Decizia nr. 2058/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3000/2003 a Judecătoriei Suceava

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3000 din 7 octombrie 2003 Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul A.V., împotriva pârâtelor SC E. SA București și SC E. SA București, sucursala Suceava. A stabilit că prețul imobilului cu destinația de locuință situat în Municipiul Suceava, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 12.697.925 lei, și a obligat pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 2.695.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC E. SA București, sucursala E. Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 380 din 26 februarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC E. SA Suceava împotriva sentinței civile nr. 3000 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Suceava. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut și motivat că, deși legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2004 (fila 4-5) cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 533.617 lei și 3000 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului, pârâta nu a înțeles să se conformeze unei atare obligații legale. Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SA București, sucursala Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, că spațiul de locuit pentru care prin sentința civilă nr. 2206 din 18 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Suceava, definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată să-l înstrăineze reclamantului nu face parte din categoria spațiilor ce pot fi vândute locatarilor, conform Legii nr. 85/1992, constituind proprietatea privată a societății. Cu privire la prețul stabilit de instanța de fond, a arătat, că nu este cel de pe piață, real și actual. Recursul nu este fondat. Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina apelantei, s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect interpretate și aplicate în cauză, în condițiile în care pentru termenul din 26 februarie 2004, când a fost pronunțată decizia recurată, pârâta a fost legal citată, conform art. 85 C. proc. civ., cu menționarea obligației de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și a cuantumului acesteia (f. 4, 5 dosar apel). De altfel, recurenta pârâtă nici nu a invocat prin recursul declarat motivele pentru care nu a timbrat apelul. În cauză nefiind incident nici un motiv de ordine publică, ce ar fi permis instanței de recurs să-l examineze și din oficiu, recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. București, sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 380 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.