ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9547/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3331 din 31 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a

admis acțiunea formulată de reclamantul R.G. în contradictoriu cu

pârâtele SC E. SA București și SC E. SA, sucursala Suceava, și

s-a stabilit că prețul imobilului cu destinația de

locuință, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care

pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 22.428.412

lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC E. SA București sucursala E. Suceava, criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 374 din

26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava apelul a fost

respins ca nefondat.

Aceeași pârâtă a declarat

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând prevederile art.

304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 aprilie

2004, formând obiectul dosarului nr. 9431/2004.

Prin încheierea din 7 aprilie 2005

Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul

art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

La data de 11 octombrie 2006 cauza a

fost repusă pe rol, din oficiu, fixându-se termen la 23 noiembrie 2006.

La acest termen de judecată,

Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în

pronunțare pe aspectul vizând necompetența materială în

soluționarea recursului, în raport de prevederile art. II alin. (3) din

Legea nr. 219/2005, față de obiectul cauzei, evaluabil în bani, la o

valoare sub 5 miliarde lei.

Examinând cauza sub aspectul

competenței materiale de soluționare a recursului, Înalta Curte

constată cele ce succed.

Anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 219/2005, potrivit art. 4 pct. 1 și art. 299 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de către curțile de apel se judecau de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu referire la speță,

prezintă interes modificările aduse art. 2 pct. 1 lit. b), art. 3

pct. 3, art. 282

1

alin. (1) și art. 299 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., prin Legea nr. 219/2005, texte potrivit cărora în litigiile

al căror obiect au o valoare de până la 5 miliarde lei, inclusiv,

competența soluționării recursului aparține curților

de apel, în competența instanței supreme intrând numai recursurile

declarate în sfera litigiilor evaluabile bănește al căror obiect

are o valoare de peste 5 miliarde lei.

În considerarea textelor legale

evocate și având în vedere obiectul litigiului, competența

soluționării recursului declarat împotriva deciziei pronunțate

în apel de către curtea de apel revine tot curții de apel, în sensul

dispozițiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție neavând competența materială în

cauză.

În consecință, se va

stabili competența soluționării recursului în favoarea

Curții de Apel Suceava, urmând a se dispune scoaterea cauzei de pe rol

și trimiterea dosarului la această curte de apel, spre

competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Scoate cauza de pe rol și trimite

dosarul la Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea recursului declarat

de pârâta SC E. SA București, sucursala Suceava, împotriva deciziei nr.

374 din 26 februarie 2004 pronunțată, ca instanță de apel,

de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.