ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2157/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 540, pronunțată la data de 26 martie 2001, în dosarul nr. 295/COM/2001, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta, SC R.C.P. SRL, împotriva pârâților R.A. A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local Craiova, prin care a solicitat instanței, în temeiul art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 133/1999, obligarea acestora să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial situat în Craiova, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru o zi de întârziere, iar, în caz de refuz al acestora, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, stabilind și prețul vânzării, precum și condițiile efectuării plății în rate eșalonate pe termen de 3 - 5 ani, cu avansul legal de 5 - 20%, cu cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 133/1999, invocată ca temei legal al cererii introductive, menținut prin precizările aduse acesteia la data de 19 martie 2001, cu ocazia rejudecării cauzei în fond de către instanța competentă și nici a celei prevăzute de H.G.

nr. 505/1998, la care a făcut referire, prin petiția depusă la dosar, la data de 09 decembrie 1999. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 972, pronunțată la data de 19 octombrie 2001, în dosarul nr. 1121/C/2000, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâții să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial deținut de aceasta, conform contractului nr. 42/1994, în Craiova, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi, începând cu data pronunțării deciziei și până la încheierea contractului și să plătească acesteia suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în principal, că, în raport cu H.G. nr. 389/1996, modificată prin H.G. nr. 505/1998, cererea reclamantei este fondată, având în vedere că aceasta, în calitate de titular al unui drept de folosință a spațiului valabil constituit prin contractul nr. 42/1994, a formulat cerere de cumpărare a sus arătatului spațiu, apreciind, ca fiind îndeplinite, condițiile prevăzute de menționatele acte normative. Împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs intimații-pârâți, R.A. A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local al municipiului Craiova. Cu privire la recursul intimatei-pârâte, R.A. A.D.P.F.L.

Craiova, se reține că aceasta, deși a fost legal citată, cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru, în cuantum de 30.000 lei, stabilită conform cerințelor art. 13, raportat la art. 11 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, și timbrului judiciar, în valoare de 1.500 lei, stabilit conform cerințelor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, modificată, nu a îndeplinit obligația timbrării cererii sale de recurs, de care a fost încunoștințată, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din legea privind taxele judiciare de timbru și în considerarea art. 9 alin. (2) din evocatul act normativ, privind timbrul judiciar, Curtea va anula, ca netimbrat, recursul acestei părți. Referitor la recursul intimatului-pârât, Consiliul Local al municipiului Craiova, se remarcă că, în susținerea acestei cereri, s-au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 C. proc.

civ., arătându-se, în esență, în dezvoltarea acestora, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative privind competența materială a instanțelor judecătorești, dată fiind natura civilă a litigiului și cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. și H.G. nr. 505/1998, ale cărei condiții nu au fost îndeplinite, critici care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ. Examinând actele dosarului prin prisma motivelor invocate de recurentul, Consiliul Local al municipiului Craiova, Curtea apreciază ca acestea sunt, în parte, întemeiate. Astfel, se constată că, față de calitatea de comerciant a reclamantei, destinația spațiului în litigiu pentru desfășurarea activității sale comerciale și dispozițiile art. 4, 7 și art. 56 C. com., soluționarea litigiului aparține jurisdicției comerciale, așa încât critica ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., nu poate fi primită. Din perspectiva criticii ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de observat că reclamanta, în exercițiul dreptului său de dispoziție, a invocat, ca temei juridic al acțiunii sale: Legea nr. 133/1999, atât prin cererea introductivă cât și prin precizările aduse ulterior acesteia, la data de 19 martie 2001, la solicitarea instanței, urmare a faptului că, prin petiția din 09 decembrie 1999, invocase H.G. nr. 505/1998, astfel că instanța de apel, apreciind că temeiul juridic al acesteia îl constituie H.G. nr. 389/1996 și H.G. nr. 505/1998, a nesocotit cerințele art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care, în apel, nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată și, deopotrivă, cerințele menționatelor acte normative și Normelor metodologice de aplicare a H.G.

nr. 505/1998, având în vedere că, la dosarul cauzei, nu există dovezi care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile acestora de către reclamantă. Așa fiind, constatând îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul Consiliului Local al municipiului Craiova și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat. Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul reclamantei, SC R.C.P. SRL Craiova, împotriva sentinței nr. 540 din 26 martie 2001 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.