ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr.9902/1999, reclamanta S.C. T.S. S.R.L. a chemat în judecată pe calea ordonanței președințiale pe pârâta S.C. M.C. S.R.L., pentru evacuarea acesteia din spațiul comercial, situat în Brăila, care a făcut obiectul contractului de închiriere nr.42388/1998, încheiat pe perioada 1 noiembrie 1998 – 1 noiembrie 1999. Reclamanta a cumpărat spațiul în discuție cunoscând faptul că de la data cumpărării acesta era închiriat până la data de 1 noiembrie 1999 pârâtei, care a refuzat renegocierea chiriei. La data de 19 octombrie 1999, reclamanta a solicitat judecarea cauzei pe calea dreptului comun.

Pârâta, prin întâmpinare a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 6.005.543 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la spațiul în discuție, astfel cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză. Prin sentința nr.1678 din 17 martie 2000, Judecătoria Brăila a respins acțiunea în evacuare formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect, pe motiv că la 1 noiembrie 1999, pârâta a predat reclamantei spațiul comercial, potrivit procesului verbal încheiat de părți. Prin aceeați sentință a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu motivarea că lucrările de îmbunătățiri au fost executate pentru amenajarea și adaptarea spațiului specificului activității comerciale pe care o desfășura pârâta, potrivit obiectului său de activitate.

Tribunalul Brăila, prin decizia nr.42/6 iulie 2000, a admis apelul pârâtei , a desființat sentința primei instanțe și a reținut pricina spre rejudecare ca insanță de fond. Prin sentința nr.50 din 24 ianuarie 2001 pronunțată în fond după casare, Tribunalul Brăila a respins acțiunea principală formulată de reclamana S.C. T.S. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. M.C. S.R.L., ca rămasă fără obiect, datorită faptului că aceasta a eliberat spațiul și ca nefondată cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor și a pagubelor cauzate de reclamantă ca urmare a deprecierii unor mărfuri alimentare, din cauza întreruperii abuzive a furnizării energiei electrice.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.451/1 iunie 2001 a respins apelul declarat de pârâta S.C. M.C. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe ca nefondat și a obligat apelanta pârâtă să plătească intimatei reclamante suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că îmbunătățirilor efectuate de pârâtă pe cheltuiala sa, fac parte din categoria lucrărilor voluptorii și prezintă un caracter tipic de amenajare a unui spațiu comercial, adaptat acestui specific. Recursul declarat împotriva ultimei hotărâri de pârâta S.C. M.C. S.R.L.

a fost respins ca nefondat prin decizia nr.5733 din 8 octombrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, instanța supremă reținând în fundamentarea soluției, la fel ca instanța de apel, că lucrările au fost executate fără acceptul expres al proprietarului și că acestea erau necesare în raport de specificul activității comerciale desfășurată de pârâtă, de care erau legate pe de o parte obținerea avizelor de funcționare, iar pe de altă parte realizarea de venituri. A mai reținut instanța de recurs că dealtfel, lucrările erau voluptorii, tipice pentru amenajarea și adaptarea spațiului comercial la activitatea comercială, astfel că în acest context reclamanta nu poate fi obligată la plata contravalorii acestora.

Această ultimă decizie a fost atacată de pârâta S.C. M.C. S.R.L., cu contestație în anulare, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. Se susține, în esență, că instanța de recurs a omis să analizeze cu ocazia pronunțării deciziei motivul de recurs referitor la calitatea îmbunătățirilor aduse spațiului în raport cu expertizele efectuate în cauză, soluția bazându-se exclusiv pe depozițiile martorilor care, evident că nu se puteau pronunța asupra calității lucrărilor. În consecință, contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, casarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale, cu obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor care, reactualizate cu rata inflației se cifrează conform expertizei, la suma de 25.074.590 lei.

Contestația în anulare formulată în cauză este fondată. Potrivit art. 318 din C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de recurs . În speță, se constată că instanța de recurs, a analizat motivele privind natura lucrărilor efectuate de pârâtă apreciind că acestea sunt voluptorii, adică tipice pentru amenajarea și adaptarea unui spațiu la specificul activității comerciale, precum și cel referitor la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada acceptului expres al proprietarului cu privire la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire și ca urmare, cu această motivare a fost respins recursul pârâtei, cu consecința menținerii pe fond a sentinței prin care a fost respinsă cererea reconvențională.

Din examinarea criticilor formulate , se constată că instanța de recurs, a omis să cerceteze și motivul de casare privind calitatea îmbunătățirilor aduse spațiului în raport cu expertizele efectuate în cauză, reținând cu privire la acest aspect numai depozițiile martorilor care, evident că nu puteau, nefiind de specialitate, ca prin declarațiile lor să înlocuiască părerea experților. Așa fiind, se constată că în legătură cu motivul examinat mai sus, sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ. și pe cale de consecință urmează a se admite contestația în anulare, a se anula decizia atacată și a se fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 22 aprilie 2004 pentru când vor fi citate părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. M.C. S.R.L. Anulează decizia nr.5733 din 8 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială și fixează termen pentru soluționarea recursului la data de 22 aprilie 2004, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.