ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1006/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 2791 din 29 aprilie

1998, reclamanta CM U. Suceava a chemat-o în judecată pe pârâta SCCA C.

Suceava, pentru a dispune evacuarea acesteia din spațiul situat în municipiul

Suceava, în suprafață de 45 mp și pentru a fi obligată să-i plătească suma de

13.047.300 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe care ar fi încasat-o,

plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta refuză să elibereze spațiul menționat, deși nu

are niciun drept locativ, spațiu care se află în proprietatea sa, conform protocolului

din 4 mai 1993, dreptul de proprietate fiind înscris în CF Suceava.

În dovedirea acțiunii

reclamanta a depus înscrisuri la dosar și a solicitat efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate.

Pârâta, prin întâmpinarea

depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că

nu deține niciun spațiu al reclamantei, că suprafața de 33.605 mp se află în

proprietatea sa, conform actului de partaj din 4 mai 1995, înscriindu-și

dreptul de proprietate în Cartea Funciară.

Prin sentința nr. 426 din 11

mai 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâtei din spațiile comerciale situate

la subsolul imobilului, în suprafață de 33,59 mp, identificate conform anexei și

colorate în verde în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.S. și

care face parte integrantă din prezenta sentință.

Totodată a obligat-o pe

pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 13.731.385 lei cu titlu de daune,

reprezentând chiria pe perioada 1995 - martie 1999, precum și suma de 1.717.338

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că spațiul în litigiu se află

în proprietatea reclamantei, conform actelor aflate la dosar și a raportului de

expertiză efectuat în cauză, iar pârâta deține acest spațiu fără niciun drept,

motiv pentru care cererea privind evacuarea pârâtei este pe deplin justificată.

Totodată, în temeiul art. 998

C. civ., instanța de fond a reținut ca fiind întemeiat și capătul de cerere

privind daunele pretinse de reclamantă, suma pretinsă fiind echivalenta chiriei

pe care ar fi încasat-o dacă ar fi închiriat spațiul comercial din litigiu.

Împotriva acestei sentințe,

pârâta a declarat apel, invocând faptul că nelegal a fost admisă acțiunea,

instanța de fond ignorând apărările sale, întrucât ea este proprietara

suprafeței de 33,61 mp, pe care o deține încă din anul 1991 și că în actul de

partaj există mai multe greșeli, inclusiv numerotarea încăperilor.

Ca urmare, a arătat

apelanta, nelegal a fost obligată și la plata daunelor, întrucât reclamanta nu

a dovedit suma pretinsă și nici nu a încheiat cu ea vreun contract.

Prin decizia nr. 104 din 8

martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul, a schimbat sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii ca nefondate, reținând eronată numerotare a încăperilor în

protocolul și actul de partaj încheiat, respectiv neconfruntarea planului

întocmit la data încheierii protocolului și a actului de partaj așa încât

pârâta nu ocupă alt spațiu decât cel pe care-l avea în folosință în momentul

actului de partaj.

Recursul declarat împotriva

acestei decizii de către reclamantă a fost admis de către Curtea Supremă de

Justiție prin Decizia nr. 6954 din 20 noiembrie 2002, decizie atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat

la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 1241 din 4 martie 2003.

Conform indicației Curții

Supreme de Justiție menționată în decizia pronunțată în recurs, instanța a

dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate.

Rejudecând apelul declarat

de pârâtă, prin decizia nr. 12 din 17 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, l-a respins, ca nefondat, obligând-o

pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 33.009.236 lei cheltuieli de

judecată în apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin procesul – verbal din 4

mai 1993 încheiat în urma divizării fostului U.J.C.M. Suceava, reclamanta a

devenit proprietara suprafeței de 101 mp, situată la subsolul imobilului aflat

în Suceava, suprafață notată de la 1 la 5 în planul de situație anexă la

procesul - verbal.

Ulterior, în baza procesului

- verbal menționat, părțile au încheiat actele de partaj autentificate din 23

iunie 1995 și 6 mai 1996, revenindu-i reclamantei spațiile numerotate de la 1

la 5 în planul de situație, iar pârâtei spațiul notat cu nr. 7, fiecare dintre

părți înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

Din actele aflate la dosar,

inclusiv din cele două rapoarte de expertiză efectuate atât la instanța de

fond, cât și în apel, rezultă fără echivoc, faptul că pârâta deși este

proprietara spațiului numerotat cu 7, ocupă fără drept spațiile din litigiu,

numerotate cu 1 și 2 în suprafață e 33,61 mp identificate cu culoarea albastră

în schița anexă la raportul de expertiză.

Susținerile apelantei,

privind eronata numerotare a încăperilor și că deține spațiile din litigiu încă

din 1970, nu pot fi luate în considerare, având în vedere faptul că a semnat fără

obiecțiuni, actul de partaj din 23 iunie 1995, prin care i s-a atribuit

încăperea nr. 7, iar afirmația că această încăpere ar fi fost atribuită

numitului B.N., nu este reală fiind infirmată chiar de acesta, prin declarația

autentificată din 23 iunie 2003 din care rezultă că a primit în folosință

încăperea menționată, chiar de la directorul pârâtei SCCA C. Suceava, B.I., și

de la președinta SCCA C. Suceava, D.D.

