ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Rădăuți,

prin sentința civilă nr. 2859 din 15 noiembrie 2004, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în

cauza privind pe reclamanta SC S.C. SRL cu sediul social în Rădăuți județul

Suceava și pârâta SC J. SA cu sediul social în Rădăuți județul Suceava și a

declinat competența de soluționare a litigiului de natură comercială în

favoarea Tribunalului Suceava, cu motivarea că obiectul acțiunii este obligația

de a face, obiect neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 163 din 17

martie 2005, a respins ca prematur introdusă acțiunea în constatare formulată

de către reclamanta SC S.C. SRL, reținând că în antecontractul de

vânzare-cumpărare încheiat de părți, s-a prevăzut că SC J. SA s-a obligat să

încheie contractul autentificat de vânzare-cumpărare la data de 15 noiembrie

februarie 2004, reclamanta nu prezintă un interes născut și actual, element

definitoriu al acțiunii civile.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

10 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC S. SA

împotriva sentinței nr. 163 din 17 martie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a desființat

sentința atacată a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe a fondului

pricinii. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție

formulată de D.G.F.P. Suceava.

S-a apreciat că

împlinindu-se termenul stipulat de părți în antecontract se impune desființarea

sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru ca prima instanță să

se pronunțe pe fond. Deoarece cererea de intervenție în interesul intimatei a

făcut referiri la sechestrarea bunului în baza dispozițiilor Codului de

procedură fiscală, a fost găsită nefondată.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3118 din 24 octombrie 2006, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.J. Suceava împotriva

deciziei nr. 10 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide

astfel, s-a stabilit că antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4

octombrie 2002 s-a încheiat numai între cele două părți în litigiu, raporturile

juridice dintre societatea pârâtă și D.G.F.P. Suceava fiind străine de actul

expus anterior.

Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 558 din 11

aprilie 2007, rejudecând cauza în fond, a respins ca nefondată acțiunea având

ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamanta SC S. SA în

contradictoriu cu pârâta SC J. SRL și intervenienta D.G.F.P. Suceava. De

asemenea, a fost admisă cererea de intervenție accesorie și obligată reclamanta

la plata sumei de 2326,60 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei soluții s-a apreciat că așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr.

732 din 21 martie 2007 eliberat de B.C.P.I. Rădăuți, coroborat cu celelalte

extrase de carte funciară și cu procesele verbale de sechestru ale A.F.P. Rădăuți

aflate la dosar, asupra procesului verbal 866/15 s-a intabulat dreptul de

ipotecă în favoarea S.R. în baza proceselor verbale de sechestru pentru bunuri

imobile nr. 7776 din 29 septembrie 2004, nr. 3467 din 19 aprilie 2005 și nr. 5271

din 1 iulie 2005, toate anterioare împlinirii termenului stipulat în convenția

încheiată între părți.

Consecința

instituirii sechestrului asupra imobilului ce face obiectul convenției dintre

părți o reprezintă indisponibilizarea acestuia, conform art. 147 C. proc. fisc.

Pârâta nu putea, așadar, să procedeze la transmiterea dreptului de proprietate

asupra acestui imobil și să își îndeplinească obligația de a face, pe care și-a

asumat-o prin antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece nu mai există toate

atributele ce decurg din dreptul de proprietate.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 130 din 10 decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat

de reclamanta SC S.C. SRL împotriva sentinței nr. 558 din 11 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, fiind preluate, în esență, toate argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr.

130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S.C. SRL,

care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în

sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței nr. 558 din 11

aprilie 2007 a Tribunalului Suceava, prin admiterea acțiunii și respingerii

cererii de intervenție accesorie a D.G.F.P. Suceava.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta neîndeplinindu-și

obligația de a face, se impunea ca instanța, în lumina principiului executării

în natură a obligațiilor, să pronunțe în baza art. 1073 și 1077 C. civ., o

hotărâre care să țină loc de vânzare-cumpărare. Mai mult, antecontractul nr. 6610

din 4 octombrie 2002 a intervenit anterior indisponibilizării imobilului prin

procesul verbal de sechestru.

Intimata

intervenientă D.G.F.P. Suceava a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept

prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge, ca nefundat, acest recurs, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de

chemare în judecată, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta SC J. SA, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare, determinat de faptul că prin antecontractul de

vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4 octombrie 2002, pârâta i-a vândut imobilul

constând din suprafața de 55 m.p. spațiu comercial cu terenul aferent format

din o parte a parcelei virane nr. 866/15, fostul magazin 108 H., situat în

municipiul Rădăuți, Str. Calea Bucovinei județul Suceava.

Din conținutul

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6610 din 4 octombrie

2002 la B.N.P. A.S. din Rădăuți, reiese că prețul de 400.000.000 lei a fost

plătit integral, iar pârâta, în vederea întocmirii contractului de

vânzare-cumpărare în formă autentică s-a obligat a radia ipoteca din cartea

funciară și a perfecta contractul la data de 15 noiembrie 2005.

Este de necontestat

că prin procesul verbal de sechestru bunuri imobile nr. 7776 din 20 septembrie

2004 încheiat de A.F.P.M. Rădăuți s-a dispus sechestrarea imobilului în

suprafață de 170 m.p. reprezentând parcela virană cu construcții 866/15 situată

în Rădăuți Calea Bucovinei județul Suceava.

A fost făcută dovada,

de către intervenientă, că organele de executare au procedat la sechestrarea

imobilului în litigiu, iar la data luării acestei măsuri, pârâta SC J. SA a

făcut dovada proprietății potrivit certificatului de atestare a dreptului de

proprietate SV 0030 și SV 0038, așa cum se regăsește menționat în procesul

verbal de sechestru. Ulterior, dreptul de ipotecă asupra parcelelor 866/15 și

866/24 a fost intabulat în favoarea S.R., aspect confirmat de extrasul de Carte

Funciară al O.C.P.I. Suceava B.C.F. – Rădăuți.

Din această

perspectivă, corect s-a apreciat că prin efectul care îl produc procesele

verbale de sechestru asupra imobilului în litigiu, operează indisponibilizarea

bunurilor și scoaterea lor din circuitul civil, context în care antecontractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6010/4 octombrie 2002 este doar

generator de drepturi de creanță.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL

Rădăuți împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 130 din 10

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 30 octombrie 2008.