ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.L.C.B.J. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în baza contractului din 22 mai 1995, cu cheltuieli de judecată, întrucât nu s-au achitat chiria și plățile restante, precizând ulterior că solicită și rezilierea contractului. Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata îmbunătățirilor aduse imobilului închiriat în sumă de 74.000.000 lei, opunându-se evacuării. Prin sentința civilă nr. 4134 din 26 iunie 2000 Judecătoria Bistrița a admis acțiunea precizată a reclamantei, a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, anulând ca netimbrată cererea reconvențională a acesteia.

Tribunalul Bistrița Năsăud a admis apelul pârâtei, a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare. Judecătoria Bistrița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Judecând cauza, în fond, Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 2308 din 23 decembrie 2003, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei, așa cum a fost precizată, a dispus rezilierea contractului de închiriere, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul magazin S.J., a obligat pe pârâtă la plata sumei de 171.050.069 lei chirie actualizată și 17.605.000 lei penalități de întârziere, respingând chiria și penalitățile aferente perioadei anterioare datei de 20 februarie 2000, ca prescrise.

Totodată, s-a constatat că pârâta are un drept de creanță de 186.988.263 lei, reprezentând lucrări de reparații interioare și exterioare, obligând pe reclamantă să-i plătească această sumă, cu respingerea celorlalte capete ale cererii reconvenționale privind menținerea contractului de închiriere și dreptul de retenție. Prin compensarea datoriilor, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.667.206 lei, iar reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.594.760 lei. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 160 din 17 martie 2004, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.A. asociat unic la SC M. SRL, arătând, în esență, că a timbrat apelul său.

Ulterior, în cauză fiind introduși succesorii legali ai asociatei unice, decedată. În legătură cu recursul de față se rețin următoarele: Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că deși pârâta apelantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru aferentă apelului, aceasta nu a dat curs obligației sale de timbrare integrală a cererii sale așa cum i s-a solicitat de instanța de apel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare. În consecință corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 citată mai sus, aplicând sancțiunea legală prevăzută în această situație de anulare a apelului.

Astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recursul de față se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.G., C.G.P., C.D.A.G., C.A.P.L., C.C.G., P.D.A. pentru C.A. și SC M. SRL, împotriva deciziei civile nr. 160 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.