Așadar, pârâta deși era

îndrituită să dețină, conform cotelor menționate, încăpere numerotată cu 7,

deține fără drept încăperile numerotate cu 1 și 2 aflată în proprietatea

reclamantei.

Nici motivul de apel vizând

eronata obligare la plata daunelor, nu poate fi reținut, fiind evidentă

prejudicierea reclamantei prin deținerea abuzivă a celor două spații

proprietatea acesteia, iar cuantumul sumei a fost dovedit reprezentând chirie

pe care reclamanta ar fi încasat-o dacă ar fi avut folosința spațiilor în

litigiu, nu numai nuda lor proprietate.

Luând în considerare cele

învederate mai sus, cum instanța de fond în mod corect a făcut aplicațiunea art.

480 și art. 998 C. civ., instanța de apel a respins motivele de apel, dovedindu-se

a fi neîntemeiate.

Împotriva deciziei Curții de

Apel, au declarat recurs ambele părți.

Recurenta - reclamantă CM U.

Suceava critică decizia pronunțată de instanța de apel, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susține că instanța nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi administrate și asupra tuturor cheltuielilor de

judecată pe care le-a solicitat. Solicită, drept urmare, admiterea recursului

său, în sensul acordării sumei de 19.580.940 lei reprezentând cheltuieli de

judecată ce nu au fost acordate de către Curtea de Apel Suceava și a sumei de

45.403.923 lei ce rezultă ca diferență până la suma de 58.451.223 lei, reprezentând

actualizarea chiriei în cuantum de 13.047.300 lei.

Recurenta - pârâtă SCCA C. SA

Suceava susține că decizia Curții de Apel este nelegală, în sensul

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, C. proc. civ., fiind incidente și

dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și solicită admiterea recursului,

schimbarea în totalitate a deciziei, în principal, casând hotărârile și

trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului, iar în subsidiar, respingerea

acțiunii reclamantei. Formulează și o cerere specială, motivată de existența pe

rolul Tribunalului Suceava a unui dosar, având ca obiect „constatarea nulității

absolute parțiale a contractului de partaj”, care consideră că reprezintă o

chestiune prejudicială pentru rezolvarea prezentei cauze în temeiul dispozițiilor

art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și solicită suspendarea judecării dosarului de

față.

Asupra recursurilor

formulate de părți, Înalta Curte constată următoarele:

Urmare cererii recurentei - pârâte,

întemeiate pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum s-a arătat

mai sus, la 28 aprilie 2004, instanța de recurs a suspendat judecarea

recursurilor reclamantei și pârâtei, împotriva deciziei recurate, până la

soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei ce poartă asupra dreptului de

proprietate pentru spațiile în litigiu, măsură ce a fost menținută la mai multe

termene de judecată, până când din concluziile scrise ale recurentei - reclamante

depuse la dosar la 1 iunie 2007 și verificările efectuate în evidența

informatizată a instanțelor a rezultat că dosarul nr. 3030/1/2005 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost soluționat prin decizia nr. 467 din 1

februarie 2007, iar la termenul din 10 octombrie 2007, reprezentantul

recurentei - pârâte a menționat că hotărârea (426 din 11 mai 2000 a

Tribunalului Suceava) a fost executată atât sub aspectul evacuării, cât și al

daunelor și față de soluționarea dosarului nr. 3030/1/2005 nu mai subzistă

motivul de suspendare a judecății și a depus la dosar o declarație de retragere

a recursului, motivată de retragerea acțiunii în dosar nr. 3030/1/2005 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție „rezolvând dosarul pe cale amiabilă”.

Deși s-a mai acordat un

termen în cauză pentru ca recurenta - reclamantă să confirme rezolvarea

litigiului pe cale amiabilă, prin retragerea și a propriului recurs, acest fapt

nu s-a mai produs, rezultând că recurenta - reclamantă își menține pretențiile

formulate în propriul recurs.

Astfel fiind, în ce privește

recursul pârâtei, urmează a se lua act de retragerea recursului, conform

declarației de retragere depusă la data de 10 octombrie 2007.

Referitor la recursul

reclamantei, urmează a se reține că motivele invocate în cererea de recurs

formulată la 1 septembrie 2003, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.

proc. civ. privesc netemeinicia hotărârii criticate în baza unui text legal

abrogat la acea dată (pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111

din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr.

219/2005, în prezent fiind din nou abrogat), astfel încât nu pot fi primite și,

oricum, nu erau de natura celor care să justifice desființarea deciziei Curții de

Apel, deja pusă în executare.

Reținându-se, drept urmare,

că nu există niciun motiv întemeiat care să conducă la desființarea deciziei Curții

de Apel aceasta va fi menținută și se va respinge recursul reclamantei CM U. Suceava,

ca nefondat.

Se va lua act de renunțarea

recurentei - pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat

împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta CM U. Suceava împotriva deciziei nr. 12 din 17

iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Ia act de renunțarea recurentei

- pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.