ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1915/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 19189/63/2007, au fost respinse atât acțiunea formulată de reclamantul T.A., împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Craiova, Primăria Craiova și R.A.A.D.P.F.L. Craiova, precum și cererea de sechestru judiciar. Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să se constate legalitatea Hotărârea C.L. nr. 51/1998, a Dispoziției nr. 892/1991, a Ordinului de repartizare nr. 16569/1998; să se constate că pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova nu a respectat dispozițiile Hotărârea C.L. nr. 51/1998, prin aceea că nu i-a încheiat contract de închiriere, să fie obligată pârâta să-i încheie contract de închiriere și să fie obligată să-i plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat in cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi. A apreciat instanța de fond că, prin actele administrative a căror legalitate se solicită de către reclamant a se constata, i-a fost repartizat acestuia spațiul comercial situat în Craiova, str. A. I. Cuza, Bl. Femina, Parter, care a fost vândut ulterior către SC R.I. SRL, fiind încheiat în acest sens, contractul de vânzare cumpărare din 28 martie 2003 cu plata prețului în rate. A mai constatat prima instanță că prin sentința civilă nr. 2800/1996 Judecătoriei Deva, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat dreptul locativ al SC R.I.

SRL Craiova asupra spațiului comercial; s-au anulat Dispoziția nr. 125/1994 și Ordinul de repartiție nr. 599/1994 emise de Consiliul Local Craiova numitului T.A. și s-a anulat, totodată, contractul de închiriere nr. x/1994 încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova și numitul T.A. De asemenea, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 15901/2000 Judecătoriei Craiova, menținută prin Decizia civilă nr. 6469/2001 a Curții Apel Craiova, decizie irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată reclamantul SC R.I. SRL, împotriva pârâților Consiliul Local Craiova, R.A.D.D.P.F.L. Craiova și T.A., constatându-se nulitatea absolută ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și a contractului de închiriere nr. x/1998 cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

S-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 311/1998 a Tribunalului Dolj pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de închiriere pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru spațiul din litigiu și, prin sentința nr. 2484/2000, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă și irevocabilă, R.A.A.D.P.F.L. Craiova a fost obliga vândă spațiul comercial ce face obiectul litigiului către SC R.I. SRL, apreciindu-se că aceasta este singura titulară a unui drept locativ valabil asupra spațiului comercial. Față de probele administrate, Tribunalul Dolj a apreciat ca spațiul respectiv este proprietatea privată a SC R.I. SRL, astfel încât nu poate fi obligată pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova să dispună de un bun care este proprietatea altei persoane. Cum la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare se afla o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a reținut că nu poate constata legalitatea unor acte administrative care au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că Secția Contencios Administrativ și Fiscal nu avea competența de a soluționa litigiul, acesta având caracter comercial. S-a mai susținut că instanța de fond nu a soluționat cererea formulată la data de 04 octombrie 2007 în Dosarul nr. 16677/63/2007 și că în mod greșit au fost conexate Dosarele nr. 19190/63/2007 și nr. 19189/63/2007, încălcându-se astfel hotărârea instanței comerciale din data de 12 septembrie 2007, prin care s-a dispus disjungerea cauzei.

Recurentul a mai arătat că în mod greșit nu s-a consemnat în hotărâre și nu s-a luat în calcul cererea formulată la data de 25 septembrie 2007 în Dosarul nr. 16677/63/2007, cererile din 15 octombrie 2007 din Dosarele nr. 16677/63/201, nr. 12167/63/2007, precum și concluziile scrise formulate la data de 08 octombrie 2007. S-a mai susținut că a făcut dovada că deține acte juridice ce nu sunt lovite de nulitate cu privire la spațiul comercial începând cu data de 01 aprilie 1998, respectiv Hotărârea nr. 51 din 31 martie 1998 a Consiliului Local Craiova, Dispoziția nr. 892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei Craiova și Ordinul de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Craiova.

A mai arătat că motivarea sentinței instanței de fond este eronată având în vedere că sentința nr. 2800/1996 a Judecătoriei Craiova se referă la alte acte juridice emise anterior datei de 01 aprilie 1998 și care nu fac obiectul judecării cauzei, precum și faptul că Sentința nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova și Decizia nr. 6469/2001 a Curții de Apel Craiova se referă la anularea unui ordin de repartiție emis de Consiliul Local Craiova și a contractului de închiriere din 23 aprilie 1998 încheiat cu R.A.A.D.P.F.L. Craiova, iar acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea legalității unui ordin de repartiție emis de o altă instituție, respectiv Primăria Craiova.

Prin decizia nr. 776 din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul și casată în parte Sentința nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19189/63/2007 cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția comercială. Referitor capetele de cerere având ca obiect : constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova nu a respectat prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova și prevederile art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892 din data de 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova, că nu a încheiat cu reclamantul contract de închiriere începând cu 01 aprilie 1998 și obligarea acestei pârâte să încheie contract de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs precum și cererea de instituire a sechestrului judiciar, s-a reținut că obiectul acestora nu este unul specific contenciosului administrativ, întrucât se concretizează de fapt într-o obligație de a face, iar pe de altă parte reclamantul nu a solicitat obligarea unei autorități publice la emiterea unui act de autoritate.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 3701/63/2009 pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială. Prin sentința nr. 1012 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a respins cererea reclamantului T.A. având ca obiect instituirea sechestrului judiciar. S-a respins cererea reclamantului T.A. împotriva pârâților Consiliul Local Craiova, Primăria Craiova și R.A.A.D.P.F.L Craiova, având ca obiect constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L Craiova nu a respectat prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova și prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova și a prevederilor art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova; obligarea pârâtei să încheie contract de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998 și să achite despăgubiri pentru prejudiciul produs.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamantului, ca beneficiar al Legii nr. 42/1990, în baza Hotărârii nr. 51 din 31 martie 1998 emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziției 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Municipiului Craiova și a Ordinului de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Municipiului Craiova, i-a fost atribuit spre închiriere spațiul comercial în suprafață de 173,66 mp situat în Craiova, str. A. I. Cuza - Bl.

