ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1006/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 2791 din 29 aprilie 1998, reclamanta CM U. Suceava a chemat-o în judecată pe pârâta SCCA C. Suceava, pentru a dispune evacuarea acesteia din spațiul situat în municipiul Suceava, în suprafață de 45 mp și pentru a fi obligată să-i plătească suma de 13.047.300 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe care ar fi încasat-o, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta refuză să elibereze spațiul menționat, deși nu are niciun drept locativ, spațiu care se află în proprietatea sa, conform protocolului din 4 mai 1993, dreptul de proprietate fiind înscris în CF Suceava.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri la dosar și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că nu deține niciun spațiu al reclamantei, că suprafața de 33.605 mp se află în proprietatea sa, conform actului de partaj din 4 mai 1995, înscriindu-și dreptul de proprietate în Cartea Funciară. Prin sentința nr. 426 din 11 mai 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâtei din spațiile comerciale situate la subsolul imobilului, în suprafață de 33,59 mp, identificate conform anexei și colorate în verde în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.S.

și care face parte integrantă din prezenta sentință. Totodată a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 13.731.385 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe perioada 1995 - martie 1999, precum și suma de 1.717.338 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că spațiul în litigiu se află în proprietatea reclamantei, conform actelor aflate la dosar și a raportului de expertiză efectuat în cauză, iar pârâta deține acest spațiu fără niciun drept, motiv pentru care cererea privind evacuarea pârâtei este pe deplin justificată. Totodată, în temeiul art. 998 C. civ., instanța de fond a reținut ca fiind întemeiat și capătul de cerere privind daunele pretinse de reclamantă, suma pretinsă fiind echivalenta chiriei pe care ar fi încasat-o dacă ar fi închiriat spațiul comercial din litigiu.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, invocând faptul că nelegal a fost admisă acțiunea, instanța de fond ignorând apărările sale, întrucât ea este proprietara suprafeței de 33,61 mp, pe care o deține încă din anul 1991 și că în actul de partaj există mai multe greșeli, inclusiv numerotarea încăperilor. Ca urmare, a arătat apelanta, nelegal a fost obligată și la plata daunelor, întrucât reclamanta nu a dovedit suma pretinsă și nici nu a încheiat cu ea vreun contract. Prin decizia nr. 104 din 8 martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, reținând eronată numerotare a încăperilor în protocolul și actul de partaj încheiat, respectiv neconfruntarea planului întocmit la data încheierii protocolului și a actului de partaj așa încât pârâta nu ocupă alt spațiu decât cel pe care-l avea în folosință în momentul actului de partaj.

Recursul declarat împotriva acestei decizii de către reclamantă a fost admis de către Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 6954 din 20 noiembrie 2002, decizie atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1241 din 4 martie 2003. Conform indicației Curții Supreme de Justiție menționată în decizia pronunțată în recurs, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate. Rejudecând apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr. 12 din 17 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, l-a respins, ca nefondat, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 33.009.236 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Prin procesul – verbal din 4 mai 1993 încheiat în urma divizării fostului U.J.C.M. Suceava, reclamanta a devenit proprietara suprafeței de 101 mp, situată la subsolul imobilului aflat în Suceava, suprafață notată de la 1 la 5 în planul de situație anexă la procesul - verbal. Ulterior, în baza procesului - verbal menționat, părțile au încheiat actele de partaj autentificate din 23 iunie 1995 și 6 mai 1996, revenindu-i reclamantei spațiile numerotate de la 1 la 5 în planul de situație, iar pârâtei spațiul notat cu nr. 7, fiecare dintre părți înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

Din actele aflate la dosar, inclusiv din cele două rapoarte de expertiză efectuate atât la instanța de fond, cât și în apel, rezultă fără echivoc, faptul că pârâta deși este proprietara spațiului numerotat cu 7, ocupă fără drept spațiile din litigiu, numerotate cu 1 și 2 în suprafață e 33,61 mp identificate cu culoarea albastră în schița anexă la raportul de expertiză. Susținerile apelantei, privind eronata numerotare a încăperilor și că deține spațiile din litigiu încă din 1970, nu pot fi luate în considerare, având în vedere faptul că a semnat fără obiecțiuni, actul de partaj din 23 iunie 1995, prin care i s-a atribuit încăperea nr. 7, iar afirmația că această încăpere ar fi fost atribuită numitului B.N., nu este reală fiind infirmată chiar de acesta, prin declarația autentificată din 23 iunie 2003 din care rezultă că a primit în folosință încăperea menționată, chiar de la directorul pârâtei SCCA C. Suceava, B.I., și de la președinta SCCA C. Suceava, D.D.

