ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1933/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Judecătoria Bistrița, la data de 15 februarie 2000, reclamanta

SC C. SA Bistrița a solicitat obligarea pârâtei, SC A.S.S.N.C. Sărățel, la

plata sumei de 8.403.731 lei, reprezentând obligații neachitate și rezultate

din contractul de asociere nr. 296/1993, 74.513 lei, reprezentând penalități

calculate până la 31 ianuarie 2000, 94.365.544 lei despăgubiri pentru

utilizarea spațiului comercial și evacuarea pârâtei din spațiul comercial, cu

cheltuieli de judecată.

La data de 20 martie 2000, pârâta a

formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea

reclamantei, pârâtă reconvențională, la plata sumei de 29.336.333 lei pretenții,

cu titlu de investiții.

Judecătoria Bistrița, prin sentința nr.

1078 din 20 martie 2000, a declinat competența de soluționare a acțiunii

reclamantei SC C. SA Bistrița, împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărățel, în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința nr. 877, pronunțată la data de 5 octombrie 2000, a admis în parte

acțiunea reclamantei SC C. SA Bistrița împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărățel;

a admis acțiunea reconvențională a SC A.S.S.N.C. împotriva reclamantei-pârâte

reconvenționale SC C. SA Bistrița și, în consecință:

- obligă pârâta la plata, către reclamantă,

a sumei de 8.403.731 lei, cu titlu de chirii restante și la plata sumei de

74.513 lei penalități;

- obligă reclamanta la plata, către

pârâta-reclamantă reconvențională, a sumei de 199.700.000 lei, cu titlu de

investiții;

- compensează datoriile reciproce

dintre părți, obligă reclamanta la plata, către pârâta reclamantă

reconvențională, a sumei de 191.221.756 lei.

Prin aceeași sentință, s-a respins

acțiunea cu privire la petitele privind evacuarea pârâtei și la plata de către

pârâtă a sumei de 94.365.544 lei, cu titlu de despăgubiri și a compensat

cheltuielile de judecată, obligând reclamanta să plătească pârâtei, reclamantă

reconvențională, suma de 12.914.746 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, în baza prevederilor contractuale și a dispozițiilor art. 969, 970 C.

civ., este întemeiat petitul privind chiriile restante și plata penalităților

de întârziere solicitate de reclamantă, iar în ceea ce privește petitul privind

despăgubirile, în cuantum de 94.365.544 lei, reprezentând utilizarea spațiului

fără drept și evacuarea pârâtei, s-a reținut că nu este întemeiat, întrucât

reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul suferit și nici

nu a respectat clauzele contractuale referitoare la reziliere.

În ceea ce privește cererea

reconvențională formulată de pârâtă, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată,

prin prisma art. 5 din contractul părților și a concluziilor raportului de

expertiză efectuat în cauză, la care reclamanta, pârâtă reconvențională, nu a

formulat obiecțiuni.

Împotriva hotărârii pronunțată de

tribunal, reclamanta SC C. SA Bistrița a declarat apel, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, arătând că:

- greșit a respins instanța capătul

de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul comercial R.G., proprietatea

sa, în situația în care instanța reține expirarea contractului de asociere în

participațiune, încheiat de părți, cât și a faptului că pârâta nu a solicitat

un drept de retenție;

- instanța, respingând capătul de

cerere privind evacuarea, trebuia să respingă acțiunea reconvențională cu

privire la îmbunătățirile efectuate de pârâtă, ca prematură;

- instanța de fond greșit a reținut

că pârâta a avut aprobări pentru toate lucrările de investiții efectuate, în

realitate, pârâta a avut aprobare doar pentru „revizuirea acoperișului și

înlocuirea țiglei sparte” și această cheltuială urma să fie suportată de către

recurentă, doar cu condiția de a fi chemată la recepția lucrării, ceea ce nu

s-a întâmplat;

- potrivit art. 5 din contractul de

asociere, SC C. SA urma să suporte lucrările de amenajări și investiții

calculate la valoarea rămasă neamortizată de intimată, deci, recurenta arată că,

în situația în care ar fi obligată la plata îmbunătățirilor, este necesar să se

încuviințeze efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească, în

condițiile Legii nr. 15/1994 și a art. 15 din H.G. nr. 909/1997, în ce măsură

investițiile au fost sau trebuiau să fie amortizate până în prezent de către

intimată;

- greșit a respins instanța petitul privind

plata despăgubirilor pentru utilizarea fără drept a spațiului de către

intimată, deși a continuat să rămână în folosința spațiului comercial și după

încetarea de drept a contractului, deși, prin adresele nr. 654 din 18 noiembrie

1998 și nr. 205 din 28 aprilie 1999, i s-a comunicat să elibereze spațiul.

