ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

Tribunalul Suceava, reclamanta A.P.A.S. din cadrul SC A. SA Salcea a solicitat

în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, suspendarea executării

contractului de privatizare, în privința plății prețului, dobânzilor și

penalităților, până la îndeplinirea de către pârâtă, în calitate de vânzător, a

obligației de garanție.

Tribunalul Suceava prin sentința

civilă nr. 1232 din 25 iunie 2004 a admis acțiunea precizată și a dispus

suspendarea plății până la soluționarea litigiilor referitoare la retrocedarea

imobilului identificat în dispozitivul sentinței nr. 687 din 19 septembrie

2003, a Tribunalului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 228 din 24

noiembrie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.

Împotriva hotărârii a formulat

recurs pârâta solicitând, totodată, și suspendarea executării acesteia, cerere

care a fost admisă, prin încheierea din 1 aprilie 2005.

A invocat drept motive de recurs

încălcarea competenței altei instanțe și aplicarea greșită a legii, conform art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. arătând că, prin întâmpinarea depusă la fond și

apoi prin motivele de apel a invocat excepția necompetenței teritoriale a

instanței față de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența de soluționare

revenind Tribunalului București și inadmisibilitatea acțiunii, excepții asupra

cărora instanțele nu s-au pronunțat.

Pe fond, s-au aplicat greșit

dispozițiile art. 1337 C. civ. și art. 32

4

din Legea nr. 99/1999,

obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni constituindu-l

transmiterea dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni încât

recurenta datorează prețul și nu înstrăinarea unor bunuri imobile, recurenta

nefiind niciodată proprietara acestora astfel că, nici nu putea garanta pentru

evicțiune. De asemenea, conform legii invocate, în speță, calitatea de a cere

despăgubiri o are societatea comercială prejudiciară prin retrocedarea

imobilului și nu reclamanta astfel că, în mod nelegal, instanța a considerat

că, pentru pretinsa nerespectare a obligației și prefigurarea activării

obligației de despăgubire, acțiunea trebuie admisă.

Recursul este fondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

În conformitate cu art. 5 C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se face la instanța în circumscripția

căreia se află sediul pârâtei, art. 12 C. proc. civ. prevăzând însă că

reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanțe de judecată,

deopotrivă, competente teritorial să soluționeze cauza, conform art. 10 C.

proc. civ.

Pârâta a invocat excepția de

necompetență teritorială în soluționarea cauzei de către Tribunalul Suceava, cu

respectarea dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., prin întâmpinarea formulată

la fond și aflată dosar și a invocat-o și cu ocazia declarării apelului, dar

instanța de apel a respins apelul fără a o analiza, încălcând astfel

dispozițiile art. 195 C. proc. civ. și art. 137 C. proc. civ.

În cauză, în lipsa dovezii că

instanța care a fost, inițial, sesizată, este una din instanțele deopotrivă

competente să judece cauza după criteriile prevăzute în art. 10 C. proc. civ.,

anume aceea a încheierii contractului sau a locului plății, conducea la

admiterea excepției.

Găsind întemeiat motivul de recurs

care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a-l

admite, ceea ce face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs care

vizează o excepție de fond cât și judecata pe fond a cauzei.

Ca urmare, în baza art. 312 alin.

(1) și (6) C. proc. civ. se va casa decizia, se va admite apelul, se va

desființa sentința și se va trimite cauza în considerarea dispozițiilor art. 5 C.

proc. civ. spre competentă soluționare Tribunalului București ca instanță a

sediului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București, împotriva deciziei nr. 228 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează.

Admite apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței nr. 1232 din 25 iunie 2004 a Tribunalului Suceava, pe care

o desființează și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 22 februarie 2006.