ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față constată următoarele:

Prin acțiunea

adresată Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 7009/86/2007, la

data de 23 noiembrie 2007, reclamanta

SC A. SRL Rădăuți a chemat în judecată

pârâtele SC J. SA Rădăuți, SC R.B. SRL Rădăuți

și SC T.A.G. SRL Horodnic de Jos, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtele la evacuarea

din spațiul comercial - magazin alimentar situat în

Rădăuți, str. Calea Bucovinei, județul Suceava, imobil

proprietatea sa.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința 214 din 04

aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă defini

tivă

și

irevocabilă s-a constatat dreptul său de proprietate prin

cumpărare de la SC J. SA Rădăuți, asupra imobilului mai sus

arătat.

Mai arată

că și-a înscris dreptul său de proprietate în C.F. 17859 a Municipiului Rădăuți, situație ce rezultă din extrasul de carte

funciară pe care l-a depus la dosar și din încheierea O.C.P.I. Suceava

și, deși este proprietara imobilului, conform titlurilor de proprietate

depuse la dosar, pârâtele îi ocupă fără drept imobilul.

Pârâtele SC J. SA

Rădăuți și SC R.B. SRL Rădăuți, prin

întâmpinarea formulată au solicitat respingerea, ca nefondată, a

acțiunii și să i se pună în vedere reclamantei să

indice temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății, potrivit

dispozițiilor art. 112 pct. 4 C. proc. civ.

În ce privește

fondul pricinii, au arătat că acțiunea în evacuare este

specifică raporturilor de locațiune, care nu există în

speță între reclamantă și pârâte, că prin cererea

dedusă judecății, reclamanta le-a chemat în judecată pe

pârâte, solicitând să dispună evacuarea lor din spațiul

comercial magazin alimentar, situat în Rădăuți, str. Calea

Bucovinei, jud. Suceava.

Reclamanta a invocat

că este proprietar al imobilului, conform sentinței nr. 214 din 04 aprilie

2005 a Tribunalului Suceava, că s-a intabulat în C.F. 17859

Rădăuți cu dreptul de proprietate astfel dobândit și

că pârâtele ocupă fără drept imobilul.

Ca atare, prin

obiectul său, acțiunea promovată de reclamantă este una în

evacuare, însă din motivarea acesteia, pentru că se arată

că evacuarea cerută se impune prin aceea că reclamanta a

dobândit proprietatea imobilului prin antecontract de vânzare-cumpărare

validat de instanță, iar acest imobil ar fi ocupat fără

drept de societățile pârâte, rezultă că SC A. SRL emite

pretenții specifice acțiunii în revendicare.

Între obiectul

pricinii și motivarea cererii de chemare în judecată există o

vădită contradicție, fiind evident că, în realitate,

după natura dreptului valorificat și scopul urmărit de reclamantă,

s-a promovat o acțiune în revendicare.

Cele două

acțiuni sunt, însă, diferite ca temei juridic, ca regim juridic

și ca elemente de probațiune.

Mai arată

pârâtele că acțiunea în revendicare este o acțiune reală

petitorie, prin care reclamantul cere instanței să i se

recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, prin

urmare, să fie obligat pârâtul la predarea posesiei bunului, fiind

reglementată de art. 480 C. civ.

În schimb,

acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune,

fiind reglementată prin art. 1140 și urm. C. civ. Raporturile

juridice de locațiune au ca efect transmiterea folosinței bunului de

la locator la locatar, acesta din urmă fiind un simplu detentor precar, în

sarcina căruia se naște obligația restituirii bunului.

Ori, în

speță, între reclamantă și pârâte nu au existat raporturi

de locațiune, respectiv obligații derivate dintr-un asemenea

contract, ci raporturile deduse judecății sunt raporturi de drept

real, iar scopul acțiunii este predarea posesiei imobilului pretins

deținut fără drept de pârâte.

Cum dreptul real de

proprietate invocat de reclamantă nu poate fi apărat decât pe calea

acțiunii în revendicare, rezultă că nu poate fi primită acțiunea

în evacuare.

Mai arată

pârâtele că, deși prin sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a

Tribunalului Suceava s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului în litigiu de la SC J. S.A.