Femina - parter, 150 ap., iar, urmare a acestor acte administrative, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 12/23 aprilie 1998 între pârâta RAADPFL Craiova și reclamant, având ca obiect spațiul sus menționat durata închirierii fiind de 5 ani, începând cu data de 23 aprilie 1998 și până la 23 aprilie 2003. Prin sentința civilă nr. 15901/2000 a Judecătoriei, rămasă definitivă ș irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6469/2001 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și contractului de închiriere nr. x/1998, iar prin sentința civilă nr. 311/1998 Tribunalului Dolj, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1344/1999 a Curții Supreme de Justiție, a fost obligată pârâta R.A.A.D.P.F.

Craiova să încheie cu SC R.I. SRL Craiova contract de închiriere pe o durată de 3 ani, pentru spațiul comercial în suprafață de 173,66 mp, situat în Craiova, str. A I Cuza, Bl. Femina - parter, 150 ap. Ca urmare a punerii în executare a acestor hotărâri, a fost încheiat contractul de închiriere din 15 noiembrie 1998 pe un termen de 3 ani. Prin Sentința nr. 2484 din 17 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, nr. 2611/COM/2002 au fost obligați pârâții Consiliul Local Craiova și R.A.A.D.P.F.L. Craiova să încheie cu SC R.I. SRL contract de vânzare - cumpărare pentru spațiul comercial situat în Craiova, str. A.1.Cuza, Bl. Femina - parter, 150 apartamente, în condițiile prevăzute de H.G.

nr. 505/1998, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2023 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Coroborând întregul material probatoriu, instanța de judecată a reținut reclamantului i-a fost încheiat un contract de închiriere, respectiv 12 din 23 aprilie 1998, pentru spațiul comercial arătat mai sus, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 51/1998, Dispoziției nr. 892 din 22 aprilie 1998 și Ordinului repartizare 16569 din 22 aprilie 1998, însă aceste acte administrative au fost anulate prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile. De asemenea, s-a mai reținut de către instanța de fond că spațiul comercial situat în Craiova, str. A 1 Cuza, Bl.

Femina - parter, 150 apartamente, sunt proprietatea SC R.I. SRL, deci pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu mai are un drept asupra acestui spațiu, adică nu mai poate să dispună de un bun asupra căruia are un drept de proprietate altă persoană. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul T.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia comercială nr. nr. 244 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului. În privința contractului din 23 aprilie 1998 s-a reținut corect, în raport cu probele administrate în cauză, că a fost încheiat în baza Hotărârii nr. 51 din 31 martie 1998 emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziției nr. 892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei Municipiului și a Ordinului de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Municipiului Craiova.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 2007 în Dosarul nr. 12167/63/2007 al Tribunalului Dolj, secția comercială, instanța a scos de pe rol acțiunea formulată de către reclamant la data de 21 iunie 2007, a înaintat-o spre soluționare în primă instanță secției de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Tribunalului Dolj constatând că obiectul dedus judecății este de natura contencios actului administrativ iar nu de natură comercială.

Prin sentința nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 - Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de sechestru judiciar și acțiunea formulată de reclamant, iar prin Decizia nr. 776 din 18 aprilie 20008 pronunțată în Dosarul nr. 19189/63/2007 al Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței, s-a casat în parte sentința și s-au trimis spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția comercială, capătul de cerere având ca obiect constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a respectat prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 51 din 31 martie 1998 a Consiliului Local Craiova și art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova și că nu a încheiat cu reclamantul contractul de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998, de 1 aprilie 1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs.

Cum competența secției comerciale a Tribunalului Dolj de a judeca capete de cerere a fost stabilită prin hotărârea instanței de control judiciar, instanța de fond a considerat corect că admiterea recursului lipsește de efecte încheierea pe care a pronunțat-o în ședința publică de la 10 octombrie 2007 . Prin cererea formulată la data de 25 mai 2009, existență la fila Dosarului nr. 3701/63/2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamanta a încunoștiințat instanța că a depus la dosar actele de care înțelege să se folosească în dovedirea cererii de chemare în judecată și că s-a consemnat dispozițiile încheierii din 6 mai 2009 și a reiterat cererea ca instanța să se pronunțe asupra cererii din 5 iulie 2007 formulată în Dosarul nr. 12/67/63/2007.

Din considerentele sentinței rezultă că s-au avut în vedere înscrisurile existente la dosar, care au format convingerea instanței, cauza a fost soluționată în luna iunie 2009, deci nu a fost tergiversată, iar instanța s-a pronunțat cererii privind instituirea măsurii asigurătorii, formulată la data de 5 iulie 2007, astfel cu a fost precizată la data de 25 septembrie 2007. Cât privește ultima critică, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată întrucât din analiza sentinței rezultă că tribunalul, ca instanță de trimitere a respectat hotărârea instanței de recurs, obligatorie, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greșită a probelor administrate în cauză sub aspectul raportului contractual al părților din litigiu. Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. În contra celei din urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susținând că își menține cricitile formulate în apel și să se admită recursul pentru motivele invocate în apel. Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulă cererea de recurs declarată de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 244 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.