ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 855, pronunțată în

dosarul nr. 2136/2000, a respins, ca nefondată, acțiunea comercială formulată

de reclamantul D.Gh. împotriva pârâților, Primăria comunei Milișăuți, județul

Suceava, prin primar, și SC I.C.M.I. SRL, pentru constatarea nulității

procesului-verbal încheiat la 22 septembrie 1999, privind vânzarea imobilului,

moara K.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 207, pronunțată, la

3 mai 2001, în dosarul nr. 1780/2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava, iar recursul

declarat de reclamant, împotriva acestei decizii, a fost anulat, ca netimbrat,

prin decizia nr. 6641, pronunțată, la 8 noiembrie 2002, în dosarul nr. 5496/2001

al Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul-recurent a formulat contestație în anulare, susținând că a achitat

taxele de timbru legale, la termenul la care s-a judecat recursul și numai din

eroare, recursul i-a fost anulat ca netimbrat.

La dosarul cauzei a fost depusă

dovada achitării taxei judiciare de timbru la 11 decembrie 2002, având atașat

și timbrul judiciar în valoare de 5.000 lei, motiv pentru care, prin decizia nr.

7625, pronunțată la 12 decembrie 2002, contestația în anulare a fost admisă și

s-a fixat termen pentru judecarea recursului.

Examinând cauza în recurs, se constată

că recurentul-reclamant, în motivarea cererii sale, precizează că își menține

motivele de casare invocate în cererea de apel, în sensul că licitația

contestată este lovită de nulitate absolută, fiind făcută cu încălcarea

prevederilor legii, iar instanța de apel nu a cercetat cauza sub toate

aspectele, care vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțată de

instanța de fond.

Terenul aferent morii este

proprietatea reclamantului, iar situația juridică a acestuia, nu era definitiv

stabilită.

Recursul declarat de reclamant nu

este fondat.

Atât prima instanță, cât și instanța

de apel, pe baza probelor administrate, au reținut că vânzarea prin licitație

publică a obiectivului - moara K. - s-a făcut cu respectarea prevederilor

legii, iar faptul că terenul aferent este revendicat de reclamant, nu este de

natură să conducă la nulitatea licitației.

De altfel, la dosarul cauzei nu s-a

depus nici o dovadă în susținerea pretențiilor reclamantului, Primăria comunei

Milișăuți, prin adresa nr. 3572 din 25 noiembrie 1999, aflată la dosarul primei

instanțe, precizează că, dacă reclamantul va dovedi afirmațiile sale, se vor

lua măsuri pentru intrare în legalitate, dar, până la acea dată, reclamantul nu

prezentase nici un înscris doveditor.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.Gh. împotriva

deciziei nr. 207 din 3 mai 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și

de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 martie 2003.