Rădăuți, modul în care s-a realizat în evidențele de carte

funciară intabularea reclamantei cu dreptul de proprietate

demonstrează vădita nelegalitate a operațiunilor cadastrale

și, implicit, rezultă și că stă sub semnul îndoielii

dreptul de

proprietate

a cărui valorificare

se urmărește pe calea cererii de față.

Prin sentința

civilă nr. 263 din 29 februarie 2008, Tribunalul Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca

nefondată, cererea de evacuare formulată de reclamanta SC A. SRL

Rădăuți, împotriva pârâtelor SC J. S.A. Rădăuți, SC

R.B. SRL Rădăuți și SC T.A.G. SRL Horodnicu de Jos, a admis

cererea reclamantei de obligare a pârâtelor să-i predea în deplină

proprietate și liniștită posesie spațiul comercial, magazin

alimentar, obligând astfel pârâtele să predea reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie spațiul comercial, magazin

alimentar situat în municipiul Rădăuți, str. Calea Bucovinei,

jud. Suceava și a obligat pârâtele să plătească reclamantei

cheltuieli de judecată în sumă de 3.300,3 lei.

Pentru a se

pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Cererea de evacuare a

pârâtelor din spațiul comercial, magazin alimentar situat în mun.

Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava nu a putut fi

admisă, întrucât acțiunea în evacuare este o acțiune posesorie,

specifică raporturilor juridice de obligație derivate din

locațiune, reglementată de art. 1410 și următoarele C. civ.

Motivarea în fapt a

acțiunii privește existența între părți a unor

raporturi de drept real, rezultând din ocuparea fără drept de

către pârâte a imobilului proprietatea reclamantei.

În această

situație, reclamanta își poate apăra dreptul de proprietate în

cadrul unei acțiuni petitorii de revendicare, pe care a și formulat-o

prin completarea la acțiune.

Cât privește

cererea de revendicare a aceluiași imobil, instanța a constatat că

reclamanta posedă un titlu de proprietate asupra acestuia constând în

sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă

definitivă și irevocabilă. Această hotărâre a fost

dată în contradictoriu cu pârâtele SC J. S.A. Rădăuți

și SC R.G. SRL Rădăuți, așa încât a stabilit cu putere

de lucru judecat care este proprietarul bunului imobil ce formează

obiectul prezentei cereri.

De asemenea, pârâta SC

T.A.G. SRL Horodnic de Jos, nu posedă nici un titlu de proprietate pentru

imobilul revendicat.

Față de

cele arătate, instanța a constatat că reclamanta a făcut

dovada dreptului său de proprietate asupra spațiului comercial,

magazin alimentar situat în mun. Rădăuți, str. Calea Bucovinei,

jud. Suceava.

Nu poate fi

reținută apărarea pârâtelor că reclamanta nu face dovada

dreptului de proprietate asupra bunului imobil revendicat întrucât, în planul

de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționat cu

nr. 9181 din 04 august 2003 care a stat la baza intabulării dreptului de

proprietate al reclamantei există o serie de greșeli, deoarece, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și

publicității imobiliare, înscrierea în C.F. a drepturilor reale este

necesară numai pentru opozabilitate față de terți și

nu are caracter constitutiv de drepturi.

În conformitate cu

dispozițiile art. 480 C. civ., „proprietatea este dreptul ce are cineva de

a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut,

însă în limitele determinate de lege.”

Cum pârâtele

posedă fără nici un drept bunul în litigiu, instanța a

admis acțiunea și le-a obligat să lase reclamantei în

deplină proprietate și posesie spațiul comercial, magazin

alimentar situat în mun. Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud.

Suceava.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei

cheltuieli de judecată în sumă de 3.300,3 lei.

Împotriva sentinței

au declarat apel pârâtele SC J. S.A. Rădăuți și SC R.B. SRL

Rădăuți și, reiterând în esență motivele din

întâmpinarea depusă la instanța de fond, au susținut că

reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului,

astfel încât acțiunea în revendicare trebuia respinsă.

Prin decizia

civilă nr. 26 din 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca nefondat,

apelul formulat de apelantele pârâte SC J. S.A. Rădăuți, SC R.B.

