ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2997/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 3644 din 20

noiembrie 2003, Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta

V.M. în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA București și SC E. SA Suceava, a

stabilit prețul de vânzare al apartamentului nr. 2, situat în municipiul

Suceava, la suma de 40.204.000 lei și au fost obligate pârâtele să plătească

reclamantei suma de 2.622.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3947 din 13 decembrie

2001 a Tribunalului Suceava pârâta SC E. SA a fost obligată să încheie cu

reclamanții contract de vânzare-cumpărare la prețul calculat potrivit

Decretului-lege nr. 61/1990 și anexei prevăzute de art. 16 din Legea nr.

85/1992. Pârâtele nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin această

hotărâre, iar prin expertiza efectuată în cauză, prețul de vânzare al

imobilului este calculat la suma de 40.204.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 1263 din 7 mai

2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă și a

schimbat în parte sentința apelată, stabilind prețul de vânzare al bunului la

suma de 11.687.000 lei.

Pârâtele au fost obligate să-i plătească

reclamantei apelante suma de 1.183.860 lei cheltuieli de judecată, iar apelul

declarat de pârâta SC E. SA București, sucursala SC E. SA Suceava, a fost

respins.

Instanța de apel, a reținut că hotărârea

privind obligarea la vânzarea bunului s-a dat în contradictoriu cu S.C. E. SA

București și reprezentanta societății cu sediul în Suceava, iar faptul că

pârâta este persoană juridică de drept privat și că patrimoniul său este

ipotecat excede obiectul cauzei, deoarece există o hotărâre irevocabilă prin

care este stabilită obligația de vânzare a bunului.

Reține instanța de apel, că apelul declarat

de reclamantă este întemeiat, întrucât dispozițiile Legii nr. 85/1992 stabilesc

imperativ criteriile de calcul a prețului de vânzare, fără să prevadă

reactualizarea, iar critica pârâtelor apelante privitoare la prețul stabilit

este neîntemeiată. Condițiile în care se realizează vânzarea fiind prevăzute

printr-o lege specială, prețul se stabilește conform dispozițiilor Legii nr.

85/1992 și nu la valoarea de piață a bunului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs sucursala Suceava a SC E. SA București în numele și pentru aceasta care,

invocând art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., arată că instanța

de apel nu a analizat corect probele și că hotărârea este criticabilă, deoarece

la prima instanță a fost chemată în proces sucursala, iar în apel se

desființează hotărârea primei instanțe și se admite vânzarea apartamentului de

la o adresă unde recurenta nu are nici o proprietate. Prin decizia nr.

3947/2001 tribunalul schimbă soluția, fără să se constate că obligarea la

vânzarea unui bun pentru care nu este proprietară nu are efecte și că hotărârea

ce constituie titlu executor s-a dat cu încălcarea contradictorialității și

opozabilității.

Se mai arată că s-a ajuns astfel

într-o situație echivocă, prin obligarea la vânzarea unui dezmembrământ al

societății și „pentru a da aspect legal titlului executor” se dă o hotărâre

împotriva proprietarului, care nu a participat în această calitate la obligarea

vânzării spațiului de locuit.

Recursul este nul.

Conform art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este

de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul, înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

motivului invocat, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată

al instanței, raportat la motivele de recurs invocate.

În prezenta cauză, hotărârea atacată a

fost comunicată la data de 10 iunie 2004 sucursalei Suceava a SC E., iar la

data de 11 iunie 2004 pârâtei SC E. București.

Recursul a fost declarat în termenul

legal, la data de 21 iunie 2004, invocându-se în declarația de recurs motivele

prevăzute de art. 304 pct. 4 -10 C. proc. civ., cu mențiunea că se invocă în

special pct. 8, 9 și 10, însă nu s-au formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în vreunul din motivele de recurs invocate.

Susținerile făcute prin declarația de

recurs, nestructurate din punct de vedere juridic, privesc, în principal,

decizia civilă nr. 3947 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava, rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 1427 din 7 mai 2002 a Curții de Apel

Suceava, prin care a fost stabilită obligația de încheiere a contractului de

vânzare-cumpărare pentru imobilul care face obiectul procesului, deși în prezenta

cauză instanța de fond a fost investită numai cu stabilirea prețului de

cumpărare a imobilului.

Referitor la modul în care s-a stabilit

prețul prin hotărârea atacată nu s-au formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în art. 304 C. proc. civ., iar susținerile care privesc hotărârea

pronunțată într-un alt proces nu pot fi examinate în prezenta cauză.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va constata nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

sucursala Suceava a SC E. SA București, în numele și pentru aceasta, împotriva

deciziei civile nr. 1263 din 7 mai 2004 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2005.