ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3563/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, la data de 29 martie 2010, reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți a chemat

în judecată pârâtele SC A.R.X. SRL și SC J. SA, solicitând instanței ca, în

baza probelor care se vor administra, să constatate nulitatea absolută a

convenției încheiate între SC J. SA, în calitate de vânzător și SC A.R.X. SRL,

în calitate de cumpărător, materializată în înscrisul intitulat „contract de

vânzare-cumpărare” din 18 iunie 2003, cu privire la imobilul constând în

parcela virană 866/23, în suprafață de 49,51 mp, cota de 1.60/0 din procesul

verbal 866/24, reprezentând suprafața de 36,67 mp și terenul aferent parcelei

virane 866/7/XL în cotă de 115, reprezentând suprafața de 14,992 mp și spațiul

comercial amplasat pe parcela virană 866/23 și parcela virană 866/7/XL, în

suprafață utilă de 111,37 mp din C.F. 12785 a corn. cad. Rădăuți, pentru cauză

ilicită; să se constate că SC R.B. SRL a dobândit prin cumpărare la data de

19.05.2003 de la SC J. SA dreptul de proprietate asupra spațiului comercial -

magazin alimentar nr. 108, situat în Rădăuți, județul Suceava, identic cu

parcela 866/15, având o suprafață utilă de 141,78 mp și cu parcela 866/7/XXXIX,

având o suprafață utilă de 89,13 mp, înscrise în C.F. 12785 Rădăuți și să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința nr.

3018 din 20 septembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat cu

privire la capătul nr. 2 din cerere (constatare vânzare-cumpărare), a admis

excepția lipsei de interes cu privire la capătul nr. 1 de cerere (nulitate

contract), respingând capătul nr. 2 din cerere, pentru autoritate de lucru

judecat și capătul nr. 1 din cerere, ca lipsit de interes. De asemenea, a

respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, între capătul 2 din prezenta cerere și

cererea de intervenție, soluționată definitiv și irevocabil prin sentința nr.

214 din 4 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2447/COM.CA/2004, există

tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., în sensul că ambele cereri au

același obiect și anume constatarea dreptului de proprietate al SC R.B. SRL

Rădăuți asupra parcelei virane - magazinul alimentar nr. 108 din municipiul

Rădăuți, în contradictoriu cu SC J. SA Rădăuți și SC A.R.X. SRL Rădăuți

(numerele cadastrale diferite provin din renumerotare, după cum arată chiar

reclamanta, fiind vorba în fapt de același imobil); că ambele cereri au aceleași

părți și, în fine, ambele cereri au aceeași cauză, apreciind că reclamanta se

folosește în fundamentarea susținerilor sale de procesul-verbal de conciliere nr.

35 din 19 mai 2003, în virtutea căruia susține că a dobândit prin

vânzare-cumpărare dreptul de proprietate.

Cu privire la excepția

lipsei de interes a capătului 1 din cerere, tribunalul a considerat că din

moment ce capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilului în cauză a fost respins, aceasta nu mai justifică

nici un folos practic în urma anulării convenției de vânzare-cumpărare între

părți.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2

din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că în condițiile în care

pretenția invocată de reclamantă îndreptată împotriva acelorași pârâte a fost

analizată în mod irevocabil de instanțele de judecată, reiterarea acesteia în

prezenta cauză nu are justificare legală.

Împotriva deciziei

nr. 2 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs SC R.B. SRL

invocând motivele de nelegalitate ale articolului 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că: 1. hotărârea recurată este nemotivată pentru

că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel privitor

la excepția autorității de lucru judecat care nu era dată în cauză, iar cât

privește motivele referitoare la excepția lipsei de interes acestea nu au fost

analizate; 2. hotărârea este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în

înțelesul art. 304 pct. 9 raportat la art. 1201 C. civ. și la condițiile de

exercițiu ale acțiunii civile prin prisma interesului justificat de reclamant.

Analizând actele și

lucrările dosarului în funcție de criticile invocate Înalta Curte reține că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci

când hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

În argumentarea

acestui motiv recurenta a susținut că decizia recurată nu este motivată în

sensul că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel

privitor la excepția autorității de lucru judecat, iar în ceea ce privește

motivele referitoare la excepția a lipsei de interes nu au fost analizate.

Susținerile

recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma

motivului de recurs invocat s-a constatat că hotărârea cuprinde motivele de

fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată.

Nu se poate vorbi

despre nemotivarea hotărârii față de faptul că din considerentele deciziei

recurate rezultă că instanța de apel a analizat cauza atât din perspectiva

autorității de lucru judecat cât și din perspectiva interesului ca o condiție

de exercițiu a acțiunii civile.

Așadar, instanța de

apel s-a preocupat de analiza apelului prin prisma excepției autorității

lucrului de judecat reținând că în condițiile în care pretenția invocată de

reclamantă îndreptată împotriva acelorași pârâte a fost analizată prin sentința

comercială nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, reiterarea

acesteia în prezenta cauză nu are justificare legală. Referitor la analiza interesului

ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile instanța de apel nu și-a însușit

critica apelantei reținând în acest sens că prin sentința civilă nr. 200 din 19

ianuarie 2009 Judecătoria Rădăuți a validat convenția de vânzare-cumpărare

încheiată între părți la data de 2 aprilie 2008 în baza procesului-verbal de

conciliere din 19 mai 2003.

Referitor la al

doilea motiv de nelegalitate prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

sensul că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. și la

prevederile legale care reglementează condițiile de exercițiu ale acțiunii

civile, Înalta Cirte reține că nu este fondat. Astfel, în mod corect s-a

reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. din moment ce

pretenția promovată în justiție în mod repetativ de care recurenta-reclamantă

vizează același imobil constând în spațiul comercial – magazin alimentar nr. 108

situat în Rădăuți. Așa cum s-a arătat deja prin sentința comercială nr. 214 din

4 aprilie 2005 rămasă irevocabilă Tribunalul Suceava a respins cererea

reclamantei SC R.B. SRL de constatare a dreptului de proprietate asupra

magazinului alimentar nr. 108 situat în Rădăuți.

În ceea ce privește

critica recurentei care vizează condițiile de exercițiu ale acțiunii civile

Înalta Curte reține că este nefondată deoarece doctrina a arătat că prin

interes – ca condiție de exercițiu a acțiunii civile – se înțelege folosul

practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Or, în condițiile

în care capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al

reclamantei-recurente asupra spațiului comercial – magazin alimentar nr.108

situat în Rădăuți a fost respins reiese că aceasta nu mai justifică folosul

practic urmărit în obținerea anulării convenției de vânzare-cumpărare încheiată

între SC A.R.X. SRL și SC J. SA.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL împotriva deciziei nr. 2 din 21

ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.