ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

decembrie 2000, reclamanta, SC Ț.C.E. S.N.C. Craiova, a solicitat instanței

obligarea pârâților R.A. A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local al municipiului

Craiova la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind activul spațiu

comercial situat în Craiova, pe care îl deține în baza contractului de

închiriere nr. 47 din 18 februarie 1994.

Prin sentința nr. 116 din 6

februarie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și i-a obligat pe

pârâți să încheie cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare a spațiului situat

în Craiova, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 47 din 18 februarie

1994, prețul urmând a fi stabilit în condițiile Legii nr. 133/1999.

În motivarea acestei sentințe s-a

arătat că refuzul pârâților este nelegal, reclamanta încadrându-se în categoria

celor care pot opta pentru cumpărarea spațiului, conform Legii nr. 133/1999 și

au fost înlăturate apărările pârâților, reținându-se că nu s-au făcut dovezi

privind incidența legii care nu permite înstrăinarea în cazul în care spațiul

comercial se află în zona de protecție a unor monumente istorice sau este

monument istoric.

Prin decizia nr. 979 din 23

octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelurile

declarate de pârâții R.A. D.P.F.L. Craiova și Consiliul Local al municipiului

Craiova, împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a înlăturat dispoziția privind prețul vânzării care se stabilește în

condițiile H.G. nr. 389/1996, modificat prin H.G. nr. 505/1999, menținându-se

restul dispozițiilor.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că împrejurarea că reclamanta a invocat la fond, ca

temei juridic al acțiunii, Legea nr. 133/1999, și în apel, dispozițiile H.G. nr.

505/1998, de modificare a H.G. nr. 389/1996, nu echivalează cu o schimbare a

limitelor învestirii instanței de fond și, deci, cu o cerere nouă în apel,

deoarece, conform art. 294 C. proc. civ., partea poate uza de aceleași apărări

și probe ca la fond, iar cea care dă calificarea juridică corectă a acțiunii

este instanța, în raport cu ceea ce s-a cerut.

Pe fondul dreptului a reținut că

s-au administrat probe suficiente privind încadrarea reclamantei în condițiile

acestui din urmă act normativ și, în raport cu care vânzarea este obligatorie.

A mai reținut și că susținerea

pârâților că spațiul comercial se află în zona de protecție este formală, fără

a fi sprijinită de dovezi.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs ambii pârâți.

În recursul său, pârâtul, Consiliul

Local al municipiului Craiova, critică hotărârea pronunțată de curtea de apel

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului,

modificarea acesteia și admiterea apelurilor pârâților, în sensul schimbării în

totalitate a sentinței tribunalului și respingerii acțiunii reclamantei.

Recurentul susține astfel că

instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 294 C. proc. civ., nu a ținut cont

nici de faptul că reclamanta nu a respectat prevederile art. 3 din Normele metodologice

de aplicare a H.G. nr. 505/1998, potrivit cărora trebuia să se adreseze cu

cerere scrisă Consiliului Local sau R.A. A.D.P.F.L. Craiova, în termen de 30 de

zile de la intrarea în vigoare a acestui act normativ și nu a avut în vedere

nici dispozițiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice pentru punerea în

aplicare a H.G. nr. 505/1998, potrivit cărora nu pot fi vândute spațiile din

clădirile monument istoric sau cele aflate în zona de protecție a unui monument

istoric, conform legii.

Recursul este fondat și va fi admis

potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Într-adevăr, instanța de apel a

făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., apreciind

că precizarea reclamantei în apel, în sensul că temeiul juridic al acțiunii îl

constituie H.G. nr. 505/1998, de modificare a H.G. nr. 389/1996, și nu cel pe

care și-a întemeiat inițial acțiunea, nu echivalează cu o schimbare a limitelor

învestirii, pe considerentul că părțile pot uza de aceleași apărări și probe de

la fond, iar calificarea juridică corectă, în raport de ceea ce s-a cerut, o dă

instanța.

Calificarea juridică la care se

referă instanța privește chiar fundamentul dreptului dedus judecății, respectiv,

temeiul legal, care, în apel, este reprezentat de o altă lege, ce prevede o

anumită procedură de urmat.

În această împrejurare nu se poate

considera că părțile au beneficiat de aceleași apărări și probe ca la fond și

că au fost administrate suficiente probe privind îndeplinirea de către

reclamantă a condițiilor prevăzute de H.G. nr. 505/1998, de modificare a H.G. nr.

389/1996.

Intimata-reclamantă, invocând

dispozițiile legale mai sus menționate, prin precizarea făcută a schimbat

temeiul legal al acțiunii, or, toată apărarea pârâților s-a făcut având în

vedere Legea nr. 133/1999, temeiul legal al acțiunii formulate de reclamantă și

nu în funcție de dispozițiile legale invocate în apel, față de care pârâții nu

și-au putut face nici o apărare.

În consecință, se impune admiterea

recursului declarat de acest pârât, casarea deciziei pronunțate de curtea de

apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe în

raport cu motivele de apel invocate de pârâți și, respectiv, cu apărările

acestora în fața instanței de fond prin luarea în considerare a dispozițiilor art.

294 C. proc. civ., în conformitate cu care, în apel, nu se poate schimba

temeiul de drept al acțiunii.

În ce privește recursul pârâtei, R.A.

A.D.P.F.L. Craiova, se constată că acesta este motivat, dar nu este timbrat,

astfel cum a dispus instanța prin citația ce i-a fost emisă pârâtei la data de

10 februarie 2004, pentru termenul de astăzi, 30 martie 2004, cu 37.500 lei

taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar, situație în care se va

face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și recursul declarat de pârâtă va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, R.A.

A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei civile nr. 979 din 23 octombrie 2001 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului

Craiova, împotriva aceleiași decizii pe care o casează și trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 30 martie 2004.