ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2058/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3000 din 7 octombrie 2003 Judecătoria Suceava a

admis acțiunea formulată de reclamantul A.V., împotriva pârâtelor SC E. SA

București și SC E. SA București, sucursala Suceava.

A stabilit că prețul imobilului cu destinația de locuință situat în

Municipiul Suceava, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care

pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 12.697.925 lei,

și a obligat pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 2.695.000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC E. SA București,

sucursala E. Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 380 din 26

februarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC E. SA Suceava

împotriva sentinței civile nr. 3000 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei

Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut și motivat că, deși

legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2004 (fila

4-5) cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 533.617 lei și 3000

lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului, pârâta nu a înțeles să

se conformeze unei atare obligații legale.

Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SA

București, sucursala Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9

și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, că spațiul de locuit pentru care

prin sentința civilă nr. 2206 din 18 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria

Suceava, definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată să-l înstrăineze

reclamantului nu face parte din categoria spațiilor ce pot fi vândute

locatarilor, conform Legii nr. 85/1992, constituind proprietatea privată a

societății.

Cu privire la prețul stabilit de instanța de fond, a arătat, că nu este

cel de pe piață, real și actual.

Recursul nu este fondat.

Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei

judiciare de timbru stabilită în sarcina apelantei, s-a dispus în conformitate

cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect

interpretate și aplicate în cauză, în condițiile în care pentru termenul din 26

februarie 2004, când a fost pronunțată decizia recurată, pârâta a fost legal

citată, conform art. 85 C. proc. civ., cu menționarea obligației de a achita

taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și a cuantumului acesteia (f. 4,

5 dosar apel).

De altfel, recurenta pârâtă nici nu a invocat prin recursul declarat

motivele pentru care nu a timbrat apelul.

În cauză nefiind incident nici un motiv de ordine publică, ce ar fi

permis instanței de recurs să-l examineze și din oficiu, recursul urmează a fi

respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta S.C. E. S.A. București, sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 380

din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.