SRL Rădăuți împotriva

sentinței civile nr. 263 din 29

februarie 2008, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se

pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

În principal,

apelanta pârâtă a criticat soluția primei instanțe prin prisma

greșitei verificări a operațiunilor de înscriere în C.F. a

dreptului de proprietate al reclamantei constatat prin sentința nr. 214

din 04 aprilie 2005, făcând trimitere la concluziile raportului de

expertiză extrajudiciară întocmit de expertul tehnic T.M. În

continuare, a arătat apelanta pârâtă că a contestat

operațiunea de divizare a p.v. nr. 866/15 și a p.v. nr. 866/7/XXXIX

motivat de faptul că acestea s-au format în lipsa unui act autentic de

dezmembrare, iar în aceste circumstanțe, datorită

nelegalității operațiunilor legate de intabulare, reclamanta nu

a probat dreptul său de proprietate.

Raportat la aceste

critici, instanța de apel a reținut că reclamanta își

justifică dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat prin

sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 pronunțată de

Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că SC A. SRL

Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de

la SC J. SA Rădăuți asupra parcelei virane nr. 866/23 în

suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană nr. 866/24

reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v. 866/7/XL

în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p. și spațiul comercial amplasat pe p,v. nr. 866/23 și parcela virană nr.

866/7/XL în suprafață utilă de 111, 37 m.p. din C.F. nr. 12785 a Com. cad. Rădăuți.

Prin încheierea nr. 2178

din 02 martie 2007 a O.C.P.I. Suceava, B.C.P.I. Rădăuți s-a

dispus intabularea dreptului de proprietate asupra p.v. nr. 866/23 cu

spațiu comercial în suprafață de 49,5 m.p. din C.F. 127859 Rădăuți și asupra p.v. nr. 866/24 cu spațiu

comercial în suprafață de 79,8 m.p., p.v. 866/7/XL cu spațiu comercial din C.F. 12785 Rădăuți în favoarea SC A. SRL

Rădăuți.

Așa cum

rezultă din extrasele de C.F. depuse de reclamantă la dosar imobilul

revendicat se identifică cu p.v. nr. 866/23 din C.F. nr. 17859

Rădăuți, provenită din divizarea p.v. nr. 866/15 din C.F. nr.

12785 Rădăuți. Mai departe, prin sentința civilă nr. 1488

din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Rădăuți s-a radiat

dreptul de ipotecă înscris în favoarea Statului Român asupra p.v. nr. 866/23

pentru datorii ale SC J. SA.

Motivele ridicate în

cererea de apel și care privesc greșita înscriere a dreptului de

proprietate al reclamantei în C.F. nu pot face obiectul analizei pentru aceasta

existând calea specială prevăzută de Legea nr. 7/1996. Dealtfel,

pârâta apelantă a uzat de această cale, iar Judecătoria

Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3297 din 22

octombrie 2009 s-a respins plângerea formulată de SC J. S.A.

Rădăuți împotriva încheierii nr. 2178 din 02 martie 2007

dată de B.C.P.I. Rădăuți.

A mai reținut

instanța de apel faptul că pârâta apelantă a negat în mod

constant dreptul de proprietate al reclamantei învestind instanțele în

acest sens cu o serie de acțiuni, respinse de instanțele de

judecată (a se vedea sentința nr. 3018 din 20 septembrie 2010 a

Tribunalului Suceava, sentința nr. 1433 din 13 august 2008

pronunțată de Tribunalul Suceava ).

În concluzie, instanța

de apel a apreciat că nu pot fi primite criticile aduse de apelantă

privitoare la nedovedirea dreptului de proprietate în condițiile în care

reclamanta și-a probat în mod evident dreptul de proprietate prin

sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 pronunțată de

Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că aceasta a achiziționat

imobilul în litigiu chiar de la pârâta apelantă. Mai mult,

apărările pârâtei referitoare la greșita înscriere a dreptului

de proprietate în C.F. au fost înlăturate anterior de o instanță

de judecată (vezi sentința nr. 3297 din 22 octombrie 2009

pronunțată de Judecătoria Rădăuți), astfel

că nu pot primite nici concluziile raportului de expertiză

extrajudiciară invocat de apelantă întrucât această probă

nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate în

procesul pendinte.

