ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3 iulie 2000, reclamanta

SC A.F. SRL Craiova a chemat în judecată pârâții, Consiliul Local Craiova și R.A.

A.D.P.F.L. Craiova, pentru a fi obligați să încheie contract de vânzare-cumpărare

pentru spațiul comercial situat în Craiova.

A motivat că deține spațiul cu titlu de chirie și că

a formulat cerere de cumpărare a acestuia, dar fără a primi un răspuns pozitiv.

În drept și-a motivat cererea pe dispozițiile H.G. nr.

389/1996, cu modificările ulterioare, prin H.G. nr. 505/1998.

Tribunalul Dolj, învestit prin declinare de

Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 1483 din 3 noiembrie 2000, a respins

excepția de prescriere a dreptului la acțiune și a admis acțiunea față de

Consiliul Local Craiova, pe care l-a obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare.

A respins acțiunea față de pârâta R.A. A.D.P.F.L. Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că

reclamanta, persoană juridică, care are în folosință spațiul comercial în

litigiu încă din anul 1992, a formulat prima cerere de cumpărare la data de 27

noiembrie 1996, astfel încât, la data intrării în vigoare a H.G. nr. 505/1998,

de modificare a H.G. nr. 389/1996, prin care s-a prevăzut termenul de 30 zile,

se încadra în categoria celor ce au optat pentru cumpărare.

Și cererile ulterioare formulate de reclamantă au

fost refuzate, cu motivarea că, potrivit art. 2 alin. (3) din Normele metodologice

de aplicare a H.G. nr. 505/1998, „nu fac obiectul prezentelor norme, spațiile

din clădirile monument istoric sau cele aflate în zona de protecție a unui

monument istoric”.

Tribunalul, examinând actele de la dosar, a reținut

că spațiul în litigiu nu se află în zona de protecție și, mai mult, această

protecție nu se referă decât la efectuarea ori modificarea unor construcții din

raza unor astfel de edificii și nicidecum la scoaterea lor din circuitul civil.

Apelul declarat de pârâtul, Consiliul Local, a fost

respins de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 375 din 24 aprilie 2001, cu

motivarea că prima instanță s-a pronunțat corect asupra excepției prescripției

dreptului la acțiune, în raport cu actele dosarului, iar în privința celui de

al doilea motiv de apel, s-a reținut că textul de lege invocat, respectiv, art.

2 alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea H.G. nr. 505/1998 sunt

nelegale, ele neputând modifica, adăuga ori limita prevederile actului

normativ, pentru care au fost date.

Cu privire la respingerea acțiunii față de pârâta R.A.

A.D.P.F.L. Craiova, instanța de apel a stabilit, de asemenea, că legal a

procedat instanța de fond, având în vedere că, din actul normativ ce

reglementează procedura vânzării, parte în contract este doar Consiliul Local

al municipiului Craiova - ca proprietar.

Cu petiția înregistrată la data de 20 iunie 2001,

pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cu respectarea prevederilor art. 301 și 303 C.

proc. civ.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art.

299 și urm. C. proc. civ.

Criticile formulate de recurent vizează nelegalitatea

hotărârilor atacate, sub următoarele aspecte.

- Normele metodologice date în aplicarea H.G. nr. 505/1998,

exceptează de la vânzare spațiul în litigiu, acesta fiind în zona de protecție

a unor monumente istorice.

- aceste norme făcând parte integrantă din H.G. nr.

505/1998 sunt legale și, coroborate cu art. 61 din O.U.G. nr. 228 din 24

noiembrie 2000, până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument

istoric, se consideră zonă de protecție suprafața limitată, cu o rază de 100 m,

în localitățile urbane, astfel că spațiul în cauză nu poate fi vândut.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii

reclamantei.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 389/1996,

așa cum a fost modificată prin art. II din H.G. nr. 505 din 26 august 1998,

spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor

autonome de interes local de sub autoritatea acestora, constituite din

fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu

modificările ulterioare, se vând comercianților, persoane fizice sau juridice,

care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune

sau de asociere.

În speță, reclamanta se află în situația prevăzută de

acest act normativ, cererea de cumpărare a spațiului, încadrându-se în cele 30

zile prevăzute de lege.

Astfel, critica recurentului-pârât, precum că

hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii, nu poate fi reținută, ținând

cont că reclamanta deținea spațiul din anul 1992, că a optat în termen pentru

cumpărarea acestuia și, mai mult, acest spațiu nu se află în zona de protecție

definită de art. 2 alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea H.G. nr.

505/1998.

Ambele instanțe au reținut corect că protecția prin

lege a monumentelor istorice nu se referă decât la efectuarea ori modificarea

unui construcții din raza unor astfel de edificii și nu la scoaterea lor din

circuitul civil.

Spațiul în litigiu este situat în apartamentul unui

bloc, pentru care Primăria Craiova a eliberat avizul nr. 24150 din 10

septembrie 1999, din care rezultă că imobilul nu se află în zona de

interdicție, respectiv, de protecție.

Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente în

speță prevederile H.G. nr. 386/1996, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 505/1008,

cum, de altfel, corect au soluționat instanțele de judecată această cauză.

De altfel, la termenul de judecată din 5 martie 2002,

intimata-reclamantă, prin reprezentant, a arătat că a fost încheiat contractul

de vânzare-cumpărare asupra acestui spațiu, la data de 8 octombrie 2001, sub nr.

11972, astfel că recursul a rămas fără obiect.

În raport cu considerentele ce preced, Curtea, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul,

Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local

Craiova, prin Primar, împotriva deciziei nr. 375 din 24 aprilie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie

2003.