ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1915/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1915/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

4554 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 19189/63/2007, au fost

respinse atât

acțiunea formulată de reclamantul T.A., împotriva

pârâților Consiliul

Local al Municipiului Craiova, Primăria Craiova și

R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, precum și cererea de sechestru judiciar.

Pentru se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a

solicitat să se constate legalitatea Hotărârea C.L. nr. 51/1998, a

Dispoziției nr. 892/1991, a

Ordinului de repartizare nr. 16569/1998; să

se constate că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a respectat dispozițiile Hotărârea

C.L. nr. 51/1998, prin aceea că nu i-a încheiat contract de închiriere, să fie

obligată pârâta să-i încheie contract de închiriere și să fie obligată să-i

plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat in cuantum de 1000 lei pentru

fiecare zi.

A apreciat instanța

de fond că, prin actele administrative a căror legalitate

se solicită de către reclamant a se constata, i-a

fost repartizat acestuia spațiul comercial situat în Craiova, str. A. I. Cuza,

Bl. Femina, Parter, care a fost vândut

ulterior către SC R.I. SRL, fiind

încheiat în acest sens, contractul de vânzare cumpărare din 28 martie 2003 cu

plata prețului în rate.

A mai constatat prima

instanță că prin sentința civilă nr. 2800/1996 Judecătoriei Deva, rămasă

definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a

constatat dreptul locativ al SC R.I. SRL Craiova asupra spațiului comercial;

s-au anulat Dispoziția nr. 125/1994 și Ordinul de repartiție nr. 599/1994 emise

de Consiliul Local Craiova numitului T.A. și s-a anulat, totodată, contractul

de închiriere nr. x/1994 încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova și numitul T.A.

De asemenea, s-a

reținut că prin sentința civilă nr. 15901/2000 Judecătoriei Craiova, menținută

prin Decizia civilă nr. 6469/2001 a Curții Apel Craiova, decizie irevocabilă, a

fost admisă acțiunea formulată reclamantul SC R.I. SRL, împotriva pârâților

Consiliul Local Craiova, R.A.D.D.P.F.L. Craiova și T.A., constatându-se

nulitatea absolută ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și a contractului de

închiriere nr. x/1998 cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

S-a avut în vedere că

prin sentința civilă nr. 311/1998 a Tribunalului Dolj pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de închiriere pe o

perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a

hotărârii

pentru spațiul din litigiu și, prin sentința nr. 2484/2000, pronunțată de Tribunalul

Dolj, definitivă și irevocabilă, R.A.A.D.P.F.L. Craiova a fost obliga vândă

spațiul comercial ce face obiectul litigiului către SC R.I. SRL, apreciindu-se

că aceasta este singura titulară a unui drept locativ valabil asupra spațiului

comercial.

Față de probele

administrate, Tribunalul Dolj a apreciat ca spațiul respectiv este proprietatea

privată a SC R.I. SRL, astfel încât nu poate fi obligată pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova să dispună de un bun care este proprietatea altei persoane. Cum la baza

încheierii contractului de vânzare - cumpărare se afla o hotărâre

judecătorească irevocabilă, s-a reținut că nu poate constata legalitatea unor

acte administrative care au fost anulate prin hotărâri judecătorești

irevocabile.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul a susținut că Secția Contencios Administrativ și Fiscal

nu avea competența de a soluționa litigiul, acesta având caracter comercial.

S-a mai susținut că

instanța de fond nu a soluționat cererea formulată la data de 04 octombrie 2007

în Dosarul nr. 16677/63/2007 și că în mod greșit au fost conexate Dosarele nr. 19190/63/2007

și nr. 19189/63/2007, încălcându-se astfel hotărârea instanței comerciale din

data de 12 septembrie 2007, prin care s-a dispus disjungerea cauzei.

Recurentul a mai

arătat că în mod greșit nu s-a consemnat în hotărâre și nu s-a luat în calcul

cererea formulată la data de 25 septembrie 2007 în Dosarul nr. 16677/63/2007,

cererile din 15 octombrie 2007 din Dosarele nr. 16677/63/201, nr.

12167/63/2007, precum și concluziile scrise

formulate la data de 08 octombrie 2007.

S-a mai susținut că a

făcut dovada că deține acte juridice ce nu sunt

lovite de nulitate cu privire la spațiul comercial începând cu data de

01 aprilie 1998,

respectiv Hotărârea nr. 51 din 31 martie 1998 a

Consiliului Local Craiova, Dispoziția nr. 892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei

Craiova și Ordinul de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de

Primăria Craiova.

