ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9567/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț sub nr. 7675 din 30 noiembrie 2004 reclamanta SC E. SA București, sucursala Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu municipiul Piatra-Neamț, a se constata dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra unui teren de 2640 mp, situat în municipiul Piatra-Neamț. În urma administrării probei cu expertiză judiciară topografică, s-a constatat că valoarea de circulație a terenului a fost estimată la suma de 1.911.360.000 lei. Față de această împrejurare, prin decizia civilă nr. 2077 din 18 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Prin decizia civilă nr. 687/C din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 53 din 14 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat că reclamanta a dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2640 mp teren situat în Piatra-Neamț. Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 iunie 2006. În ședința de judecată din 23 noiembrie 2006, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, în raport de prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, față de valoarea imobilului în litigiu, de 1.911.360.000 lei. Examinând cauza sub aspectul competenței materiale de soluționare a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată cele ce succed. Cauza a fost înregistrată la data de 30 noiembrie 2004 iar obiectul litigiului de față a fost evaluat la suma de 1.911.360.000 lei. Față de valoarea obiectului pricinii și data investirii primei instanțe, competența soluționării revenea tribunalului.

Însă, cauza a fost soluționată în primă instanță la data de 24 octombrie 2005 de Tribunalul Neamț și în apel la data de 14 aprilie 2006, de Curtea de Apel Bacău. În raport de aceeași valoare, la data soluționării în primă instanță, tribunalul nu mai era competent să judece pricina, având în vedere modificările aduse art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. , prin Legea nr. 219/2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Competența soluționării cauzei în primă instanță revenea judecătoriei, apelul era în competența tribunalului iar recursul de competența curții de apel, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 219/2005.

Ca atare, față de valoarea obiectului litigiului situată sub limita de 5 miliarde lei, și având în vedere prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența materială a soluționării prezentului recurs, urmând a dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Declină în favoarea Curții de Apel Bacău competența soluționării recursului declarat de Municipiul Piatra- Neamț, prin Primar împotriva deciziei nr. 53 din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.