ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Tribunalul Suceava, reclamanta A.P.A.S. din cadrul SC A. SA Salcea a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, suspendarea executării contractului de privatizare, în privința plății prețului, dobânzilor și penalităților, până la îndeplinirea de către pârâtă, în calitate de vânzător, a obligației de garanție. Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1232 din 25 iunie 2004 a admis acțiunea precizată și a dispus suspendarea plății până la soluționarea litigiilor referitoare la retrocedarea imobilului identificat în dispozitivul sentinței nr. 687 din 19 septembrie 2003, a Tribunalului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 228 din 24 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat. Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâta solicitând, totodată, și suspendarea executării acesteia, cerere care a fost admisă, prin încheierea din 1 aprilie 2005. A invocat drept motive de recurs încălcarea competenței altei instanțe și aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. arătând că, prin întâmpinarea depusă la fond și apoi prin motivele de apel a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței față de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența de soluționare revenind Tribunalului București și inadmisibilitatea acțiunii, excepții asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat.

Pe fond, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 1337 C. civ. și art. 32 4 din Legea nr. 99/1999, obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni constituindu-l transmiterea dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni încât recurenta datorează prețul și nu înstrăinarea unor bunuri imobile, recurenta nefiind niciodată proprietara acestora astfel că, nici nu putea garanta pentru evicțiune. De asemenea, conform legii invocate, în speță, calitatea de a cere despăgubiri o are societatea comercială prejudiciară prin retrocedarea imobilului și nu reclamanta astfel că, în mod nelegal, instanța a considerat că, pentru pretinsa nerespectare a obligației și prefigurarea activării obligației de despăgubire, acțiunea trebuie admisă.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu art. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se face la instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtei, art. 12 C. proc. civ. prevăzând însă că reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanțe de judecată, deopotrivă, competente teritorial să soluționeze cauza, conform art. 10 C. proc. civ. Pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială în soluționarea cauzei de către Tribunalul Suceava, cu respectarea dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., prin întâmpinarea formulată la fond și aflată dosar și a invocat-o și cu ocazia declarării apelului, dar instanța de apel a respins apelul fără a o analiza, încălcând astfel dispozițiile art. 195 C. proc.

civ. și art. 137 C. proc. civ. În cauză, în lipsa dovezii că instanța care a fost, inițial, sesizată, este una din instanțele deopotrivă competente să judece cauza după criteriile prevăzute în art. 10 C. proc. civ., anume aceea a încheierii contractului sau a locului plății, conducea la admiterea excepției. Găsind întemeiat motivul de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a-l admite, ceea ce face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs care vizează o excepție de fond cât și judecata pe fond a cauzei. Ca urmare, în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ. se va casa decizia, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza în considerarea dispozițiilor art. 5 C. proc.

civ. spre competentă soluționare Tribunalului București ca instanță a sediului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 228 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează. Admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1232 din 25 iunie 2004 a Tribunalului Suceava, pe care o desființează și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 februarie 2006.