A mai arătat că

motivarea sentinței instanței de fond este eronată având în vedere că sentința nr.

2800/1996 a Judecătoriei Craiova se referă la alte acte juridice emise anterior

datei de 01 aprilie 1998 și care nu fac obiectul judecării cauzei, precum și faptul

că Sentința nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova și Decizia nr. 6469/2001 a

Curții de Apel Craiova se referă la anularea unui ordin de repartiție emis de

Consiliul Local Craiova și a contractului de închiriere din 23 aprilie 1998

încheiat cu R.A.A.D.P.F.L. Craiova, iar acțiunea reclamantului are ca obiect

constatarea legalității unui ordin de repartiție emis de o altă instituție,

respectiv Primăria Craiova.

Prin decizia nr. 776

din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios

administrativ și fiscal, a fost admis apelul și casată în parte Sentința nr. 4554

din

26

noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19189/63/2007 cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția

comercială.

Referitor capetele de

cerere având ca obiect : constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a

respectat prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local

Craiova și prevederile art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892 din data de 22

aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova, că nu a încheiat cu reclamantul

contract de închiriere începând cu 01 aprilie 1998 și obligarea acestei pârâte

să încheie

contract

de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998, obligarea pârâtei la

despăgubiri pentru prejudiciul produs precum și cererea de instituire a

sechestrului judiciar, s-a reținut că obiectul acestora nu este unul specific

contenciosului administrativ, întrucât se concretizează de fapt într-o

obligație de a face, iar pe de altă parte reclamantul nu a solicitat obligarea

unei autorități publice la emiterea unui act de autoritate.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 3701/63/2009 pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială.

Prin sentința nr.

1012 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a respins

cererea reclamantului T.A. având ca obiect instituirea sechestrului judiciar.

S-a respins cererea reclamantului

T.A. împotriva pârâților

Consiliul

Local Craiova, Primăria Craiova și R.A.A.D.P.F.L Craiova, având ca obiect

constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L Craiova nu a respectat prevederile art. 1

și art. 2 din

Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova și prevederile art. 1 și

art.

2 din Hotărârea nr. 51

a Consiliului Local Craiova și a prevederilor art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr.

892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova; obligarea pârâtei să încheie

contract de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998 și să achite

despăgubiri pentru prejudiciul produs.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamantului, ca beneficiar al Legii nr. 42/1990,

în baza Hotărârii nr. 51

din 31 martie 1998

emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziției

892 din 22

aprilie 1998 emisă de Primăria Municipiului Craiova și a Ordinului de

repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de

Primăria Municipiului Craiova, i-a fost

atribuit spre închiriere spațiul

comercial în suprafață de 173,66 mp situat în Craiova, str. A. I. Cuza - Bl.

Femina - parter, 150 ap., iar, urmare a acestor acte administrative, s-a

încheiat contractul de închiriere nr. 12/23 aprilie 1998 între pârâta RAADPFL

Craiova și reclamant, având ca obiect spațiul sus menționat durata închirierii

fiind de 5 ani, începând cu data de 23 aprilie 1998 și până la 23 aprilie 2003.

Prin sentința civilă nr.

15901/2000 a Judecătoriei, rămasă definitivă ș irevocabilă prin Decizia civilă nr.

6469/2001 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a

ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și contractului de închiriere nr. x/1998,

iar prin sentința civilă nr. 311/1998 Tribunalului Dolj, hotărâre rămasă

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1344/1999 a Curții Supreme de

Justiție, a fost obligată pârâta R.A.A.D.P.F. Craiova să încheie cu SC R.I. SRL

Craiova contract de închiriere

pe o durată

de 3 ani, pentru spațiul comercial în suprafață de 173,66 mp, situat în

Craiova,

str. A I Cuza, Bl. Femina - parter, 150 ap.

Ca urmare a punerii

în executare a acestor hotărâri, a fost încheiat contractul de închiriere din 15

noiembrie 1998 pe un termen de 3 ani.

Prin Sentința nr.

2484 din 17 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și

de contencios administrativ, nr. 2611/COM/2002 au fost obligați pârâții

Consiliul Local Craiova și R.A.A.D.P.F.L. Craiova să încheie cu SC R.I. SRL

contract de vânzare - cumpărare pentru spațiul comercial situat în Craiova,

str. A.1.Cuza, Bl. Femina

-

parter, 150 apartamente, în condițiile prevăzute

de H.G. nr. 505/1998, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.