O altă

apărare a apelantei, referitoare la faptul că spațiul comercial

revendicat este situat în municipiul Rădăuți, str. Calea

Bucovinei, iar reclamantei i s-a stabilit dreptul de proprietate prin

sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava asupra

imobilului situat în str. Calea Bucovinei se impune a fi înlăturată

întrucât prin încheierea din 7 august 2008 a Tribunalului Suceava s-a îndreptat

eroarea materială din conținutul sentinței nr. 214 din 04

aprilie 2005 în sensul menționării că spațiul comercial

amplasat pe p.v. nr. 866/23 este situat pe str. Calea Bucovinei din municipiul

Rădăuți.

Împotriva deciziei nr.

26 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs

pârâtele SC J. S.A. și SC R.B. SRL Rădăuți, criticând-o ca

nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurenții au arătat următoarele:

Referitor la temeiul

legal prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentele arată

că hotărârea recurată este insuficient motivată, deoarece

instanța de apel nu a analizat apărarea esențială pe care

recurentele au invocat-o, legată de faptul că nu au posesia

imobilului revendicat, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, ci a

imobilului situat în Rădăuți, Calea Bucovinei. De asemenea, s-au

invocat critici legate de reținerea greșită de către

instanța de apel a faptului că cererea de îndreptare a omisiunii

vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005

a Tribunalului Suceava, în sensul că imobilul magazin alimentar nr. 108

este situat în Rădăuți, Calea Bucovini, a fost admisă prin

încheierea din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, când, în realitate,

această încheiere a fost desființată iar cererea de îndreptare

eroare materială respinsă în mod definitiv și irevocabil,

critici reluate și în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9, astfel cum le vom menționa mai jos.

Tododată,

referitor la dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se apreciază

că soluția instanței de apel este consecința interpretării

eronate a încheierii din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, în realitate

neexistând identitate între imobilul dobândit de reclamanta în proprietate prin

sentința nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava (amplasat pe p.v. 866/23),

situat în Rădăuți, Calea Bucovinei și imobilul aflat în

posesia pârâtelor, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei.

Cu privire la temeiul

prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ., au invocat faptul că motivarea

insuficientă și făcută cu interpretarea eronată a

încheierii din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, lasă incertă

baza legală a dispozitivului

.

Recurentele au

susținut că acțiunea în revendicare reclamă dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului pretins aflat în posesia

nelegitimă a pârâtului, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie

să probeze atât că este proprietar asupra bunului revendicat, cât

și că pârâtul îi ocupă fără drept bunul în litigiu.

În speță,

fără a contesta dreptul reclamantei de proprietate asupra imobilului

situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, amplasat pe p.v. 866/23

și dobândit prin sentința nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava,

recurentele pârâte au arătat că nu au în posesie acest imobil, ci

că dețin imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei, care

nu formează obiect al acțiunii de față și asupra

căruia exercită o posesie justificată în baza unui titlu valabil

și care a nu a fost desființat.

Practic, ceea ce a

înțeles în realitate să revendice reclamanta este imobilul din

Rădăuți, Calea Bucovinei, asupra căruia nu a dovedit

dreptul de proprietate, pentru că prin sentința nr. 263 din 29

februarie 2008 a Tribunalului Suceava, SC J. S.A. și SC R.B. SRL au fost

obligate să lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie spațiul comercial constând în magazin

alimentar, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei.

Recurentele au

arătat că acest lucru rezultă din următoarele

împrejurări:

Reclamanta a

solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 263/2008

a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 7086/86/2007, în

sensul de a se insera în dispozitivul hotărârii mențiunea că

magazinul alimentar nr. 108 este situat pe str. Calea Bucovinei. Prin

încheierea din 23 iunie 2008 a Tribunalului Suceava s-a respins cererea, iar

încheierea este irevocabilă.

De asemenea,

reclamanta a solicitat îndreptarea omisiunii vădite strecurate în

dispozitivul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava,

în sensul că imobilul magazin alimentar este situat în

Rădăuți, Calea Bucovini. Prin încheierea din 07 august 2008,

pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2447/COM/CA/2004 s-a

admis inițial cererea SC A. SRL Rădăuți, însă Curtea

de Apel Suceava a desființat această încheiere în dosarul nr. 425/39/2008

și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, care prin

încheierea din 02 februarie 2009 a respins acțiunea reclamantei,

această încheiere fiind menținută prin decizia nr. 48 din 06

aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava și prin decizia nr. 1712 din 13

mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În atare

condiții, încheierea din 02 februarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2447/COM/CA/2004 a rămas

irevocabilă.

