ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 iulie 2000, reclamanta SC A.F. SRL Craiova a chemat în judecată pârâții, Consiliul Local Craiova și R.A. A.D.P.F.L. Craiova, pentru a fi obligați să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial situat în Craiova. A motivat că deține spațiul cu titlu de chirie și că a formulat cerere de cumpărare a acestuia, dar fără a primi un răspuns pozitiv. În drept și-a motivat cererea pe dispozițiile H.G. nr. 389/1996, cu modificările ulterioare, prin H.G. nr. 505/1998. Tribunalul Dolj, învestit prin declinare de Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 1483 din 3 noiembrie 2000, a respins excepția de prescriere a dreptului la acțiune și a admis acțiunea față de Consiliul Local Craiova, pe care l-a obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare.

A respins acțiunea față de pârâta R.A. A.D.P.F.L. Craiova. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta, persoană juridică, care are în folosință spațiul comercial în litigiu încă din anul 1992, a formulat prima cerere de cumpărare la data de 27 noiembrie 1996, astfel încât, la data intrării în vigoare a H.G. nr. 505/1998, de modificare a H.G. nr. 389/1996, prin care s-a prevăzut termenul de 30 zile, se încadra în categoria celor ce au optat pentru cumpărare. Și cererile ulterioare formulate de reclamantă au fost refuzate, cu motivarea că, potrivit art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, „nu fac obiectul prezentelor norme, spațiile din clădirile monument istoric sau cele aflate în zona de protecție a unui monument istoric”.

Tribunalul, examinând actele de la dosar, a reținut că spațiul în litigiu nu se află în zona de protecție și, mai mult, această protecție nu se referă decât la efectuarea ori modificarea unor construcții din raza unor astfel de edificii și nicidecum la scoaterea lor din circuitul civil. Apelul declarat de pârâtul, Consiliul Local, a fost respins de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 375 din 24 aprilie 2001, cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat corect asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, în raport cu actele dosarului, iar în privința celui de al doilea motiv de apel, s-a reținut că textul de lege invocat, respectiv, art. 2 alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea H.G.

nr. 505/1998 sunt nelegale, ele neputând modifica, adăuga ori limita prevederile actului normativ, pentru care au fost date. Cu privire la respingerea acțiunii față de pârâta R.A. A.D.P.F.L. Craiova, instanța de apel a stabilit, de asemenea, că legal a procedat instanța de fond, având în vedere că, din actul normativ ce reglementează procedura vânzării, parte în contract este doar Consiliul Local al municipiului Craiova - ca proprietar. Cu petiția înregistrată la data de 20 iunie 2001, pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea prevederilor art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 299 și urm. C. proc.

civ. Criticile formulate de recurent vizează nelegalitatea hotărârilor atacate, sub următoarele aspecte. - Normele metodologice date în aplicarea H.G. nr. 505/1998, exceptează de la vânzare spațiul în litigiu, acesta fiind în zona de protecție a unor monumente istorice. - aceste norme făcând parte integrantă din H.G. nr. 505/1998 sunt legale și, coroborate cu art. 61 din O.U.G. nr. 228 din 24 noiembrie 2000, până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric, se consideră zonă de protecție suprafața limitată, cu o rază de 100 m, în localitățile urbane, astfel că spațiul în cauză nu poate fi vândut. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 389/1996, așa cum a fost modificată prin art. II din H.G. nr. 505 din 26 august 1998, spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, constituite din fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu modificările ulterioare, se vând comercianților, persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere. În speță, reclamanta se află în situația prevăzută de acest act normativ, cererea de cumpărare a spațiului, încadrându-se în cele 30 zile prevăzute de lege.

Astfel, critica recurentului-pârât, precum că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii, nu poate fi reținută, ținând cont că reclamanta deținea spațiul din anul 1992, că a optat în termen pentru cumpărarea acestuia și, mai mult, acest spațiu nu se află în zona de protecție definită de art. 2 alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea H.G. nr. 505/1998. Ambele instanțe au reținut corect că protecția prin lege a monumentelor istorice nu se referă decât la efectuarea ori modificarea unui construcții din raza unor astfel de edificii și nu la scoaterea lor din circuitul civil. Spațiul în litigiu este situat în apartamentul unui bloc, pentru care Primăria Craiova a eliberat avizul nr. 24150 din 10 septembrie 1999, din care rezultă că imobilul nu se află în zona de interdicție, respectiv, de protecție.

Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente în speță prevederile H.G. nr. 386/1996, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 505/1008, cum, de altfel, corect au soluționat instanțele de judecată această cauză. De altfel, la termenul de judecată din 5 martie 2002, intimata-reclamantă, prin reprezentant, a arătat că a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra acestui spațiu, la data de 8 octombrie 2001, sub nr. 11972, astfel că recursul a rămas fără obiect. În raport cu considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local Craiova, prin Primar, împotriva deciziei nr. 375 din 24 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie 2003.