ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8 din 2 februarie 2001, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA București și a dispus evacuarea pârâtei SC A.L. SA Bistrița din imobilul situat în Bistrița, în suprafață de 108,51 mp. A fost obligată pârâta și la plata sumei de 2604,240 dolari S.U.A., în echivalent, 68.634.745 lei, cu cheltuieli de judecată aferente. S-a reținut că reclamanta a închiriat, la data de 9 octombrie 1996, spațiul din litigiu pârâtei, termenul închirierii expirând la 31 decembrie 1999, dar pârâta a refuzat să elibereze spațiul, deși reclamanta, în mod repetat i-a solicitat acest lucru.

Pentru deținerea spațiului după data expirării contractului, pârâta a fost obligată și la plata despăgubirilor în echivalentul chiriei ce ar fi fost datorată. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 706 din 18 iunie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât: - soluționarea cauzei era de competența Judecătoriei Bistrița, întrucât natura acesteia este civilă și nu comercială, obiectul pricinii fiind încheierea unui spațiu locativ; - chiria la care a fost obligată nu-și are temei, întrucât în zona respectivă se practică prețul de 1 dolari S.U.A.

pe metrul pătrat, astfel că nu datorează decât 800 de dolari S.U.A. Recursul este nefondat. Natura litigiului, în cauză, este comercială, astfel că întemeiat cauza a fost soluționată de tribunal în primă instanță, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Închirierea unui spațiu comercial, în temeiul unui contract de închiriere intervenit între două societăți comerciale, se caracterizează ca un raport de drept comercial, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte privind natura civilă a litigiului. Sunt fără temei criticile recurentei privind valoarea debitului, precum și susținerile potrivit cărora chiria practicată ar fi de 1 dolar S.U.A. pe metrul pătrat, nefiind dovedită în fond și apel.

Se reține că recursul întemeiat pe aceste susțineri, privind fondul cauzei, nu se încadrează în motivele limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.L. SA Bistrița împotriva deciziei nr. 706 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2003.