ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2859 din 15 noiembrie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în cauza privind pe reclamanta SC S.C. SRL cu sediul social în Rădăuți județul Suceava și pârâta SC J. SA cu sediul social în Rădăuți județul Suceava și a declinat competența de soluționare a litigiului de natură comercială în favoarea Tribunalului Suceava, cu motivarea că obiectul acțiunii este obligația de a face, obiect neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 163 din 17 martie 2005, a respins ca prematur introdusă acțiunea în constatare formulată de către reclamanta SC S.C.

SRL, reținând că în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, s-a prevăzut că SC J. SA s-a obligat să încheie contractul autentificat de vânzare-cumpărare la data de 15 noiembrie 2005. Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6 februarie 2004, reclamanta nu prezintă un interes născut și actual, element definitoriu al acțiunii civile. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 10 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva sentinței nr. 163 din 17 martie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a desființat sentința atacată a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe a fondului pricinii.

De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de D.G.F.P. Suceava. S-a apreciat că împlinindu-se termenul stipulat de părți în antecontract se impune desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru ca prima instanță să se pronunțe pe fond. Deoarece cererea de intervenție în interesul intimatei a făcut referiri la sechestrarea bunului în baza dispozițiilor Codului de procedură fiscală, a fost găsită nefondată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3118 din 24 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.J. Suceava împotriva deciziei nr. 10 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide astfel, s-a stabilit că antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4 octombrie 2002 s-a încheiat numai între cele două părți în litigiu, raporturile juridice dintre societatea pârâtă și D.G.F.P. Suceava fiind străine de actul expus anterior. Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 558 din 11 aprilie 2007, rejudecând cauza în fond, a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâta SC J. SRL și intervenienta D.G.F.P. Suceava. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție accesorie și obligată reclamanta la plata sumei de 2326,60 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 732 din 21 martie 2007 eliberat de B.C.P.I. Rădăuți, coroborat cu celelalte extrase de carte funciară și cu procesele verbale de sechestru ale A.F.P. Rădăuți aflate la dosar, asupra procesului verbal 866/15 s-a intabulat dreptul de ipotecă în favoarea S.R. în baza proceselor verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 7776 din 29 septembrie 2004, nr. 3467 din 19 aprilie 2005 și nr. 5271 din 1 iulie 2005, toate anterioare împlinirii termenului stipulat în convenția încheiată între părți. Consecința instituirii sechestrului asupra imobilului ce face obiectul convenției dintre părți o reprezintă indisponibilizarea acestuia, conform art. 147 C. proc.

fisc. Pârâta nu putea, așadar, să procedeze la transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil și să își îndeplinească obligația de a face, pe care și-a asumat-o prin antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece nu mai există toate atributele ce decurg din dreptul de proprietate. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 130 din 10 decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva sentinței nr. 558 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate, în esență, toate argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S.C.

SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței nr. 558 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava, prin admiterea acțiunii și respingerii cererii de intervenție accesorie a D.G.F.P. Suceava. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta neîndeplinindu-și obligația de a face, se impunea ca instanța, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor, să pronunțe în baza art. 1073 și 1077 C. civ., o hotărâre care să țină loc de vânzare-cumpărare. Mai mult, antecontractul nr. 6610 din 4 octombrie 2002 a intervenit anterior indisponibilizării imobilului prin procesul verbal de sechestru.

Intimata intervenientă D.G.F.P. Suceava a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, acest recurs, pentru următoarele considerente. Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC J. SA, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, determinat de faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4 octombrie 2002, pârâta i-a vândut imobilul constând din suprafața de 55 m.p.

spațiu comercial cu terenul aferent format din o parte a parcelei virane nr. 866/15, fostul magazin 108 H., situat în municipiul Rădăuți, Str. Calea Bucovinei județul Suceava. Din conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6610 din 4 octombrie 2002 la B.N.P. A.S. din Rădăuți, reiese că prețul de 400.000.000 lei a fost plătit integral, iar pârâta, în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică s-a obligat a radia ipoteca din cartea funciară și a perfecta contractul la data de 15 noiembrie 2005. Este de necontestat că prin procesul verbal de sechestru bunuri imobile nr. 7776 din 20 septembrie 2004 încheiat de A.F.P.M. Rădăuți s-a dispus sechestrarea imobilului în suprafață de 170 m.p.

reprezentând parcela virană cu construcții 866/15 situată în Rădăuți Calea Bucovinei județul Suceava. A fost făcută dovada, de către intervenientă, că organele de executare au procedat la sechestrarea imobilului în litigiu, iar la data luării acestei măsuri, pârâta SC J. SA a făcut dovada proprietății potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate SV 0030 și SV 0038, așa cum se regăsește menționat în procesul verbal de sechestru. Ulterior, dreptul de ipotecă asupra parcelelor 866/15 și 866/24 a fost intabulat în favoarea S.R., aspect confirmat de extrasul de Carte Funciară al O.C.P.I. Suceava B.C.F. – Rădăuți.

Din această perspectivă, corect s-a apreciat că prin efectul care îl produc procesele verbale de sechestru asupra imobilului în litigiu, operează indisponibilizarea bunurilor și scoaterea lor din circuitul civil, context în care antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6010/4 octombrie 2002 este doar generator de drepturi de creanță. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.