ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1638/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 208/2001, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 16385 din 24 septembrie 1999, cu plata în rate, a spațiului comercial situat în Craiova. Soluția a fost confirmată prin decizia civilă nr. 766 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova, care a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând, în esență, că: - prima instanță a fost sesizată cu o acțiunea în rezoluțiunea contractului, iar termenul de reziliere din considerente este eronat, - acțiunea are ca obiect să se dispună rezoluțiunea și nu să se constate producerea de plin drept a acesteia, în temeiul art. 10 din contractul părților, iar - pârâta și-a îndeplinit obligația principală de plată a ratelor, însă, eventualele diferențe rezultă din fluctuația raportului leu/dolar și nu justifică rezoluțiunea contractului.

Contra deciziei, reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susținând că: - reclamanta, „în realitate, a solicitat rezoluțiunea contractului, principalul efect fiind repunerea părților în situația anterioară”, conform art. 10 alin. (2) din contract, astfel că - instanța „s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut”, căci - reclamanta nu a cerut „constatarea încetării „contractului”, iar - pârâta „nu a achitat, la datele scadente, în întregime rata”, plătibilă în lei, „la cursul de schimb al dolarului din ziua anterioară plății la care se adaugă TVA”, fără, însă, a indica, în mod corect, fiecare diferență calculată. 2. Recursul este nefondat. Într-adevăr, în cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că solicită a se „dispune rezoluțiunea” și nu constatarea rezoluțiunii, indicând numai dispozițiile art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare relativ la obligația de plată a ratelor scadente.

Nici în acțiune și nici în motivele de apel și de recurs, reclamanta nu a individualizat sumele neachitate și modul lor de calcul, în raport cu criteriile din art. 7, mai ales că ea susține că pârâta, la datele scadente, nu a achitat „ratele în întregime”. Drept urmare, corect instanțele nu au decis rezoluțiunea, în condițiile art. 1020 C. civ., în lipsa culpei pârâtei stabilită pe baza unor elemente concrete, lăsând să se producă, în continuare, executarea obligațiilor în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 766 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.