2023 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Coroborând întregul

material probatoriu, instanța de judecată a reținut reclamantului i-a fost

încheiat un contract de închiriere, respectiv 12 din 23 aprilie 1998, pentru

spațiul comercial arătat mai sus, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 51/1998,

Dispoziției nr. 892 din 22 aprilie 1998 și Ordinului

repartizare 16569 din 22 aprilie 1998, însă aceste acte administrative

au fost anulate prin

hotărâri judecătorești rămase definitive și

irevocabile.

De

asemenea, s-a mai reținut de către instanța de fond că spațiul comercial

situat în Craiova,

str. A 1 Cuza, Bl. Femina - parter, 150 apartamente, sunt proprietatea SC R.I.

SRL, deci pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu mai are un drept asupra acestui

spațiu, adică nu mai poate să dispună de un bun asupra căruia are un drept de

proprietate altă persoană.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul T.A. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia comercială

nr.

nr. 244

din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost

respins ca nefondat apelul reclamantului.

În privința

contractului din 23 aprilie 1998 s-a reținut corect, în raport cu probele

administrate în cauză, că a fost încheiat în baza Hotărârii nr. 51 din 31

martie 1998 emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziției nr.

892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei Municipiului și a Ordinului de repartizare nr.

16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Municipiului Craiova.

Prin încheierea

pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 2007 în

Dosarul nr. 12167/63/2007

al Tribunalului Dolj, secția comercială, instanța a

scos de pe rol

acțiunea formulată de către reclamant la data de 21 iunie 2007, a înaintat-o

spre soluționare în primă instanță secției de contencios administrativ

și fiscal, din cadrul

Tribunalului Dolj constatând că obiectul dedus judecății este

de natura contencios

actului administrativ iar nu de natură comercială.

Prin sentința nr.

4554 din 26 noiembrie 2007 - Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea de sechestru

judiciar și acțiunea formulată de reclamant,

iar prin Decizia nr. 776 din 18 aprilie 20008 pronunțată în Dosarul nr. 19189/63/2007

al Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței, s-a casat în parte

sentința și s-au trimis spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția

comercială, capătul de cerere având ca obiect constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova nu a respectat prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 din 31

martie 1998 a Consiliului Local Craiova și art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr.

892 din 22 aprilie 1998

emisă de Primăria

Craiova și că nu a încheiat cu reclamantul contractul de închiriere începând

cu

data

de 01 aprilie 1998,

de 1

aprilie 1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs.

Cum

competența secției comerciale a Tribunalului Dolj de a judeca

capete de cerere a

fost stabilită prin hotărârea instanței de control judiciar, instanța de fond a

considerat corect că admiterea recursului lipsește de efecte

încheierea pe care a pronunțat-o în ședința

publică de la 10 octombrie 2007

.

Prin cererea

formulată la data de 25 mai 2009, existență la fila Dosarului nr. 3701/63/2009

a Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamanta a încunoștiințat instanța că

a depus la dosar actele de care înțelege să se folosească în dovedirea cererii

de chemare în judecată și că s-a consemnat dispozițiile încheierii din 6 mai

2009 și a reiterat cererea ca instanța să se pronunțe asupra cererii din 5

iulie 2007 formulată în Dosarul nr. 12/67/63/2007.

Din considerentele

sentinței rezultă că s-au avut în vedere înscrisurile existente la dosar, care

au format convingerea instanței, cauza a fost soluționată în luna iunie 2009,

deci nu a fost tergiversată, iar instanța s-a pronunțat cererii privind

instituirea măsurii asigurătorii, formulată la data de 5 iulie 2007, astfel cu

a fost precizată la data de 25 septembrie 2007.

Cât privește ultima

critică, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată întrucât din analiza

sentinței rezultă că tribunalul, ca instanță de trimitere a respectat hotărârea

instanței de recurs, obligatorie, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greșită a

probelor administrate în cauză sub aspectul raportului contractual al părților

din litigiu.

Înalta Curte, din

oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în

pronunțare pe această excepție.

În contra celei din

urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susținând că își menține

cricitile formulate în apel și să se admită recursul pentru motivele invocate

în apel.

Cum aspectele

sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de

aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu

pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care

atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de

nelegalitate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă cererea

de recurs

declarată

de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 244 din 16 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.