Totodată,

reclamanta a învestit executorul judecătoresc cu executarea silită

directă imobiliară împotriva recurentelor cu privire la imobilul din

Rădăuți, Calea Bucovinei, iar decizia nr. 379 din 06 august 2009

a Tribunalului Suceava, irevocabilă, s-a admis contestația la

executare formulată de recurente, cu motivarea că titlul executoriu

are ca obiect imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei.

Concluzionând,

recurentele au arătat că reclamanta este proprietar al imobilului

situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, că acest imobil nu este

în posesia lor și că reclamanta nu este proprietar al imobilului din

Rădăuți, Calea Bucovinei, acesta din urmă fiind proprietatea

recurentelor care exercită asupra lui o posesie justificată în baza

unui titlu valabil și care nu a fost desființat.

Analizând criticile

deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al

acestora, potrivit următoarelor considerente:

a) Primul motiv de

recurs cuprinde critici legate de insuficienta motivare a hotărârii,

deoarece nu s-ar fi răspuns la apărări decisive invocate de

recurente în susținerea pretențiilor deduse judecății pe

calea apelului.

Contrar

susținerilor recurentelor, instanța de apel și-a motivat

soluția, iar argumentele folosite au avut în vedere apărările

apelantelor, astfel încât criticile folosite în acest sens nu sunt fondate, cu

consecința inaplicabilității cazului de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, instanța

de apel a răspuns apărărilor formulate de apelante cu referire

la nedovedirea dreptului de proprietate a reclamantei, arătând că

reclamanta își justifică dreptul de proprietate asupra imobilului

revendicat prin sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005

pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că SC A.

SRL Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate prin

cumpărare de la SC J. SA Rădăuți asupra parcelei virane nr.

866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană nr. 866/24 reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v. 866/7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p. și spațiul comercial amplasat pe p,v. nr. 866/23 și parcela virană nr.

866/7/XL în suprafață utilă de 111, 37 m.p. din C.F. nr. 12785 a Com. cad. Rădăuți. Pe de altă parte, a reținut

că criticile apelantelor care privesc greșita înscriere a dreptului

de proprietate al reclamantei în C.F. nu pot face obiectul analizei pentru

aceasta existând calea specială prevăzută de Legea nr. 7/1996,

iar apelantele au uzat de această cale, sens în care Judecătoria

Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3297 din 22

octombrie 2009 a respins plângerea formulată de SC J. S.A.

Rădăuți împotriva încheierii nr. 2178 din 02 martie 2007 dată

de B.C.P.I. Rădăuți.

În ce privește

criticile referitoare la faptul că recurentele nu au posesia imobilului

revendicat, Înalta Curte constată că aceste motive au fost invocate

pentru prima oară în fața instanței de apel, prin notele de

ședință depuse la termenul din 11 noiembrie 2011, ulterior

depunerii motivelor de apel și a primei zi de înfățișare în

apel, fiind astfel o apărare nouă, ce nu poate fi invocată

direct în recurs, în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu

referire la art. 316 C. proc. civ.

Prin urmare, nu se

poate susține că decizia recurată nu este motivată,

întrucât neînsușirea de către instanță a

apărărilor unei părți, cum este cazul în speță,

nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât

motivele noi de apărare a apelantelor pârâte nu au fost invocate la prima

instanță, acestea limitându-se la a contesta dreptul de proprietate

al intimatei reclamante, și nici prin motivele de apel.

b) Susținând

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentele ignoră

conținutul acestui motiv de recurs, care vizează situația unui

act juridic de drept material, ca manifestare de voință a

părților, aptă să producă efecte juridice și ale

cărui clauze clare, neîndoielnice, ar fi fost denaturate de

instanță în interpretarea dată.

În realitate, în

cadrul acestui motiv de recurs, recurentele deduc judecății aspecte

legate de situația probatorie a cauzei și de elementele de fapt

stabilite, pe baza acestora, de instanțele fondului.