Pentru motivele arătate, apelanta-reclamantă

a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței,

în sensul de a admite în întregime acțiunea, și respingerea cererii

reconvenționale și, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea în parte a

sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, sau

admiterea acesteia numai în parte; doar în ceea ce privește obligarea la plata

contravalorii lucrărilor de revizuire a acoperișului și înlocuire a țiglelor

sparte.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 346 din 5 aprilie

2001, a admis în parte apelul reclamantei SC C. SA Bistrița, împotriva

sentinței tribunalului, pe care o modifică în parte, în sensul că:

- admite acțiunea formulată de

reclamantă împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C., pe care o obligă și la plata sumei

de 94.365.544 lei, reprezentând despăgubiri, și dispune și evacuarea pârâtei

din spațiul comercial R.G.;

- obligă pârâta la plata sumei 6.336.933

lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în fond;

- menține restul dispozițiilor

sentinței;

- obligă intimata SC A.S.S.N.C. la

plata sumei de 3.168.466 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

reținut că, într-adevăr, pârâta a rămas în continuare în posesia imobilului ce

a făcut obiectul închirierii și după expirarea termenului, fără a achita vreo

sumă cu titlu de chirie și a mai reținut, de asemenea, că, de vreme ce

contractul de asociere a expirat, este justificată evacuarea pârâtei din acest

spațiu.

Prin petiția înregistrată la 24 mai

2001, pârâta SC A.S.S.N.C. a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte, și anume:

- în mod greșit au fost obligați la

plata despăgubirilor, întrucât, la data încheierii contractului, imobilul în

care funcționa restaurantul era într-o stare gravă de degradare, impropriu

funcționării localului, ceea ce a determinat stabilirea unei chirii mai reduse,

de numai

280.00 lei lunar. Conform contractului, s-a efectuat lucrările de amenajare a

clădirii, s-a reparat în întregime acoperișul tencuind, s-a zugrăvit, s-a

vopsit și s-au construit spații noi pentru depozitarea mărfurilor și

ambalajelor. La data de 1 mai 1999, reclamanta a notificat pârâta să elibereze

spațiul până la data de 10 mai 1999, fără să facă nici o referire la plata

investițiilor.

Recurenta arată că, dacă i s-ar fi

achitat contravaloarea investițiilor, numai de la acea dată reclamanta ar fi

îndreptățită la o chirie majorată, raportată la condițiile în care se află

localul.

- în mod greșit s-a dispus evacuarea

din spațiu, atâta timp cât reclamanta nu a achitat investițiile, deci, aceasta,

în calitate de locatar, nu poate solicita evacuarea pârâtei, așa cum prevede art.

1444 C. civ., chiar dacă nu s-a solicitat un drept de retenție.

Cu privire la cheltuielile de

judecată, recurenta solicită să se rețină culpa exclusivă a intimatei, care nu

a fost de acord cu plata investițiilor, nerespectând clauzele contractuale și,

deci, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul declarat de pârâtă nu este

fondat.

Analizând decizia atacată, în raport

cu criticile formulate de recurentă, se reține că hotărârea este temeinică și

legală, întrucât instanța de apel corect a reținut că recurenta-pârâtă datorează

chirie pentru folosința restaurantului după expirarea contractului de asociere,

calculată în echivalent cu chiria medie practicată de intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a continuat să

rămână în folosința restaurantului, a obținut profit, dar nu a plătit nici o

cheltuială intimatei, astfel, despăgubirile acordate sunt întemeiate.

De asemenea, corect a reținut

instanța de apel că, din moment ce contractul dintre părți a expirat, este

justificată și admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din

spațiu.

În consecință, hotărârea atacată

fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.S.S.N.C. comuna Șieu-Măgheruș, județul Bistrița Năsăud, împotriva deciziei

nr. 346 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 28 martie 2003.