ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9567/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9567/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
inițial pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț sub nr. 7675 din 30
noiembrie 2004 reclamanta SC E. SA București, sucursala Suceava, a
solicitat, în contradictoriu cu municipiul Piatra-Neamț, a se constata
dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra unui teren de 2640
mp, situat în municipiul Piatra-Neamț.
În urma administrării probei cu
expertiză judiciară topografică, s-a constatat că valoarea
de circulație a terenului a fost estimată la suma de 1.911.360.000
lei.
Față de această
împrejurare, prin decizia civilă nr. 2077 din 18 mai 2005
pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț s-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Neamț.
Prin decizia civilă nr. 687/C
din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț,
secția civilă, acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a
declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 53 din
14 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția
civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința, în sensul
că s-a admis acțiunea și s-a constatat că reclamanta a
dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra
suprafeței de 2640 mp teren situat în Piatra-Neamț.
Pârâtul a declarat recurs împotriva
acestei decizii, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 iunie
2006.
În ședința de
judecată din 23 noiembrie 2006, Înalta Curte, din oficiu, a invocat
excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, în
raport de prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, față
de valoarea imobilului în litigiu, de 1.911.360.000 lei.
Examinând cauza sub aspectul
competenței materiale de soluționare a recursului, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată cele ce succed.
Cauza a fost înregistrată la
data de 30 noiembrie 2004 iar obiectul litigiului de față a fost
evaluat la suma de 1.911.360.000 lei.
Față de valoarea
obiectului pricinii și data investirii primei instanțe,
competența soluționării revenea tribunalului.
Însă, cauza a fost
soluționată în primă instanță la data de 24 octombrie
2005 de Tribunalul Neamț și în apel la data de 14 aprilie 2006, de
Curtea de Apel Bacău.
În raport de aceeași valoare,
la data soluționării în primă instanță, tribunalul nu
mai era competent să judece pricina, având în vedere modificările
aduse art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. , prin Legea nr. 219/2005, pentru aprobarea
O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și completarea Codului de
procedură civilă.
Competența
soluționării cauzei în primă instanță revenea
judecătoriei, apelul era în competența tribunalului iar recursul de
competența curții de apel, conform modificărilor aduse prin
Legea nr. 219/2005.
Ca atare, față de valoarea
obiectului litigiului situată sub limita de 5 miliarde lei, și având
în vedere prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte de
Casație și Justiție nu are competența materială a
soluționării prezentului recurs, urmând a dispune declinarea
competenței în favoarea Curții de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină în favoarea Curții
de Apel Bacău competența soluționării recursului declarat
de Municipiul Piatra- Neamț, prin Primar împotriva deciziei nr. 53 din 14
aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.