ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1933/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița, la data de 15 februarie 2000, reclamanta SC C. SA Bistrița a solicitat obligarea pârâtei, SC A.S.S.N.C. Sărățel, la plata sumei de 8.403.731 lei, reprezentând obligații neachitate și rezultate din contractul de asociere nr. 296/1993, 74.513 lei, reprezentând penalități calculate până la 31 ianuarie 2000, 94.365.544 lei despăgubiri pentru utilizarea spațiului comercial și evacuarea pârâtei din spațiul comercial, cu cheltuieli de judecată. La data de 20 martie 2000, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei, pârâtă reconvențională, la plata sumei de 29.336.333 lei pretenții, cu titlu de investiții.

Judecătoria Bistrița, prin sentința nr. 1078 din 20 martie 2000, a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei SC C. SA Bistrița, împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărățel, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 877, pronunțată la data de 5 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei SC C. SA Bistrița împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărățel; a admis acțiunea reconvențională a SC A.S.S.N.C. împotriva reclamantei-pârâte reconvenționale SC C. SA Bistrița și, în consecință: - obligă pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 8.403.731 lei, cu titlu de chirii restante și la plata sumei de 74.513 lei penalități; - obligă reclamanta la plata, către pârâta-reclamantă reconvențională, a sumei de 199.700.000 lei, cu titlu de investiții; - compensează datoriile reciproce dintre părți, obligă reclamanta la plata, către pârâta reclamantă reconvențională, a sumei de 191.221.756 lei.

Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea cu privire la petitele privind evacuarea pârâtei și la plata de către pârâtă a sumei de 94.365.544 lei, cu titlu de despăgubiri și a compensat cheltuielile de judecată, obligând reclamanta să plătească pârâtei, reclamantă reconvențională, suma de 12.914.746 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în baza prevederilor contractuale și a dispozițiilor art. 969, 970 C. civ., este întemeiat petitul privind chiriile restante și plata penalităților de întârziere solicitate de reclamantă, iar în ceea ce privește petitul privind despăgubirile, în cuantum de 94.365.544 lei, reprezentând utilizarea spațiului fără drept și evacuarea pârâtei, s-a reținut că nu este întemeiat, întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul suferit și nici nu a respectat clauzele contractuale referitoare la reziliere.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată, prin prisma art. 5 din contractul părților și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, la care reclamanta, pârâtă reconvențională, nu a formulat obiecțiuni.

Împotriva hotărârii pronunțată de tribunal, reclamanta SC C. SA Bistrița a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că: - greșit a respins instanța capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul comercial R.G., proprietatea sa, în situația în care instanța reține expirarea contractului de asociere în participațiune, încheiat de părți, cât și a faptului că pârâta nu a solicitat un drept de retenție; - instanța, respingând capătul de cerere privind evacuarea, trebuia să respingă acțiunea reconvențională cu privire la îmbunătățirile efectuate de pârâtă, ca prematură; - instanța de fond greșit a reținut că pârâta a avut aprobări pentru toate lucrările de investiții efectuate, în realitate, pârâta a avut aprobare doar pentru „revizuirea acoperișului și înlocuirea țiglei sparte” și această cheltuială urma să fie suportată de către recurentă, doar cu condiția de a fi chemată la recepția lucrării, ceea ce nu s-a întâmplat; - potrivit art. 5 din contractul de asociere, SC C. SA urma să suporte lucrările de amenajări și investiții calculate la valoarea rămasă neamortizată de intimată, deci, recurenta arată că, în situația în care ar fi obligată la plata îmbunătățirilor, este necesar să se încuviințeze efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească, în condițiile Legii nr. 15/1994 și a art. 15 din H.G.

nr. 909/1997, în ce măsură investițiile au fost sau trebuiau să fie amortizate până în prezent de către intimată; - greșit a respins instanța petitul privind plata despăgubirilor pentru utilizarea fără drept a spațiului de către intimată, deși a continuat să rămână în folosința spațiului comercial și după încetarea de drept a contractului, deși, prin adresele nr. 654 din 18 noiembrie 1998 și nr. 205 din 28 aprilie 1999, i s-a comunicat să elibereze spațiul. Pentru motivele arătate, apelanta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a admite în întregime acțiunea, și respingerea cererii reconvenționale și, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, sau admiterea acesteia numai în parte; doar în ceea ce privește obligarea la plata contravalorii lucrărilor de revizuire a acoperișului și înlocuire a țiglelor sparte.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 346 din 5 aprilie 2001, a admis în parte apelul reclamantei SC C. SA Bistrița, împotriva sentinței tribunalului, pe care o modifică în parte, în sensul că: - admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C., pe care o obligă și la plata sumei de 94.365.544 lei, reprezentând despăgubiri, și dispune și evacuarea pârâtei din spațiul comercial R.G.; - obligă pârâta la plata sumei 6.336.933 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în fond; - menține restul dispozițiilor sentinței; - obligă intimata SC A.S.S.N.C. la plata sumei de 3.168.466 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, într-adevăr, pârâta a rămas în continuare în posesia imobilului ce a făcut obiectul închirierii și după expirarea termenului, fără a achita vreo sumă cu titlu de chirie și a mai reținut, de asemenea, că, de vreme ce contractul de asociere a expirat, este justificată evacuarea pârâtei din acest spațiu. Prin petiția înregistrată la 24 mai 2001, pârâta SC A.S.S.N.C. a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte, și anume: - în mod greșit au fost obligați la plata despăgubirilor, întrucât, la data încheierii contractului, imobilul în care funcționa restaurantul era într-o stare gravă de degradare, impropriu funcționării localului, ceea ce a determinat stabilirea unei chirii mai reduse, de numai 280.00 lei lunar.

Conform contractului, s-a efectuat lucrările de amenajare a clădirii, s-a reparat în întregime acoperișul tencuind, s-a zugrăvit, s-a vopsit și s-au construit spații noi pentru depozitarea mărfurilor și ambalajelor. La data de 1 mai 1999, reclamanta a notificat pârâta să elibereze spațiul până la data de 10 mai 1999, fără să facă nici o referire la plata investițiilor. Recurenta arată că, dacă i s-ar fi achitat contravaloarea investițiilor, numai de la acea dată reclamanta ar fi îndreptățită la o chirie majorată, raportată la condițiile în care se află localul. - în mod greșit s-a dispus evacuarea din spațiu, atâta timp cât reclamanta nu a achitat investițiile, deci, aceasta, în calitate de locatar, nu poate solicita evacuarea pârâtei, așa cum prevede art. 1444 C. civ., chiar dacă nu s-a solicitat un drept de retenție.

Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta solicită să se rețină culpa exclusivă a intimatei, care nu a fost de acord cu plata investițiilor, nerespectând clauzele contractuale și, deci, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Recursul declarat de pârâtă nu este fondat. Analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate de recurentă, se reține că hotărârea este temeinică și legală, întrucât instanța de apel corect a reținut că recurenta-pârâtă datorează chirie pentru folosința restaurantului după expirarea contractului de asociere, calculată în echivalent cu chiria medie practicată de intimata-reclamantă. Recurenta-pârâtă a continuat să rămână în folosința restaurantului, a obținut profit, dar nu a plătit nici o cheltuială intimatei, astfel, despăgubirile acordate sunt întemeiate.

De asemenea, corect a reținut instanța de apel că, din moment ce contractul dintre părți a expirat, este justificată și admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiu. În consecință, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S.S.N.C. comuna Șieu-Măgheruș, județul Bistrița Năsăud, împotriva deciziei nr. 346 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 28 martie 2003.