Asemenea aspecte care

vizează starea de fapt a pricinii nu fac, însă, obiect de

cenzură în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea

legalității soluției, în condițiile strict reglementate

prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel, recurentele

consideră că actul juridic interpretat greșit de

instanță ar fi încheierea din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava

prin care s-a îndreptat eroarea materială din conținutul

sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 în sensul menționării

că spațiul comercial amplasat pe p.v. nr. 866/23 este situat pe str.

Calea Bucovinei din municipiul Rădăuți.

Într-adevăr, se

reține greșit de instanța de apel admiterea cererii de

îndreptare eroare materială, întrucât în urma controlului judiciar

efectuat ca urmare a exercitării căilor de atac, încheierea din 07

august 2009 a Tribunalului Suceava a fost desființată, iar prin

încheierea din 02 februarie 2009 a aceleiași instanțe,

rămasă definitivă prin decizia nr. 48 din 6 aprilie 2009 a

Curții de Apel Suceava și irevocabilă prin decizia nr. 1712 din

13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

respins cererea reclamantei SC A. SRL Rădăuți de îndreptare a

omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 214 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Suceava.

Cu toate acestea,

Înalta Curte nu va proceda la modificarea

deciziei

recurate, ci va dispune înlăturarea considerentelor hotărârii

instanței de apel sub acest aspect, reținând, însă, că

cererea de îndreptare eroare materială a fost respinsă motivat de

faptul că, din cererea reconvențională formulată de SC A. SRL

Rădăuți care a format obiectul dosarului nr. 2447/COM/CA/2004

și în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 214 din 04

aprilie 2005, rezultă că SC A. SRL Rădăuți a solicitat

să pronunțe o hotărâre care să țină loc de

contract de vânzare-cumpărare pentru parcela virană 866/23 în

suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană 866/24

însemnând 36,67 m.p. și terenul aferent parcelei virane 866/7/XXL în

suprafață utilă de 111,37 m.p. din C.F. 12785

Rădăuți, imobilul fiind identificat numai prin evidențele

cadastrale, astfel că mențiunile din dispozitiv sunt în deplină

concordanță cu motivarea hotărârii și limitele învestirii

instanței.

Practic,

respingerea cererii de îndreptare eroare materială nu are nicio înrâurire

asupra prezentei cauze, deoarece, prin acțiunea introductivă și completată,

reclamanta A. SRL Rădăuți a solicitat evacuarea și

revendicarea spațiului comercial, magazin alimentar situat în

Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava, arătând

însă că dreptul său de proprietate a fost înscris în C.F. 17859

a Municipiului Rădăuți și a încheierii nr. 2178 din 02

martie 2007 a O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Rădăuți, identificând

astfel cu certitudine imobilul revendicat prin evidențele sale cadastrale

înscrise în C.F. 17859 și ulterior în C.F. 12785.

De

altfel, așa cum în mod legal a reținut instanța de apel,

recurenta pârâtă SC J. S.A. a uzat de procedura specială

prevăzută de Legea nr. 7/1996 și a formulat plângere împotriva

încheierii de carte funciară nr. 2178 din 02 martie 2007, iar prin sentința

nr. 3297 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Rădăuți,

rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a

respins plângerea petentei SC J. S.A., reținându-se că

suprafețele

imobilelor cu care intimata reclamantă SC A. SRL și-a înscris dreptul

de proprietate în cartea funciară sunt identice cu cele din contractul de

vânzare-cumpărare încheiat între părți, ulterior fiind

pronunțată sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 a

Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă

și că imobilele identificate prin planul de amplasament și

delimitare a corpului de proprietate, avizat de O.C.G.C. Suceava, în baza

căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară sunt identice cu

cele menționate mai jos.

Astfel,

prin

sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă

definitivă prin decizia nr. 9 din 01 februarie 2006 a Curții de Apel

Suceava, și irevocabilă prin decizia 370 din 25 februarie 1007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

s-a constatat că intimata reclamantă SC A. SRL a dobândit dreptul de

proprietate prin cumpărare de la recurenta pârâtă SC J. S.A.

Rădăuți, parcelele virane 866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din p.v.866/24 reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v.866/7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p și spațiul comercial amplasat pe p.v.866/23 și p.v.866/7/XL în

suprafață utilă de 111,37 m.p. din C.F. 12785 a comunei cadastrale Rădăuți.

