ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1372/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1372/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 77 din 31 ianuarie
2001, a respins acțiunea introdusă de reclamanta S.C. I.I. S.R.L. Craiova
împotriva pârâților R.A A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local al Municipiului
Craiova prin care s-a solicitat cumpărarea spațiului în temeiul H.G. nr. 505/1998,
deoarece pârâta refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a reținut de instanță că reclamanta nu a depus
cerere la sediul vânzătorului în termen de 30 zile potrivit H.G. nr. 505/1998
pentru cumpărarea spațiului pe care îl deține în baza contractului de asociere.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea
de Apel Craiova care, prin decizia civilă nr. 665 din 17 mai 2001, a schimbat
în tot sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să
vândă reclamantei spațiul comercial situat în Craiova, cu daune cominatorii de
100.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la
îndeplinirea obligației.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că,
prin decizia civilă nr. 8500/1999 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat că
spațiul comercial deținut de reclamantă în baza contractului de asociere nr.
185 din 11 aprilie 2000 (inițial în baza contractului 2050/1994) este
proprietate de stat, construit din fondurile centralizate ale statului.
Cu privire la termenul de 30 de zile prevăzut de H.G.
nr. 505/1998 s-a constatat că reclamanta s-a conformat acestei dispoziții, și
anume, prin cererea scrisă din 9 mai 2000, de când a cunoscut situația juridică
a imobilului.
Această cerere a fost considerată introdusă cu
respectarea legii, chiar dacă cele 30 de zile nu au fost calculate de la
intrarea în vigoare a H.G. nr. 505/1998, pentru că numai de la 28 octombrie
1999 s-a recunoscut proprietatea statului asupra spațiului în litigiu, astfel
că sunt îndeplinite toate condițiile de fond pentru ca reclamanta să cumpere
spațiul, iar refuzul pârâților este nejustificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul
Consiliul Local al Municipiului Craiova, care a susținut că este nelegală, prin
aceea că s-au încălcat dispozițiile art. 3 din Normele metodologice ale H.G.
nr. 505/1998 privind termenul în care se depune cererea pentru cumpărarea
spațiului și care curge obligatoriu de la data intrării în vigoare a actului
normativ.
Deși nu s-a făcut încadrarea în drept a motivului de
casare, în raport de criticile aduse, acesta este art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor
arăta.
Mai înainte de termenul de judecată de la 5 martie
2003, s-a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.
13416 din 6 noiembrie 2002 (după pronunțarea hotărârii din apel) semnat, în
calitate de vânzător, de recurentul Consiliul Local al Municipiului Craiova
pentru R.A. A.D.P.F.L. Craiova și, în calitate de cumpărător, de intimata S.C.
I.I. S.R.L., prin care primul a vândut secundei în temeiul H.G nr. 505/1998
spațiul în litigiu.
Acest act nu a fost contestat de recurentă, astfel
că, practic, recursul a rămas fără obiect, recurenta înțelegând să dea curs
hotărârii pronunțate în apel și să renunțe implicit la criticile formulate
care, față de actul depus, nu mai prezintă interes pentru a fi analizate,
recursul urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Craiova prin primar, împotriva deciziei nr. 463 din 17 mai 2001, pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, secția comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.