ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3563/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2010, reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți a chemat în judecată pârâtele SC A.R.X. SRL și SC J. SA, solicitând instanței ca, în baza probelor care se vor administra, să constatate nulitatea absolută a convenției încheiate între SC J. SA, în calitate de vânzător și SC A.R.X.

SRL, în calitate de cumpărător, materializată în înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din 18 iunie 2003, cu privire la imobilul constând în parcela virană 866/23, în suprafață de 49,51 mp, cota de 1.60/0 din procesul verbal 866/24, reprezentând suprafața de 36,67 mp și terenul aferent parcelei virane 866/7/XL în cotă de 115, reprezentând suprafața de 14,992 mp și spațiul comercial amplasat pe parcela virană 866/23 și parcela virană 866/7/XL, în suprafață utilă de 111,37 mp din C.F. 12785 a corn. cad. Rădăuți, pentru cauză ilicită; să se constate că SC R.B. SRL a dobândit prin cumpărare la data de 19.05.2003 de la SC J. SA dreptul de proprietate asupra spațiului comercial - magazin alimentar nr. 108, situat în Rădăuți, județul Suceava, identic cu parcela 866/15, având o suprafață utilă de 141,78 mp și cu parcela 866/7/XXXIX, având o suprafață utilă de 89,13 mp, înscrise în C.F.

12785 Rădăuți și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 3018 din 20 septembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul nr. 2 din cerere (constatare vânzare-cumpărare), a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul nr. 1 de cerere (nulitate contract), respingând capătul nr. 2 din cerere, pentru autoritate de lucru judecat și capătul nr. 1 din cerere, ca lipsit de interes. De asemenea, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, între capătul 2 din prezenta cerere și cererea de intervenție, soluționată definitiv și irevocabil prin sentința nr. 214 din 4 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2447/COM.CA/2004, există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., în sensul că ambele cereri au același obiect și anume constatarea dreptului de proprietate al SC R.B. SRL Rădăuți asupra parcelei virane - magazinul alimentar nr. 108 din municipiul Rădăuți, în contradictoriu cu SC J. SA Rădăuți și SC A.R.X.

SRL Rădăuți (numerele cadastrale diferite provin din renumerotare, după cum arată chiar reclamanta, fiind vorba în fapt de același imobil); că ambele cereri au aceleași părți și, în fine, ambele cereri au aceeași cauză, apreciind că reclamanta se folosește în fundamentarea susținerilor sale de procesul-verbal de conciliere nr. 35 din 19 mai 2003, în virtutea căruia susține că a dobândit prin vânzare-cumpărare dreptul de proprietate. Cu privire la excepția lipsei de interes a capătului 1 din cerere, tribunalul a considerat că din moment ce capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în cauză a fost respins, aceasta nu mai justifică nici un folos practic în urma anulării convenției de vânzare-cumpărare între părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că în condițiile în care pretenția invocată de reclamantă îndreptată împotriva acelorași pârâte a fost analizată în mod irevocabil de instanțele de judecată, reiterarea acesteia în prezenta cauză nu are justificare legală. Împotriva deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs SC R.B.

SRL invocând motivele de nelegalitate ale articolului 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: 1. hotărârea recurată este nemotivată pentru că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel privitor la excepția autorității de lucru judecat care nu era dată în cauză, iar cât privește motivele referitoare la excepția lipsei de interes acestea nu au fost analizate; 2. hotărârea este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în înțelesul art. 304 pct. 9 raportat la art. 1201 C. civ. și la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile prin prisma interesului justificat de reclamant. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile invocate Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În argumentarea acestui motiv recurenta a susținut că decizia recurată nu este motivată în sensul că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel privitor la excepția autorității de lucru judecat, iar în ceea ce privește motivele referitoare la excepția a lipsei de interes nu au fost analizate. Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma motivului de recurs invocat s-a constatat că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată. Nu se poate vorbi despre nemotivarea hotărârii față de faptul că din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel a analizat cauza atât din perspectiva autorității de lucru judecat cât și din perspectiva interesului ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile.

Așadar, instanța de apel s-a preocupat de analiza apelului prin prisma excepției autorității lucrului de judecat reținând că în condițiile în care pretenția invocată de reclamantă îndreptată împotriva acelorași pârâte a fost analizată prin sentința comercială nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, reiterarea acesteia în prezenta cauză nu are justificare legală. Referitor la analiza interesului ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile instanța de apel nu și-a însușit critica apelantei reținând în acest sens că prin sentința civilă nr. 200 din 19 ianuarie 2009 Judecătoria Rădăuți a validat convenția de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 2 aprilie 2008 în baza procesului-verbal de conciliere din 19 mai 2003. Referitor la al doilea motiv de nelegalitate prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în sensul că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. și la prevederile legale care reglementează condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, Înalta Cirte reține că nu este fondat. Astfel, în mod corect s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. din moment ce pretenția promovată în justiție în mod repetativ de care recurenta-reclamantă vizează același imobil constând în spațiul comercial – magazin alimentar nr. 108 situat în Rădăuți. Așa cum s-a arătat deja prin sentința comercială nr. 214 din 4 aprilie 2005 rămasă irevocabilă Tribunalul Suceava a respins cererea reclamantei SC R.B. SRL de constatare a dreptului de proprietate asupra magazinului alimentar nr. 108 situat în Rădăuți.

În ceea ce privește critica recurentei care vizează condițiile de exercițiu ale acțiunii civile Înalta Curte reține că este nefondată deoarece doctrina a arătat că prin interes – ca condiție de exercițiu a acțiunii civile – se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Or, în condițiile în care capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei-recurente asupra spațiului comercial – magazin alimentar nr.108 situat în Rădăuți a fost respins reiese că aceasta nu mai justifică folosul practic urmărit în obținerea anulării convenției de vânzare-cumpărare încheiată între SC A.R.X. SRL și SC J. SA. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL împotriva deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.