ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului de
față,
Reclamanta SC J. SA Rădăuți a solicitat
evacuarea pârâtei SC B. SA Suceava din spațiul comercial situat în Rădăuți, în
suprafață de 170 m
2
.
Motivându-și acțiunea, reclamanta
arată că pârâta ocupă spațiul fără contract de închiriere și nu a plătit chiria
aferentă acestui spațiu.
Pârâta a formulat întâmpinare
invocând un drept propriu de a stăpâni spațiul respectiv art. 1 din H.G. nr. 391/1995.
Tribunalul Suceava, prin sentința
civilă nr. 1302 din 1 iulie 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei
reținând că ambele părți au prezentat titluri de proprietate, iar în cadrul
acțiunii în evacuare nu se analizează valabilitatea titlurilor de proprietate.
Cum pârâta are un drept propriu
pentru a ocupa spațiul, aceasta nu poate fi evacuată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta susținând că a fost aplicată greșit legea întrucât, la
data adoptării H.G. nr. 391/1995, imobilul era proprietatea reclamantei și
aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia
nr. 236 din 15 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei
apreciind că în mod corect a respins acțiunea instanța de fond întrucât o
acțiune în evacuare nu poate fi admisă când ambele părți prezintă acte de
proprietate, respectiv juste titluri pentru deținerea spațiului, nefiind
investită instanța cu verificarea valabilității acestor titluri.
Decizia a fost atacată cu recurs de
către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.
proc. civ.
Se susține că reclamanta este
proprietar tabular și a plătit taxele la zi, iar hotărârea de guvern nr. 391/1995
nu îi este opozabilă.
Se mai arată că și protocolul de
divizare demonstrează că reclamanta este proprietara spațiului care era în
capitalul său social.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Instanțele nu au neglijat faptul că
reclamanta este proprietara spațiului și reiterarea temeiurilor și a
legitimității titlului său de proprietate nu justifică admiterea acțiunii
întrucât investirea instanței nu s-a făcut cu o acțiune în revendicare ci cu
una în evacuare. În această acțiune dacă pârâta a cărei evacuare se cere,
invocă un titlu de proprietate ea nu va putea fi evacuată decât după ce o
instanță legal investită va compara titlurile de proprietate, ceea ce nu este
obiectul prezentei acțiuni.
Instanțele au aplicat corect legea
și nu au omis acte depuse la dosar numai că le-au interpretat legal și această
interpretare nu este ceea ce reclamanta considera că poate obține prin acțiunea
în evacuare promovată.
Nu ne aflăm în ipoteza lipsei unui
titlu pentru pârâtă așa încât soluția instanțelor este legală, motiv pentru
care recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC J. SA, împotriva deciziei nr. 236 din 15 decembrie
2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 8 februarie 2006.