De asemenea, prin

cererea înregistrată sub nr. 2178 din 02 martie 2007, SC A. SRL a

solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar

prin încheierea din 2178/2007 s-a admis cererea cu privire la imobilul din

cartea funciară nr. 12785, 17859 a comunei cadastrale

Rădăuți și să se înscrie:

- divizarea p.v.

866/15 în p.v.866/15, 866/23, 866/24 din C.F. 12785 Rădăuți;

- divizarea p.v.

866/7/XXXIX în p.v.866/7/ XXXIX, 866/7/XL din C.F. 12785 Rădăuți

;

- intabularea

dreptului de proprietate asupra p.v.866/23 cu spațiul comercial în

suprafață de 49,5 m.p. din C.F. 17859 pentru SC A. SRL;

- intabularea

dreptului de proprietate asupra p.v.866/24 cu spațiul comercial în

suprafață de 79,8 m.p., p.v.866/7/XL cu spațiul comercial din C.F.

12785 Rădăuți pentru SC A. SRL cu 46/100 p.i. din p.v.866/24,

1/1 p.i. din spațiul comercial de pe p.v. 866/7/XL, 1/5 p.i. din terenul

identic cu p.v.866/7/XL pentru intervenientă.

Drept urmare, Înalta

Curte constată că imobilul revendicat a fost individualizat exclusiv

prin evidențele cadastrale, iar contrar susținerilor recurentelor

pârâte, există identitate între imobilul identificat prin reperele

cadastrale din sentintța nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava, ce constituie

titlul de proprietate al intimatei reclamante și imobilul a cărui

revendicare o solicită.

Mai mult decât,

motivele invocate de recurentele pârâte în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., nu vizează faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit

termenii sau clauzele contractului încheiat între părți, în baza

căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 214/2005 a

Tribunalului Suceava ce constituie titlul de proprietate al intimatei

reclamante, ci că imobilul revendicat de intimata reclamantă nu este

identic cu cel dobândit.

Or, acest aspect este

o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul prevederilor art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

c) Aplicarea

greșită a legii și respectiv pronunțarea unei hotărâri

cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., semnifică două ipoteze, respectiv situația în care, din

modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a

aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal.

Recurentele pârâte, pentru a justifica invocarea acestei prevederi, susțin,

pe de o parte, că instanța de apel a interpretat eronat încheierea

din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, iar, pe de altă parte, că

nu dețin în posesie imobilul revendicat, însă această motivare

nu se încadreaza în prevederea legală invocată. Textul legal

aplicabil în cauză în ce privește revendicarea este art. 480 C. civ.,

iar instanta de apel a stabilit că intimata reclamantă a făcut

dovada dreptului său de proprietate, iar apărările recurentelor

pârâte referitoare la greșita înscriere a dreptului de proprietate în

cartea funciară au fost înlăturate anterior prin sentința

civilă nr. 3297 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei

Rădăuți, menționată anterior.

În ce privește

criticile în legătură cu faptul că recurentele pârâte nu

dețin imobilul revendicat, acestea au fost avute în vedere anterior,

Înalta Curte, stabilind că aceste critici reprezintă o apărare

nouă, ce nu poate fi invocată direct în recurs, în condițiile art.

294 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 316 C. proc. civ.

De asemenea, motivele

de recurs privind interpretarea eronată a dispozițiilor încheierii

din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava au făcut obiectul analizei la

punctul anterior. Faptul că instanța de apel a făcut reținut

greșit că s-a admis cererea de îndreptare eroare materială prin

încheierea din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava nu este de natură

să conducă la concluzia încălcării sau aplicării

greșite a textului de lege corespunzător situației de fapt din

speță, atâta timp cât

respingerea

cererii de îndreptare eroare materială nu are nicio înrâurire asupra

prezentei cauze, iar imobilul revendicat a fost identificat în mod evident prin

reperele sale cadastrale înscrise în C.F. 17859 și ulterior în C.F. 12785

a Municipiului Rădăuți.

Față de

toate aceste considerente, criticile deduse judecății au fost

găsite nefondate, decizia atacată fiind legală, astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtele SC J. SA Rădăuți și

SC R.B. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 26 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.