ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2004

Asupra

contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr.9902/1999, reclamanta S.C.

T.S. S.R.L. a chemat în judecată pe calea ordonanței președințiale pe pârâta

S.C. M.C. S.R.L., pentru evacuarea acesteia din spațiul comercial, situat în

Brăila, care a făcut obiectul contractului de închiriere nr.42388/1998,

încheiat pe perioada 1 noiembrie 1998 – 1 noiembrie 1999.

Reclamanta

a cumpărat spațiul în discuție cunoscând faptul că de la data cumpărării acesta

era închiriat până la data de 1 noiembrie 1999 pârâtei, care a refuzat

renegocierea chiriei.

La data

de 19 octombrie 1999, reclamanta a solicitat judecarea cauzei pe calea

dreptului comun.

Pârâta,

prin întâmpinare a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea

reclamantei la plata sumei de 6.005.543 lei, reprezentând contravaloarea

îmbunătățirilor efectuate la spațiul în discuție, astfel cum s-a stabilit prin

expertiza efectuată în cauză.

Prin

sentința nr.1678 din 17 martie 2000, Judecătoria Brăila a respins acțiunea în

evacuare formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect, pe motiv că la 1

noiembrie 1999, pârâta a predat reclamantei spațiul comercial, potrivit

procesului verbal încheiat de părți.

Prin

aceeați sentință a fost respinsă  și cererea reconvențională formulată de

pârâtă, cu motivarea că lucrările de îmbunătățiri au fost executate pentru

amenajarea și  adaptarea spațiului specificului activității comerciale pe care

o desfășura pârâta, potrivit obiectului său de activitate.

Tribunalul

Brăila, prin decizia nr.42/6 iulie 2000, a admis apelul pârâtei , a desființat

sentința primei instanțe și a reținut pricina spre rejudecare ca insanță de

fond.

Prin

sentința nr.50 din 24 ianuarie 2001 pronunțată în fond după casare, Tribunalul

Brăila a respins acțiunea principală formulată de reclamana S.C. T.S. S.R.L.

împotriva pârâtei S.C. M.C. S.R.L., ca rămasă fără obiect, datorită faptului că

aceasta a eliberat spațiul și ca nefondată cererea reconvențională prin care

pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor

și a pagubelor cauzate de reclamantă ca urmare a deprecierii unor mărfuri

alimentare, din cauza întreruperii abuzive a furnizării energiei electrice.

Curtea

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia

nr.451/1 iunie 2001 a respins apelul declarat de pârâta S.C. M.C. S.R.L.

împotriva sentinței primei instanțe ca nefondat și a obligat apelanta pârâtă să

plătească intimatei reclamante suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că îmbunătățirilor

efectuate de pârâtă pe cheltuiala sa, fac parte din categoria lucrărilor

voluptorii și prezintă un caracter tipic de amenajare a unui spațiu comercial,

adaptat acestui specific.

Recursul

declarat împotriva ultimei hotărâri de pârâta S.C. M.C. S.R.L. a fost respins

ca nefondat prin decizia nr.5733 din 8 octombrie 2002 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, instanța supremă reținând în

fundamentarea soluției, la fel ca instanța de apel, că lucrările au fost

executate fără acceptul expres al proprietarului și că acestea erau necesare în

raport de specificul activității comerciale desfășurată de pârâtă, de care erau

legate pe de o parte obținerea avizelor de funcționare, iar pe de altă parte realizarea

de venituri.

A mai reținut instanța de recurs

că dealtfel, lucrările erau voluptorii, tipice pentru amenajarea și adaptarea

spațiului comercial la activitatea comercială, astfel că în acest context

reclamanta nu poate fi obligată la plata contravalorii acestora.

Această

ultimă decizie a fost atacată de pârâta S.C. M.C. S.R.L., cu contestație în

anulare, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 318 din     C. proc.

civ.

Se

susține, în esență, că instanța de recurs a omis să analizeze cu ocazia

pronunțării deciziei motivul de recurs referitor la calitatea îmbunătățirilor

aduse spațiului în raport cu expertizele efectuate în cauză, soluția bazându-se

exclusiv pe depozițiile martorilor care, evident că nu se puteau pronunța

asupra calității lucrărilor.

În

consecință, contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, anularea

deciziei atacate, casarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului și

schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale, cu

obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor care,

reactualizate cu rata inflației se cifrează conform expertizei, la suma de

25.074.590 lei.

Contestația

în anulare formulată în cauză este fondată.

Potrivit

art. 318 din C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau

când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a

omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de recurs .

În

speță, se constată că instanța de recurs, a analizat motivele privind natura

lucrărilor efectuate de pârâtă apreciind că acestea sunt voluptorii, adică

tipice pentru amenajarea și adaptarea unui spațiu la specificul activității

comerciale, precum și cel referitor la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada

acceptului expres al proprietarului cu privire la efectuarea lucrărilor de

îmbunătățire și ca urmare, cu această motivare a fost respins recursul pârâtei,

cu consecința menținerii pe fond a sentinței prin care a fost respinsă cererea

reconvențională.

Din

examinarea criticilor formulate , se constată că instanța de recurs, a omis să

cerceteze și motivul de casare privind calitatea îmbunătățirilor aduse

spațiului în raport cu expertizele efectuate în cauză, reținând cu privire la

acest aspect numai depozițiile martorilor care, evident că nu puteau, nefiind

de specialitate, ca prin declarațiile lor să înlocuiască părerea experților.

Așa

fiind, se constată că în legătură cu motivul examinat mai sus, sunt îndeplinite

cerințele art. 318 C. proc. civ. și pe cale de consecință urmează a se admite

contestația în anulare, a se anula decizia atacată și a se fixa termen pentru

rejudecarea recursului la data de 22 aprilie 2004 pentru când vor fi citate

părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. M.C. S.R.L.

Anulează

decizia nr.5733 din 8 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială și fixează termen pentru soluționarea recursului la data de 22

aprilie 2004, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  3 februarie 2004.