ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4340/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 3858 din 27

octombrie 2003, Judecătoria Piatra Neamț a admis acțiunea formulată de

reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta Primăria Piatra Neamț; a constatat

că reclamantul N.V. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului de

5853 mp situat în Piatra Neamț, identificat conform documentației cadastrale

întocmită si avizată de O.J.C.C.G. Neamț, ce face parte integrantă din prezenta

sentință.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în esență, că:

- din actele și probele dosarului

rezultă că reclamantul a exercitat, asupra imobilului teren în litigiu, o

posesie continuă, pașnică, utilă și sub nume de proprietar mai bine de 30 de

ani;

- în cauză sunt îndeplinite

condițiile imperative prevăzute de art. 1847 C. civ. pentru existența

uzucapiunii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

a declarat apel pârâta, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada că a avut în

folosință sub nume de proprietar suprafața de teren în litigiu, în accepțiunea

art. 1847 C. civ. și că a avut o posesiune clandestină pe care a exercitat-o în

ascuns de adversarul său, deoarece nu a făcut dovada înscrierii în evidențele

organului fiscal și nici a achitării impozitelor și taxelor către acesta.

Prin decizia civilă nr. 317 din 22

martie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de Primarul

Municipiului Piatra Neamț în calitate de reprezentant al localității; a

schimbat în totalitate sentința civilă nr. 3858 din 27 octombrie 2003 a

Judecătoriei Piatra Neamț, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a decide astfel, Curtea de

Apel a reținut că:

- potrivit art. 1847 C. civ., ca să

se poată prescrie se cere, printre altele, ca posesiunea să fie publică;

- posesiunea este clandestină când

posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare

de a putea să o cunoască( art. 1852 C. civ.);

- nu s-a dovedit că reclamantul ar

fi avut mai mult de 30 de ani, semne aparente ale posesiei sale, precum

împrejmuirea terenului sau construcției edificate pe acesta;

- reclamantul, pe această durată de

timp, nu a dovedit că are înregistrat terenul, pe numele său, în evidențele

fiscale;

- posesia terenului a fost

exercitată clandestin de reclamant, viciu ce împiedică uzucapiunea.

În contra acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamantul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recursul urmează a fi admis pentru

cele ce succed.

Instanța de apel nu și-a exercitat

rolul activ, în sensul că nu a îndeplinit toate diligențele necesare și nu a stăruit,

ordonând administrarea probelor pe care le considera necesare, în clarificarea

aspectului legat de posesia terenului în litigiu de către reclamant, dacă a

fost exercitată în nume de proprietar sau în mod clandestin, situație în care

se putea pronunța în conformitate cu prevederile legale în materia prescripției

achizitive, respectiv uzucapiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin.

(4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care

părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul

este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris,

precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept,

chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Alin. (5) al aceluiași articol

stipulează că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea să ordone

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc, îndatorire care, în speța de față, a fost omisă de instanța de

apel.

Față de cele ce preced, în raport cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează a se admite

recursul, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului

aceleiași instanțe.

La rejudecarea apelului, Curtea de

Apel Bacău va suplimenta probatoriul administrat, pentru a dovedi dacă posesia

a fost exercitată sub nume de proprietar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul N.V. împotriva deciziei civile nr. 317 din 22 martie 2004 a Curții

de Apel Bacău.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare Curții de Apel Bacău.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2005