ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9547/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3331 din 31 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R.G. în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA București și SC E. SA, sucursala Suceava, și s-a stabilit că prețul imobilului cu destinația de locuință, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 22.428.412 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC E. SA București sucursala E. Suceava, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 374 din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava apelul a fost respins ca nefondat.

Aceeași pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 aprilie 2004, formând obiectul dosarului nr. 9431/2004. Prin încheierea din 7 aprilie 2005 Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. La data de 11 octombrie 2006 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, fixându-se termen la 23 noiembrie 2006. La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare pe aspectul vizând necompetența materială în soluționarea recursului, în raport de prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, față de obiectul cauzei, evaluabil în bani, la o valoare sub 5 miliarde lei.

Examinând cauza sub aspectul competenței materiale de soluționare a recursului, Înalta Curte constată cele ce succed. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, potrivit art. 4 pct. 1 și art. 299 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de către curțile de apel se judecau de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu referire la speță, prezintă interes modificările aduse art. 2 pct. 1 lit. b), art. 3 pct. 3, art. 282 1 alin. (1) și art. 299 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin Legea nr. 219/2005, texte potrivit cărora în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 5 miliarde lei, inclusiv, competența soluționării recursului aparține curților de apel, în competența instanței supreme intrând numai recursurile declarate în sfera litigiilor evaluabile bănește al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei.

În considerarea textelor legale evocate și având în vedere obiectul litigiului, competența soluționării recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel de către curtea de apel revine tot curții de apel, în sensul dispozițiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție neavând competența materială în cauză. În consecință, se va stabili competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Suceava, urmând a se dispune scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la această curte de apel, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Scoate cauza de pe rol și trimite dosarul la Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea recursului declarat de pârâta SC E. SA București, sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 374 din 26 februarie 2004 pronunțată, ca instanță de apel, de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.