ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.L.C.B.J. a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în baza contractului din 22 mai

1995, cu cheltuieli de judecată, întrucât nu s-au achitat chiria și plățile

restante, precizând ulterior că solicită și rezilierea contractului.

Pârâta a formulat o cerere

reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata

îmbunătățirilor aduse imobilului închiriat în sumă de 74.000.000 lei,

opunându-se evacuării.

Prin sentința civilă nr. 4134 din 26

iunie 2000 Judecătoria Bistrița a admis acțiunea precizată a reclamantei, a

dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, anulând ca

netimbrată cererea reconvențională a acesteia.

Tribunalul Bistrița Năsăud a admis

apelul pârâtei, a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre

rejudecare.

Judecătoria Bistrița a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Judecând cauza, în fond, Tribunalul

Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 2308 din 23 decembrie 2003, a admis

în parte acțiunea precizată a reclamantei, a admis în parte cererea

reconvențională a pârâtei, așa cum a fost precizată, a dispus rezilierea

contractului de închiriere, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul magazin S.J.,

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 171.050.069 lei chirie actualizată și

17.605.000 lei penalități de întârziere, respingând chiria și penalitățile

aferente perioadei anterioare datei de 20 februarie 2000, ca prescrise.

Totodată, s-a constatat că pârâta are un drept de creanță de 186.988.263 lei,

reprezentând lucrări de reparații interioare și exterioare, obligând pe

reclamantă să-i plătească această sumă, cu respingerea celorlalte capete ale

cererii reconvenționale privind menținerea contractului de închiriere și

dreptul de retenție. Prin compensarea datoriilor, pârâta a fost obligată la

plata sumei de 1.667.206 lei, iar reclamantul la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 3.594.760 lei.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 160 din 17 martie 2004, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs C.A. asociat unic la SC M. SRL, arătând, în esență, că a timbrat apelul

său. Ulterior, în cauză fiind introduși succesorii legali ai asociatei unice,

decedată.

În legătură cu recursul de față se

rețin următoarele:

Din verificarea lucrărilor dosarului

rezultă că deși pârâta apelantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de

timbru aferentă apelului, aceasta nu a dat curs obligației sale de timbrare

integrală a cererii sale așa cum i s-a solicitat de instanța de apel, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare.

În consecință corect instanța de

apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

citată mai sus, aplicând sancțiunea legală prevăzută în această situație de

anulare a apelului.

Astfel că, având în vedere și

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recursul de față se privește ca nefondat

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de C.G., C.G.P., C.D.A.G., C.A.P.L., C.C.G., P.D.A. pentru C.A. și SC M.

SRL, împotriva deciziei civile nr. 160 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.