Așadar, pârâta deși era îndrituită să dețină, conform cotelor menționate, încăpere numerotată cu 7, deține fără drept încăperile numerotate cu 1 și 2 aflată în proprietatea reclamantei. Nici motivul de apel vizând eronata obligare la plata daunelor, nu poate fi reținut, fiind evidentă prejudicierea reclamantei prin deținerea abuzivă a celor două spații proprietatea acesteia, iar cuantumul sumei a fost dovedit reprezentând chirie pe care reclamanta ar fi încasat-o dacă ar fi avut folosința spațiilor în litigiu, nu numai nuda lor proprietate. Luând în considerare cele învederate mai sus, cum instanța de fond în mod corect a făcut aplicațiunea art. 480 și art. 998 C. civ., instanța de apel a respins motivele de apel, dovedindu-se a fi neîntemeiate.

Împotriva deciziei Curții de Apel, au declarat recurs ambele părți. Recurenta - reclamantă CM U. Suceava critică decizia pronunțată de instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate și asupra tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat. Solicită, drept urmare, admiterea recursului său, în sensul acordării sumei de 19.580.940 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce nu au fost acordate de către Curtea de Apel Suceava și a sumei de 45.403.923 lei ce rezultă ca diferență până la suma de 58.451.223 lei, reprezentând actualizarea chiriei în cuantum de 13.047.300 lei. Recurenta - pârâtă SCCA C. SA Suceava susține că decizia Curții de Apel este nelegală, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, C. proc.

civ., fiind incidente și dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei, în principal, casând hotărârile și trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei. Formulează și o cerere specială, motivată de existența pe rolul Tribunalului Suceava a unui dosar, având ca obiect „constatarea nulității absolute parțiale a contractului de partaj”, care consideră că reprezintă o chestiune prejudicială pentru rezolvarea prezentei cauze în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și solicită suspendarea judecării dosarului de față. Asupra recursurilor formulate de părți, Înalta Curte constată următoarele: Urmare cererii recurentei - pârâte, întemeiate pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., astfel cum s-a arătat mai sus, la 28 aprilie 2004, instanța de recurs a suspendat judecarea recursurilor reclamantei și pârâtei, împotriva deciziei recurate, până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei ce poartă asupra dreptului de proprietate pentru spațiile în litigiu, măsură ce a fost menținută la mai multe termene de judecată, până când din concluziile scrise ale recurentei - reclamante depuse la dosar la 1 iunie 2007 și verificările efectuate în evidența informatizată a instanțelor a rezultat că dosarul nr. 3030/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat prin decizia nr. 467 din 1 februarie 2007, iar la termenul din 10 octombrie 2007, reprezentantul recurentei - pârâte a menționat că hotărârea (426 din 11 mai 2000 a Tribunalului Suceava) a fost executată atât sub aspectul evacuării, cât și al daunelor și față de soluționarea dosarului nr. 3030/1/2005 nu mai subzistă motivul de suspendare a judecății și a depus la dosar o declarație de retragere a recursului, motivată de retragerea acțiunii în dosar nr. 3030/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție „rezolvând dosarul pe cale amiabilă”.

Deși s-a mai acordat un termen în cauză pentru ca recurenta - reclamantă să confirme rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, prin retragerea și a propriului recurs, acest fapt nu s-a mai produs, rezultând că recurenta - reclamantă își menține pretențiile formulate în propriul recurs. Astfel fiind, în ce privește recursul pârâtei, urmează a se lua act de retragerea recursului, conform declarației de retragere depusă la data de 10 octombrie 2007. Referitor la recursul reclamantei, urmează a se reține că motivele invocate în cererea de recurs formulată la 1 septembrie 2003, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. privesc netemeinicia hotărârii criticate în baza unui text legal abrogat la acea dată (pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din O.U.G.

nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005, în prezent fiind din nou abrogat), astfel încât nu pot fi primite și, oricum, nu erau de natura celor care să justifice desființarea deciziei Curții de Apel, deja pusă în executare. Reținându-se, drept urmare, că nu există niciun motiv întemeiat care să conducă la desființarea deciziei Curții de Apel aceasta va fi menținută și se va respinge recursul reclamantei CM U. Suceava, ca nefondat. Se va lua act de renunțarea recurentei - pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CM U. Suceava împotriva deciziei nr. 12 din 17 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Ia act de renunțarea recurentei - pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.