ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4504/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1678 din 17

martie 2000, Judecătoria Brăila a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.S.

SRL Brăila, împotriva pârâtei SC M.C. SRL Brăila pentru evacuarea acesteia din

spațiul comercial situat în Brăila Str. Progresului, ca fără obiect, întrucât

la 1 noiembrie 1999 pârâta a predat spațiul comercial.

Totodată a fost respinsă cererea

reconvențională formulată de pârâtă pentru contravaloarea îmbunătățirilor și

daunelor produse prin deprecierea produselor ca urmare a întreruperii

furnizării energiei electrice.

Prin decizia civilă nr. 42 din 6

iulie 2000, Tribunalul Brăila a admis apelul pârâtei, a desființat sentința și

a reținut cauza pentru rejudecare ca instanță de fond.

Prin sentința nr. 50 din 24 ianuarie

2001, Tribunalul Brăila a respins acțiunea principală ca rămasă fără obiect.

Totodată, a respins cererea

reconvențională ca nefondată și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1.053.000 lei.

Împotriva acestei sentințe pârâta a

declarat apel.

Prin decizia nr. 451 din 1 iunie

2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul pârâtei, reținând că lucrările de amenajare a spațiului

comercial sunt voluptorii.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia nr. 5733 din 8 octombrie

2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Recurenta a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că din probele administrate (chitanțe, facturi, declarațiile

martorilor și concluziile raportului de expertiză) rezultă că într-adevăr s-au

efectuat lucrări de îmbunătățire și amenajare a spațiului comercial dar acestea

sunt voluptorii.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 425 din 3 februarie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

contestația în anulare, a anulat decizia nr. 5733 din 8 octombrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția comercială și a fixat termen pentru soluționarea

recursului la data de 22 aprilie 2004, cu citarea părților.

Recursul declarat de pârâtă este

întemeiat.

Într-adevăr, din verificarea actelor

și lucrărilor dosarului inclusiv raportul de expertiză tehnică rezultă că

pentru a putea obține avizele și autorizațiile prevăzute de lege în vederea

desfășurării activității comerciale pârâta a efectuat pe cheltuiala sa lucrări

de îmbunătățiri și amenajări la spațiul comercial închiriat, acesta neputând fi

folosit în starea în care se afla.

Din concluziile raportului de

expertiză rezultă că s-au efectuat lucrări evaluate la suma de 6.005.543 lei

constând în racordarea spațiului comercial la conducta de apă, turnarea

pardoselii de beton, înlocuirea ușii și ferestrei existente cu altele din metal

și închiderea ușii care comunica cu restul imobilului.

Din suplimentul la raportul de

expertiză tehnică întocmit la data de 19 aprilie 2001 (dosar nr. 533/2001,

Curtea de Apel Galați) rezultă că proprietarul nu a predat spațiul închiriat în

stare normală de folosință pentru destinația de spațiu comercial și din această

cauză pârâta a fost nevoită să execute lucrări de construcții și instalații

pentru funcționarea societății.

De asemenea, rezultă că aceste

lucrări au fost executate cu acordul proprietarului care locuia în aceeași

curte cu imobilul închiriat de pârâtă.

Fiind vorba de amenajări necesare

pentru folosirea spațiului în scopul pentru care s-a închiriat instanțele au

calificat în mod greșit aceste lucrări ca fiind voluptorii.

În consecință, pârâta este

îndreptățită să pretindă contravaloarea acestor lucrări, la valoarea

actualizată prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică la 8 noiembrie

2000, respectiv 7.918.058 lei.

În ceea ce privește pretenția

pârâtei privind daunele pretinse pentru marfa perisabilă degradată și pentru

nefuncționarea societății a fost în mod corect respinsă întrucât nu a fost

dovedită.

Pentru aceste considerente, urmează

să se admită recursul pârâtei, să se modifice decizia, să se admită apelul

pârâtei, să se schimbe în parte sentința și să se admită în parte cererea

reconvențională obligând reclamanta-pârâtă SC T.S. SRL Brăila la plata sumei de

7.918.058 lei cu titlu de despăgubiri.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. SC

T.S. SRL Brăila, urmează să fie obligată la plata sumei de 3.619.000 lei

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul -

reconvențional SC M.C. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 451 din 1 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți și

schimbă în parte sentința nr. 50 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Brăila și

admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă. Obligă reclamantul

să plătească suma de 7.918.058 lei vechi cu titlu de despăgubiri plus 3.619.000

lei vechi cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2005.