referire, prin petiția

depusă la dosar, la data de 09 decembrie 1999.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de

Apel Craiova, prin decizia nr. 972, pronunțată la data de 19 octombrie 2001, în

dosarul nr. 1121/C/2000, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva acestei

hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a admis acțiunea

și a obligat pârâții să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare

pentru spațiul comercial deținut de aceasta, conform contractului nr. 42/1994,

în Craiova, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi,

începând cu data pronunțării deciziei și până la încheierea contractului și să

plătească acesteia suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut, în principal, că, în raport cu H.G. nr. 389/1996, modificată prin H.G.

nr. 505/1998, cererea reclamantei este fondată, având în vedere că aceasta, în

calitate de titular al unui drept de folosință a spațiului valabil constituit

prin contractul nr. 42/1994, a formulat cerere de cumpărare a sus arătatului

spațiu, apreciind, ca fiind îndeplinite, condițiile prevăzute de menționatele

acte normative.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs

intimații-pârâți, R.A. A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local al municipiului

Craiova.

Cu privire la recursul intimatei-pârâte, R.A. A.D.P.F.L.

Craiova, se reține că aceasta, deși a fost legal citată, cu mențiunea depunerii

taxei judiciare de timbru, în cuantum de 30.000 lei, stabilită conform

cerințelor art. 13, raportat la art. 11 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, și timbrului judiciar, în valoare de 1.500 lei, stabilit conform

cerințelor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, modificată, nu a îndeplinit

obligația timbrării cererii sale de recurs, de care a fost încunoștințată,

astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din legea privind taxele judiciare de

timbru și în considerarea art. 9 alin. (2) din evocatul act normativ, privind

timbrul judiciar, Curtea va anula, ca netimbrat, recursul acestei părți.

Referitor la recursul intimatului-pârât, Consiliul Local al

municipiului Craiova, se remarcă că, în susținerea acestei cereri, s-au invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ.,

arătându-se, în esență, în dezvoltarea acestora, că hotărârea a fost pronunțată

cu încălcarea normelor imperative privind competența materială a instanțelor

judecătorești, dată fiind natura civilă a litigiului și cu încălcarea

dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. și H.G. nr. 505/1998, ale cărei condiții

nu au fost îndeplinite, critici care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului prin prisma motivelor invocate de

recurentul, Consiliul Local al municipiului Craiova, Curtea apreciază ca

acestea sunt, în parte, întemeiate.

Astfel, se constată că, față de calitatea de comerciant a

reclamantei, destinația spațiului în litigiu pentru desfășurarea activității

sale comerciale și dispozițiile art. 4, 7 și art. 56 C. com., soluționarea

litigiului aparține jurisdicției comerciale, așa încât critica ce vizează

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Din perspectiva criticii ce vizează incidența art. 304 pct. 9

C. proc. civ., este de observat că reclamanta, în exercițiul dreptului său de

dispoziție, a invocat, ca temei juridic al acțiunii sale: Legea nr. 133/1999,

atât prin cererea introductivă cât și prin precizările aduse ulterior acesteia,

la data de 19 martie 2001, la solicitarea instanței, urmare a faptului că, prin

petiția din 09 decembrie 1999, invocase H.G. nr. 505/1998, astfel că instanța

de apel, apreciind că temeiul juridic al acesteia îl constituie H.G. nr. 389/1996

și H.G. nr. 505/1998, a nesocotit cerințele art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

în conformitate cu care, în apel, nu se poate schimba cauza cererii de chemare

în judecată și, deopotrivă, cerințele menționatelor acte normative și Normelor

metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, având în vedere că, la dosarul

cauzei, nu există dovezi care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute prin

dispozițiile acestora de către reclamantă.

Așa fiind, constatând îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și (3) C.

proc. civ., va admite recursul Consiliului Local al municipiului Craiova și va

modifica decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta,

R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19 octombrie 2001 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâtul,

Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19

octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia

atacată, în sensul că respinge apelul reclamantei, SC R.C.P. SRL Craiova,

împotriva sentinței nr. 540 din 26 martie 2001 a Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 aprilie 2003.